Physical Address

304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124

Capcana pretului mic

‘Nu-mi ajung banii de la o lună la alta’, cred că este una dintre cele mai dese propoziţii pe care o auzim şi chiar o spunem. Am avut salariu prost şi salariu bun, am avut ani fără nicio datorie  şi totuşi abia trăgeam de bani în fiecare lună. Un tânăr fără familie, fără ‘obligaţii’, care nu poate ţine în cont măcar o sută de lei. Cum se poate asta?

De câte ori am avut de cumpărat ceva ‘mare’, am stat şi am cugetat. M-a preocupat să găsesc un preţ bun, calitate superioară pentru preţul respectiv, să fie durabil etc. Dar nu în fiecare lună cumperi maşini de spălat sau televizoare. Şi totuşi ‘distracţia’ era similară.

Cum eram un colectiv simpatic, ne-am legat destul de frumos ca şi amici, aşa că era de aşteptat să socializăm mai serios. Chiar dacă aveam program de muncă de 3-4 ore şi eram sătui de acasă, cele mai bune pizza erau cele comandate în redacţie şi savurate disecând diverse evenimente curente. Plus un Cola, că altfel lunecă mâncarea.

Mai aveam (la ultimul job) o gelaterie celebră în tot oraşul (Zanoni, pentru timişoreni) unde trozneau ăştia o îngheţată sau un ‘gofri cu căpşuni’ de şi acum îmi plouă în gură.

Partea ‘proastă’ era că, deşi nu au cele mai mici preţuri, nu poţi spune că erau extrem de scumpe. Consumam de zor şi puneam ca orice oameni prea vorbăreţi şi ţara la cale între timp.

Cu puţin înainte să devin freelancer de nevoie, am făcut un mic exerciţiu, pe care acum îl fac cu un soft specializat: am pus ‘pe hârtie’ tot ce mă costă într-o lună. De la mâncare, telefon până la ieşiri în oraş, hosting etc. Şi după 30 de zile am înţeles DE CE nu se ‘lipesc’ banii de mine.

Dar cheltuielile mele zilnice sunt atât de mici ..

Să dai 10 lei pe zi pe o chestie nu e mare lucru. În 30 de zile sunt 300 de lei, o ‘bucată’ ţeapănă de venituri pentru mulţi români. Nici 20 de lei nu par capăt de lume, dar înţelegeţi raţionamentul. Nu simţeam nicio spaimă când dădeam 10-15 lei pe chestii de care de fapt NU aveam nevoie, dar la final de lună aveam şi explicaţia ‘fenomenului’ dispariţiei banilor.

Tindem să ‘contorizăm’ cheltuielile mai mari: abonamentul de net, mobil, factura de leasing, asigurarea maşinii, chirie etc. dar uităm să punem pe listă şi ăia 5 lei pe care i-am dat pe un ziar (chiar nu mai ştiu cât costă, sincer, sunt ani de când nu am mai cumpărat) sau ţigările de 10 lei.

Un simplu exerciţiu de genul acestă vă ajută să vedeţi clar unde se scurg banii. Şi se scurg MULŢI de obicei, dacă te laşi păcălit de faptul că ‘nu au fost decât 10 lei’.

Veţi spune că nici viaţa fără nicio bucurie nu are rost şi aveţi dreptate. Nu poţi sta ‘smirnă’ tot timpul, dar există momente în care POŢI reduce din anumite cheltuieli. Nu am renunţat totalmente la o ieşire în oraş, pentru că are oricând farmec să stai undeva la o poveste. Dar, dacă o faci de 4 ori pe săptămână, să nu te miri că la final de lună ai portmoneul gol.

În momentul în care conştientizezi că şi 5 lei contează până la urmă, îţi poţi stabili nişte priorităţi. Poate renunţi la o cheltuială inutilă sau găseşti o soluţie mai ieftină, care să te lase totuşi să te bucuri de viaţă. Un ‘jurmal’ de cheltuieli ajută însă enorm. Încerc şi eu să mă ţin de el, nu e chiar uşor, când nu eşti obşinuit cu o asemenea disciplină, dar şi-a arătat deja roadele.

