Este criza pentru toti

36
2651
views

Am în general o problemă cu oamenii care nu fac altceva decât să se plângă toată ziua. Încă nu am înţeles cum pot rezolva nişte văicăreli problemele cu care te confrunţi, mai ales când mulţi depăşesc faza aia de ‘îmi plâng puţin de milă şi-mi trece repede’ şi o ţin într-un vaiet continuu.

Din 2009 (pentru unii poate mai repede sau mai târziu) criza asta măreaţă ne dă de furcă. Ne trezim cu noi atribuţii la serviciu şi mai puţini bani, poate fără job, cu clienţi mai greu de găsit etc. Întreaga lume tremură pe tema asta, se resimt americanii, românii şi toate naţiile.

Cel mai iritant este însă când colaboratori sau clienţi încearcă să ţi-o ‘tragă’ pe tema asta: ‘dar tu nu înţelegi ce probleme am’. Asta-mi spunea un colaborator care a întârziat 10 luni să-mi facă nişte plăţi. Plus un client cu care am stabilit un anumit preţ pentru nişte situri, am făcut unul şi apoi credea că pic pe spate de emoţie, când cerea un discount de 200 de euro. ‘Păi dar este criză’, îmi replica, la 5 minute după ce s-a lăudat cu un Mercedes SUV de doar 50 de mii de euro (second-hand).

Nu ştiu ce m-a înfuriat mai mult: nesimţirea de a te tocmi la un contract stabilit sau alăturarea fazei cu criza, când tu ai dat preţul unui apartament pe o maşină. Dar îmi ceri o reducere de 200 de euro. Mda, sigur …

În ambele cazuri (pe lângă nesimţirea de a-ţi bate joc de timpul şi de banii mei), mă deranjează ‘standardul dublu’. Adică doar pentru EI este criză.

Am trecut prin tot felul de porcării anii ăştia: am rămas fără job, am avut luni proaste pe freelancing, chiar ieri am aflat că ăl mai importat client al meu reduce programul nostru de muncă. 50% din program, proporţional şi ‘salariul’ meu, deci trebuie din nou să caut alte proiecte, să încerc să atrag clienţi etc. Asta în condiţiile unei crize eterne pe care o resimt puternic şi clienţii mei, că nu-s miliardari.

În aceleaşi condiţii unii aleg să-şi rupă spinarea pentru a face criza suportabilă pentru ei şi FAMILIILE LOR, iar alţii aleg să nu-şi respecte obligaţii contractuale, pentru că, nu-i aşa, criza i-a lovit exact pe ei. Nu vorbim despre proastă organizare, despre cash flow aiuristic sau neobrăzare (cazul ‘manelistului’ cu SUV), vorbim despre o criză care i-a vizat doar pe ei, sărmanii oameni.

De obicei când fac o prostie sau greşesc în faţa cuiva (că se mai întâmplă), recunosc unde am greşit: nu am gestionat OK timpul, am avut nişte zile de ‘lene’, am greşit tehnic aici sau acolo. Niciodată nu i-am spus unui client ‘bă, ce să-ţi fac, criza’.

Criza ne-a scos pe toţi dintr-un anumit ritm şi ne-a lovit diferit. Unii au trecut mai uşor, alţii s-au ‘reinventat’ doar să nu moară de foame. Faptul că probabil familia mea o duce destul de decent pe vremea aceasta nu este o întâmplare. Este MUNCA mea de 2 ani şi ceva. Sunt zilele cu 14 ore lucrate pe net, doar să fiu sigură că trecem şi peste hopul ăsta.

Simţim criza, încercăm să-i eliminăm neplăcutele efecte. Dar asta nu înseamnă să ne batem joc de alţii doar pentru că este criză. TOŢI o simţim, unii ştim însă că oricum nimeni nu ne datorează nimic. Poate avem însă un minim bun simţ să nu ne batem joc de alţii, motivându-ne prostiile cu o problemă pe care o resimt toţi.