Am mai precizat probabil că folosesc un soft gratis (pentru mai puţine conturi), Ace Money se numeşte, în care îmi notez TOT ce se întâmplă în ceea ce priveşte banii: conturile de bancă, ‘conturi’ cash pe diverse valute (dacă am călătorit am ţinut socoteala şi pe euro de pildă şi pe dolari), paypal etc. Ştiu în fiecare lună ce am cheltuit, PE CE şi mai ales cum stau cu banii respectivi, pentru că softul îmi face toate calculele, deci ştiu la orice oră cât ‘valorez’.

Pe 2012 mi-am propus foarte multe chestii şi toate vor costa. Să nu mai vorbim că şi planul de ‘savings’ este mai dur decât anul trecut, iar viaţa de freelancer NU este deloc previzibilă. Bun, nicio viaţă nu-i previzibilă până la urmă.

Mai sunt momente în care cad ‘pradă’ obiceiurilor proaste, pentru că banii şi slăbitul sunt cam la fel: extrem de simple teoretic (nişte ‘ecuaţii’ care le guvernează), dar greu de aplicat, pentru că este nevoie de disciplină şi consecvenţă. Momentele respective sunt MULT MAI RARE însă şi micuţul obicei de a-mi ţine lista de ‘prostii’ mă ajută să-mi dau seama când şi de ce greşesc.

E şi pentru voi valabilă problema asta? Vă scapă bani din mână doar pentru că sunt sume mici?

PS: şi un pic de shameless self promotion: sper că nu aţi uitat că există ăl mai tare din parcare forum despre cum să faci/economiseşti bani, care se cheamă CreditGreu.

Daca ți se pare interesant, un share ajută mereu. Mulțumesc.
dojo
dojo

Fost om de radio, transformata in karatista si apoi web designer. Am o firmă de online marketing si mi-am redeschis un webmaster forum.

Articles: 1761

38 Comments

  1. mamaaa, da esti paranoica cu cheltuielile 🙂
    Pai daca as sta sa trec la “carnetel” fiecare prostie pe care o cumpar, as ajunge la balamuc inainte de vreme. Nimic de zis, nu e rau sa ai un management al banutilor, dar parca tu prea o impingi la extrem.

    • La mine nu mai este atat de greu, pentru ca am putine cheltuieli ca numar. Am de platit niste facturi, ce-s usor de urmarit si in rest nu prea am ce sa pun pe lista, pentru ca, lucrand de acasa, nu prea am de luat o groaza de chestii. Oricum exercitiul e bun macar o luna, chiar daca este aiurea sa tii cont de totul. Asa iti dai seama unde ti se duc banii, daca ai multe cheltuieli din astea marunte. Si poti vedea de unde sa tai.

    • Mie nu mi se pare greu deloc, e o strategie pe care o aplic in 99% din cazuri (cateodata mai uit cafeaua de 80 de bani pe care o beau la birou).

    • Cred ca este normala…daca nu esti asa in ziua de azi nua i nici o sansa sa evoluaezi…si eu sunt la fel….desi de multe ori merg pe calitate …su deviza ” sunt prea sarac sa iau lucruri ieftine”!

  2. E plină de înțelepciune urmărirea permanentă a veniturilor și a cheltuielilor, te mai conștientizează asupra realității. Încet-încet devii un pic mai econom. Sigur, dacă te scalzi în bănet sau cheltuiești banii babacilor, n-are nici un haz, dar dacă sunt munciți de tine, merită să știi mereu pe ce se duc.

  3. reclama desantata:

    GnuCash e un program (este si pe windows) foarte tare si gratuit de urmarire a cheltuielilor. Pacatul lui e ca necesita ceva timp de invatare.