36 COMMENTS

  1. Cu ceva luni in urma am fost si eu de fata cand s-a negociat un contract pt. ceva job de webdesign (nu stiu exact ce, ca nu ma pricep). In orice caz, tipul (clientul) tocmai se laudase ca a dat “doar doua milioane de euro” pe o cladire, dar vroia serviciul solicitat (cel de webdesign) cam la jumate din pretul pietei…

  2. Am observat si eu ca cei care au bani, au prostul obicei sa foloseasca expresia ” pai daca plateam mereu cat mi-au cerut furnizorii, mai ajungeam eu unde sunt acum?”
    Prin natura lor, unii dintre bogatzii rromaniei sunt niste tzepari care se bazeaza doar pe tunuri si pe mici ciupeli de la unii catalogati ca fiind “fraieri”
    Din nefericire,ei nu realizeaza ca ceea ce pentru ei este poate o masa la restaurant, pentru altii este “necesarul”.
    Spre rusinea mea, trebuie sa recunosc ca si eu mai am derapaje prin piatza cand ma dau rotund cu tehnicile de negociere printre florarese. 🙂

    • Nu m-ar deranja daca discutia ar fi INAINTE de pornirea proiectului. In ambele cazuri s-a decis ceva inainte si partea ‘adversa’ se trage pe dos. Aici ma irit. Daca nu-ti convin preturile mele, sunt de acord, sunt unii care fac si mai ieftin. Dar, odata ce am semnat ceva, sa stau sa astept aproape un an sau sa incerci sa modifici un contract pe parcurs e de porc.

  3. Cel mai neplacut aspect al “crizei” e ca e o boala stupida foarte contagioasa, precum raceala. De la X la Y prin Z, toata lumea se foloseste de un laitmotiv: “e criza, nene”. Da, criza de dorinta de munca.

  4. si pe mine ma omoara oamenii aia care spun da e criza domnule,da e nu stiu ce.. la toti e criza,nu doar la ei, dar din pacate astia nu inteleg.. cine a avut bani inainte de criza si s-a straduit si atunci,va avea si acuma un trai decent cu siguranta..

  5. Eu nu inteleg deloc faza cu aceasta… criza. Pai recesiune a tot fost de cand lumea si pamantul – si-n ’30, si-n ’60, si-n ’80. Este doar un motiv pentru unii oameni sa nu munceasca, sa nu plateasca, sa se fofileze in vreun fel. Si eu am trecut printr-o astfel de experienta. Am batut palma cu o firma imensa din Bucuresti sa le fac ceva content pe blog, pe o suma destul de modesta. Dupa o luna de munca stiti cati bani am vazut?? ZERO. Si de ce? E criza, normal. Din noiembrie ma lupt sa-mi obtin drepturile. Si mi se pare ingrozitor de trist.

    • Ioana, bafta cu asta. Se pare ca e tot mai greu sa-ti iei banii promisi. Eventual poti scrie un articol despre asta. Se pare ca uneori functioneaza rusinea, daca nu bunul simt 😉

      • Nu stiu ce sa zic… Nu cred ca as putea sa scriu despre asta, nu prea e genul meu. Stiu ca ai dreptate, insa nu cred ca ma baga cineva in seama. Am momente cand muncesc ore fara numar (o fac cu placere ce-i drept!), insa nu vad lumina de la capatul tunelului. Si tie ti s-a parut la fel de greu la inceput, cand te-ai hotarat sa fii freelancer??

  6. De acord cu ”este criza pentru toti”, dar aparent, pentru unii e ”mai criza” (la propriu…e vorba de oamenii care in perioadele de aparenta liniste economica au facut tot posibilul sa se umple de datorii, aceeasi oameni care acum se vaita ca nu mai pot amana plati si ca trebuie intr-adevar sa munceasca, aceeasi oameni care considera ca taierea cheltuielilor inseamna eliminarea colaboratorilor si prietenilor din schema).

  7. Uh, ce cacao! Eu de obicei primesc placa cu ce criza mare e numai de la scartarii care vor super site-uri pe 100 de dolari. Criza asta a lu peste exista de fapt pentru oamenii care nu se tin de treaba, nu pentru cei muncitori si responsabili. Doar stii ca astea sunt mizeriile obisnuite din freelancingul asta, amandoua am dat cu capu de ele de nenumarate ori! Nu tre sa pui suflet, are balta peste, slava domnului, si nu se termina prea curand! La ce designuri faci tu oricand gasesti, singurul care pierde din afacerea asta e clientul tau, nu tu!