  4. Am inceput de cateva luni sa ma uit cu mai multa atentie pe ce arunc banii. Nu mai trebuie sa spun ca m-am ingrozit, vazand pe cate nimicuri se duce buna parte din salariu.
    Faptul ca am constientizat ca nu sunt tocmai “rationala” in achizitiile mele, m-a ajutat sa economisesc. Nu mult, dar destul sa fiu mandra ca ma pot controla atunci cand vine vorba de “aruncat bani pe fereastra”.
    Sunt sigura ca pot rationaliza mult mai mult banii pe care ii cheltuiesc cumparand diverse lucruri, de care poate nu am nevoie pe loc, dar care totusi…simt nevoia sa le cumpar, insa pana acolo, mai am mult de muncit cu mine insami si buzunarul vesnic deschis. 🙂

    • Bun venit pe dojoblog 😉

      Si eu am problema asta si am constientizat-o prea tarziu. Nu pot spune ca acum sunt un mic hitler, ca nu sunt. Mai ies in oras, scot bani fara sa clipesc pentru o chestie care-mi place, dar am redus enorm banii ‘aruncati’ pe tampenii. Cred ca, odata ce intelegi unde gresesti, e mai usor sa faci niste schimbari.

  5. pe mine ma doare buzunarul de ori de cate ori ies dintr-un supermarket..eu stiu ca viata si dragostea trece prin stomac, dar mie imi creeaza deja si aciditate :))

  6. ar trebui sa incerc si eu programul ace money, sau cel precizat de Gupi.. da,si mie mi se intampla ca hai ca e doar 10 lei..dar cand stai sa te gandesti.. 10 lei aici 10 dincolo..se cam aduna..

  7. am fost mereu un om mai degraba zgarcit si am calculat foarte atent daca am sau nu nevoie de un lucru, incerc sa nu arunc mancarea si sa eficientizez tot ce cumpar. gasesc firesc sa strang bani pt una si sa renunt la alta. nu am nici un program de urmarire a cheltuielilor…insa stiu exact pe ce dau banii.

  8. pe mine nu inceteaza sa ma surprinda cum la supermarket 2 ron + 5 ron + 3 ron + 7 ron + 3 ron poate sa dea la casa cateva sute de lei. asta este unul dintre misterele cele mai mari pentru mine!

      • Probabil ca e 2 ron + 5 ron + 3 ron + 7 ron + 3 ron+…

        Daca o banca fura un ban/luna de la 1000 000 de clienti fiecare… atunci profitul lunar e in plus cu 10000 de lei.

  9. Un articol foarte pe placul meu 🙂
    Din iunie anul trecut am inceput si eu sa trec FIECARE cheltuiala, cat mai detaliat (de ex “despicat” bonuri de supermarket) si ma tin de obiceiul asta zi de zi. La inceput e greu, ca in multe alte lucruri, insa dupa o perioada te obisnuiesti si realizezi ce decizie inteleapta ai facut.

    Eu le-am trecut intr-un spreadsheet pana acum. Pentru ca nu am gasit nicio aplicatie care sa-mi satisfaca nevoile m-am decis sa-mi dezvolt propria aplicatie de Personal Finance (programator fiind). In curand o sa o si public pe un site “dedicat” spre folosul altora (hopefully).

    Keep trackin’ ’em! 🙂

  10. Excelul este de baza si in cazul meu. Fiind mai lenes din fire, nu stau sa detaliez lucrurile marunte(dar costisitoare), le-am impartit in cateva categorii gen mancare, dulciuri, prostii si altele, pe langa rate, intretinere, gradinita copil, abonament fitness sotie, fotbal, iesiri oras etc.
    De cateva luni de cand tin evidenta detaliata am mai redus ceva, dar nu foarte semnificativ.

    • Marius, probabil si acel ‘ceva’ conteaza. Nu poti mereu sa faci modificari drastice, dar orice modificare in bine zic ca-i utila 🙂

  11. A fost o vreme cabd scriam in carnetel toate cheltuielile familiei si am ajuns la concluzia ca se duc mai multi bani decat intra, asa ca am renuntat. “Platesti mult, ai mult”, nu e neaparat valabil in RO!!

  12. Nu mi se pare greu sa tii o “evidenta”a ceea ce cumparam, in functie de prioritati, nevoi etc…Eu fac asta de cativa ani, nu pe un carnetel ci in minte…asa le tin eu.Am ales de cativa ani sa nu mai cumpar de la un magazin aproape de casa ci doar din oras, piata.In oraselul nostru mic nu avem supermarket, deci…Inainte cumparam de langa noi, dar nu faceam bine, toate produsele sunt mai scumpe cu 1-2-3 lei fata de aceleasi produse de la alte magazine din oras.Asa ca in fiecare sambata ies la cumparaturi si cu listuta in minte sau si pe hartie imi iau ce am nevoie pentru o saptamana.Am ajuns la concluzia ca se economiseste destul de…Lucrurile mari pe care le cumparam rar, cele de folosinta indelungata le cumparam cu un “consiliu de familie” facut inainte si daca trebuie neaparat o facem si alegem si calitatea si pretul impreuna.Nu sunt zgarcita, doar cumpatata. Prosioare nu cumpar, dulciuri nici atat , prefer sa le fac in casa, una ca stiu ce pun in ele, a doua sunt bune si ies mai ieftin decat cele cumparate si pline e E-uri. Mai apar neprevazute, dar nu avem cum sa le evitam, asa este la oricine.

  13. Imi stiu pe de rost cheltuielile regulate,restul ce ramane dispar,dar unde?Am zis sa imi cumpar portofel cu contorizator dar cica nu s-a inventat!

  14. Mi-am facut si eu acum ceva vreme o astfel de “socoata” si m-au apucat durerile de cap la cat se ducea pe luna,respectiv an pe nimicuri.Am devenit un pic mai minimalist,am mai taiat pe ici si pe colo si sincer,s-a vazut la buzunar.

  15. Postul avand titlul “Capcana pretului mic”, ma limitez la a reaminti o axioma care ar trebui sa ne “guverneze” shoppingul : Cati bani dai, atata face !

    • Cristian, nu e vorba de pretul unui produs. Si eu cumpar haine ‘de firma’ de pilda, pentru ca merita efortul, in conditiile in care tin mai mult. Si aparatura din casa este tot de genul ala, exact pe considerentul ca suntem prea saraci pentru chestii ieftine.

      Problema pe care o pun in articol este ca avem de multe ori cheltuieli inutile, pe care nu le ‘simtim’, pentru ca e vorba de 5-10-20 de lei. Si asa ne scapa de sub ‘radar’ 😉

  16. Totul sta in balanta ‘venit-cheltuieli’. Eu inainte cu 3-4 ani faceam la fel notam si calculam, acum nu notez decat venitul trag line la sfarsitul anului si vad care a fost castigul. In ultimii ani am avut cel mai mare profit.

  17. Sincer, am fost total “speriat” cand am pus pe hartie tot ce cheltuiesc intr-o saptamana, asa, guma cu guma, toate chilipirule. Am ajuns la o suma tare mare… si am incetat sa mai fac faza aia cu foaia:)) .

  18. Am vazut o stire in care ne aratau din America cum 30% din produsele alimentare ajung la gunoi pentru ca lumea se aprovizioneaza cu cantitati prea mari care in timp se invechesc sau se strica si trebuie sa le innoiesti cumparand altele proaspete. Pe langa produsele alimentare, intr-o gospodarie sunt multe lucruri care chiar nu ne erau necesare dar am fost tentati sa le cumparam. Conteaza foarte mult sa fii mai econom sa-ti administrezi bine banii si atunci sigur iti creezi si o rezerva pe care sa te bazezi cand apar probleme neprevazute.
    Am avut ocazia ca la casa de la tara sa platim cu ziua anumiti oameni pentru diverse lucrari. Se vaitau intotdeauna ca nu au bani, ca ce mai cumperi cu 50 lei pe care ii primea pe zi, dar nu se abtineau sa fumeze un pachet de tigari pe zi, cafea, o bere, asa ca nu era de mirare ca nu evoluau deloc.