    • Danke de apreciere 🙂

      Din fericire nu sunt sume uriase, deci e OK. Te bazai maine pe Skype, am avut o zi grea astazi cu 2 clienti simultan. Altele ar fi incantate sa aiba doi deodata 😀

  8. Am şi eu un astfel de client, şi când a încercat să-mi spună că “e criză”, l-am întrebat dacă nu ştia acest lucru şi cu o lună în urmă, când am semnat contractul. “Nu o putem rezolva?” Ba da – i-am spus – scrie în contract cum, “pe-acolo, pe la clauze..” Şi l-am liniştit.

  9. Sunt multi nesimtiti care profita de pe urma asa numetei crize..ca sa isi rotunjeasca buzunare…insa mi se pare urat sa negociezi un pret si dupa ce faci o parte din prestatie…sa incerci o renegociere….dand vina pe criza dar tu iti iei masina de 50.000 dar ….a mers si el la doua capete dca tine tine! eu am alta politica banii inainte ca la …..:)) scuze!

  10. Pai nu mai e crezi parerea mea o ramas doar numele si acm toti oameni cand nu au bani spun “E criza” ,daca muncesti si nu stai acasa nu e criza dar daca stai si astepti bani cum sa nu fie criza.

  11. Asta numa criza nu mai e cand vezi la televizor boshetari care cersesc in loc sa munceasca si zic ca e criza.Pai daca ai lenea in tine sa muncesti mai bine sa cersesti si zici ca e criza?:|

  12. Eu is aproape sigur ca toata joaca asta de-a criza se va contura din ce in ce mai rau, si in 2011 a fost doar inceputul, dupa mine acum o sa intram in “pita”. Am si un prieten foarte important care le are cu securitatea notionala si care-mi mai sopteste cate-o vorba…
    Webmasteri: puneti-va degetele la treaba si tastati de zori! 🙂

  13. […] 3. Dojo ne arată cum tratează unii criza; […]

  14. Frumoasa treaba … bag de seama ca bunul simt devine o virtute din ce in ce mai rara. Chestia cu “criza” e doar un pretext, daca nu era criza, era altceva.. Oricum, pacat, e reprobabil ca se intampla asa ceva.

    • Da, scuzele astea is neplacute. Prefer la orice ora sa-mi spui ca ai facut o greseala (ca nimeni nu-i perfect), decat sa dai placa asta, cand sunt prea putini cei care nu au simtit criza asta.

  15. @Bogdan, nu e lipsa de seriozitate, e lipsa de bun simt. Atata vreme cat ai batut palma pentru o suma, cand iti vezi sacii in caruta sa te apuci sa te targuiesti … e marlanie. Iar criza nu are a face cu asta:)

  16. Mie imi merge sensibil mai bine acum, in criza asta. Fiindca stiu ce inseamna munca…si desi nu lucrez 14 ore pe zi, macar sunt serios in leg cu ceea ce fac. Si se vede. Ar putea sa-mi fie si mai bine, dar unele chestii depind si de cei din jur….iar cand n-ai cu cine, pur si simplu o lasi balta si te chinui singur. Si culmea, tot ei se plang ca e criza, dar n-ar pune mana sa faca ceva. Sunt sigur ca unii isi merita soarta de-a fi mereu saraci si la limita de jos a societatii.

    • Ovi, si pentru mine criza a adus chestii misto, dupa ce mi-a tras un sut. Am trecut pe freelancing, castig OK, calatoresc enorm etc. Dar placut nu a fost drumul si nici acum nu pot zice ca-s chiar la mal 😀

  17. Din pacate trec printr-o situatie asemanatoare. Ieri mi-am dat demisia pentru ca din februarie anul trecut am fost tot timpul cu o luna-doua in urma cu salariul, cu aceleasi scuze din partea angajatorului: ca e criza, e greu, n-am avut vanzare/distributie, ca trebuie sa tragem toti tare ca sa ne luam salriile.

    Am ramas foarte rabdatoare pana in ultima zi de lucru din decembrie (in acest moment eram in urma cu salariile pe octombrie si noiembrie) cand ne spune foarte bucuros ca a reusit sa faca rost de bani: si mi-am luat salariul pe octombrie.

    Mi s-a parut jenant. Eu n-am zis niciodata ca e criza si n-am chef sa lucrez. Pana la urma munca mea e un serviciu si serviciul ala trebuie platit. A fost foarte uimit ca mi-am dat demisia, dar i-am explicat frumos ca nu-si permite sa ma mai tina acolo.