  19. E un obicei născut în comunism, dintr-un motiv mai greu de înţeles la prima vedere – stabilitatea. Pentru cine e convins că salariul, mare sau mic, după cât e de norocos, va veni întotdeauna la dată fixă şi complet, nu e mare brânză să dea bani pe vreo prostie. Pe vremea Celui Mic şi Creţ, lumea era nemulţumită fiindcă nu găsea mai nimic de cumpărat, sau ceea ce trebuia cumpărat, de la unt până la televizor, se găsea prin clasicul mecanism al contrabandei şi pilelor, dar nimeni nu se întreba ce va face luna viitoare, salariul era acolo, la fiecare 15 zile, avansul şi lichidarea, cu regularitate de ceas. Când găseai ceva, cumpărai indiferent de costuri, fiindcă bani ştiai că vei avea, cu marfa era mai greu.

    Când ai de-a face cu venituri neregulate, indiferent cât de mari ar fi, şi ai fost instruit încă din copilărie în ideea că facturile trebuie plătite la timp, începi să te pierzi când nu e aşa, să te agiţi ca hamsterul în cuşcă.

    Aici conlocuitorii noştri mai cafenii au un avantaj comparativ, fiindcă nu sunt obişnuiţi să se streseze datorită instabilităţii: azi au dat un tun, pentru viitoarele câteva luni de zile ştiu că s-au asigurat, au spart o parte din bani, au să-şi împartă restul cât de cât ca s-o ducă bine, când se termină au să rabde, au să se prefacă a nu şti că e cititorul de contoare la uşă, după care mai pun la cale vreo şmecherie să o mai ducă bine un timp…

    ~Nautilus

  20. este o meteahna specifica gemenilor treaba asta…si eu, geaman fiind, ii spuneam cash management, in timp ca consoarta ii spunea zgarcenie…
    daca numaram toate prostiile pe care le am degeaba in casa si mancarea pe care am aruncat-o ca se strica, as fi realizat ca imi plateam creditele la banci …
    Intrebarea este, m-ar fi ajutat asta cu ceva?
    parerea mea este ca nu, pentru ca sunt sigur ca le-as fi gasit o alta intrebuintare…

  21. Și eu mai cad în această capcană, dar cu cola. În rest, încerc să reduc din cheltuieli, pe termen scurt sau lung și, mai ales, să câștig și să economisesc.

    • Cu totii incercam sa economisim..cat se paote de mult…apropo ai incercat vre-o data sa pui un ficat de pasare intr-un pahar de cola…sa il lasi o zi intreaga…..cred ca principala economie ar fii la sanatatea ta renuntand la cola!

  22. […] Mic tratat de educație financiară, de la Dojo girl. […]

  23. Eu sunt printre norocoșii cărora le iese faza cu economisirea. În mare parte și pentru că am un consort ce mă mai temperează când e cazul. Adevărul e că anumite chestii micuțe pot duce la economii destul de ok.

  24. De acord: renunt la oparte din micile cheltuieli care, pe langa faptul ca pot fi moft, daca sunt (aproape!) zilnice, in timp se ajunge la cheltuirea unei sume destul de maricele de bani. Mai este insa un aspect: produsele ieftine, dar de proasta calitate. Adicatelea pot cumpara o pereche de incaltaminte cu 40-50 de ron, dar sa ma tina fix 2-3 zile, sau sa-mi cumpar incaltaminte de 100-120 ron (sa zicem), dar care sa ma tina macar cativa ani… Oare ce se poate alege?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.