    Din pacate, la fel face si cu furnizorii. Mie mi se pare simplu: nu-ti permiti ceva, nu cumperi.

    • Anda, bun venit pe blog. De acum comentariile tale intra ‘nemoderate’ 🙂

      Pfu, nasol moment. Eu macar mi-am primit mereu salariul corect, cat eram angajata. Nici nu vreau sa ma gandesc ce idiot este sa nu primesti banii lunar. In cazul meu intarzierile se refera la sume care ma deranjeaza ca nu sunt acoperite inca, dar nu pun in pericol ‘cash flow’-ul familiei.

      Bafta in continuare. Ce planifici sa faci?

      • Multumesc 🙂

        Pai… planific sa-mi caut de lucru, evident. Mi-am calculat bine situatia in care ma aflu si am ajuns la concluzia ca mai bine imi iau putin timp sa imi caut ceva serios, decat sa-mi pierd vremea intr-un loc in care nu sunt platita (asta ca sa nu mai zic ca partea cu banii era doar o mica parte a problemei, lipsa de respect fata de angajati mergea mult mai departe, dar deja ne indepartam de subiect). Intotdeauna am spus ca o sa primesti respectul pe care il ceri si acum, pe picior de plecare, seful s-a rugat de mine sa ma mai gandesc, sa ma intorc, in alte conditii bineinteles. Dar prea tarziu, pentru ca nu mai pot avea incredere.

        Viitorul meu e un mister, dar cert e ca de foame n-am sa mor.

      • Bafta cat cuprinde 🙂

        Cu atitudinea asta nu poti iesi nasol, asta este clar. Daca ai ‘ceva’ sa te tina cateva saptamani bune, iti permiti sa cauti mai cu atentie si sa nu accepti chiar orice.

        Uneori un sut in dos e un pas inainte

  18. Se pare ca e criza doar pentru angajatori. Da-i dracu’ pe angajati. Ei pot trai si cu salariul injumatatit. Angajatul ar trebui sa il inteleaga pe angajator cand acesta ii spune ca din 10 milioane de euro a mai ramas cu (doar) 8 milioane. Ce tragedie! Ce mai intereseaza pe mine ca ala bogat si-a luat 73 de masini, 13 avioane si doua elicoptere si acum nu mai are bani sa plateasca leasingul la ele? Sa se spele cu ele pe cap. Atata timp cat eu imi fac treaba bine si ii livrez proiectul la timp…

  19. Dojo, poate nu ar fi o idee rea sa iti diversifici preocuparile, sa ai sa zicem un plan “B”, de criza, sa tii un ochi si pe piata muncii, nu se stie niciodata. Anul asta este destul de dificil, banii de pe piata inca provin din imprumuturile de anul trecut sau din economiile facute anterior. Este posibil ca pe la jumatatea anului situatia sa fie si mai proasta, lucru resimtit si de milionarii de carton cu SUV-uri. E bine sa fii pregatita.

    • Vasil, nimeni in Romania nu-mi da ca web designer banii pe care ii castig singura 🙂

      Imi diversific ‘portofoliul’, asta este clar. Am inceput sa trag tare si pe reteaua de situri, sa inceapa sa produca mai serios, mai am cateva chestii in plan, momentan inca la stadiul de intentie.

      Clar, nu e bine sa-ti pui toata ouale in acelasi cos, absolut de acord cu tine 😉

  20. Freelancingul a devenit o adevarata aventura… aproape inconstienta. Daca ai o familie, copii, si ceva datorii la banca nu iti mai poti permite acest mod de castigare a axistentei decat ai niste contracte grase.
    Sa muncesti 16 ore pe zi pentru niste salam cu soia (acum toate sunt cu soia- pardon, proteina vegetala) nu mai este o afacere. Si cand ii vezi pe astia cu colectia de SUV-uri si ca nu au nici patru clase, si …. Da, criza este pentru toti, si, daca mai scriu ceva despre asta simt ca o sa … intru in criza. 🙂

    • Depinde de freelancer. Pentru mine a fost singura sansa, dupa ce mi-am pierdut jobul. Rate, taxe pe firma etc. Undeva la 500 de euro pe luna ce trebuiau acoperiti, iar eu eram ‘somera’. Daca stii sa-ti pui un pret si ai ceva talent/portofoliu, poti castiga frumos. Si nu vorbim de salam cu soia 😀

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.