Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
De ce se apucă lumea de fumat?
Subiectiv sărbătoreşte nişte luni de ‘sabat’ de la ţigară, motiv pentru mine să-mi pun marea întrebare: dacă tot e atât de nasol cu ţigările (că nu cred să fie părinte care-i spune copilului că ăsta-i cel mai bun obicei de pe pământ) cum de tot pică lumea în ‘plasă’?
Înainte de a vă invita să povestiţi cum de v-aţi apucat voi de fumat sau (pentru cei care nu au fumat) cum de aţi rezistat tentaţiei, să vă plictisesc şi eu cu povestea mea.
Vin dintr-o familie de fumători. Dintre toţi eu şi bunică-mea nu fumam. Eu eram copil, ea cardiacă. Am crescut în ‘fumuri’, mai ales că prin ’80-’90 oricum nu era campania asta constantă împotriva fumatului. Aşa că am avut parte de fumatul meu pasiv, când stăteam în cârca adulţilor, deşi mă mai trimiteau la mine în cameră când se lăsa cu fumat.
Pe când am intrat în liceu tată-miu m-a luat deoparte şi mi-a spus că, dacă mă prinde pasiunea asta, nu-mi va rupe spinarea, dar măcar să nu fumez rahaturi. Nu fumam de niciunele ..
Undeva spre finalul anilor de liceu majoritatea colegelor ‘pipau’. Eram vreo 4-5 din 35 care nu aveam pasiunea în cauză şi era clar că nu suntem în categoria celor ‘cool’. Am colege care s-au apucat de fumat, doar pentru a ‘accede’ în grupul respectiv şi după mai mult de 10 ani încă nu se pot lăsa.
Aveam pe vremea aia şi părul lung, undeva sub fund ajungea. Uram mirosul de ţigară ce se ‘lipea’ instant de el, aşa că şansele ca eu să mi-o fac cu mâna mea erau aproape de zero. În clasa a XIII-a m-am tuns scurt (da, am făcut 5 ani de liceu), dar pasiunea pentru ţigări tot n-a venit.
Am intrat apoi la radio, unde majoritatea colegilor fumau. Ieşeam cu ei la o ţigară, doar pentru a sta la poveşti. Nici atunci nu am simţit nevoia să încerc măcar să fumez, oricum aveam acces la grupul lor fără să fac asta. Şi era destul aer încât să nu mă mai streseze fumatul pasiv. M-am apucat apoi de sport pe care-l practicam foarte serios în perioada respectivă, după care am trecut de vârsta ‘cheie’ pentru a te lăsa impresionat de ‘presiunile’ altora.
La 33 de ani mă laud că nu am încercat să fumez şi că probabil voi muri fără să-mi satisfac ‘curiozitatea’ asta (sincer nu o am oricum, dar să spunem aşa). Mă bucur că s-a lăsat ‘soarele’ de fumat, aşa brusc acum vreo 3 ani. Fără presiuni, fără cărţi, fără să-şi impună neapărat. Nu văd să-i lipsească, iar mie nu mi-e dor de putoarea aia din casă nici atât.
Cum v-aţi apucat voi de fumat? Ce v-a ţinut departe? V-aţi lăsat? Intenţionaţi?
Familia ta seamana foarte mult cu a mea, tot asa – lume fumatoare, bunica si copila nefumatoare. Pe mine m-a luat mama deoparte la 14 ani si mi-a zis ca daca vreau sa fumez, am voie, numai sa nu fumez prostii pe dupa blocuri, cu conditia ca eu sa-mi cumpar tigari. Adica in niciun caz nu voia sa-mi sponsorizeze obiceiul. Pe mine nu m-a interesat oferta ei, asa ca nici pana in ziua de azi nu am fumat. Cred ca e din cauza ca am avut voie, si nu mi s-a parut o chestie asa importanta. Probabil ca, daca mi-ar fi interzis, as fi fost mai curioasa.
Probabil asta a fost ‘secretul’. Daca mi s-a dat de inteles ca este o chestie ce ma priveste si va trebui sa-mi asum toate responsabilitatile, iti dai seama ca nu mi s-a mai parut nus’ ce chestie.
Eu am incercat de curiozitate. Mi se pare oribil!!! Nu imi trebe veci.
Eu ma apucasem prin liceu. Mi se parea ca ma reprezinta, ca-mi sta bine, ca-mi amplifica experientele sociale pozitiv. Dupa vreo 7 ani m-am lasat ca nu mai duceam fizic (rau, greata…).
Eu am fumat din liceu, si de doi ani am reusit sa ma las, best decision i have made so far !!
De obicei lumea se apuca de fumat din cauza anturajului undeva prin anii de liceu si facultate, astfel incat pe la varsta de 30 de ani exista replica “nu pot sa ma las”.
Eu m-am luat prin liceu acu’ vreo 2 ani, da’ m-am lasat dupa ce mi-am dat seama ca e o prostie.
Nu zic sa nu fumati, zic sa va ganditi de doua ori inainte sa aprindeti tigarea.
Asa nu-mi place cand zice lumea “tigare”. Parca-am fi tigani manelisti.
Anturajul si teribilismul sunt 2 factori importanti…
eu am fumat vreo trei ani ca-mi placea sa stau de vorba la tigara. am incercat sa le raresc pentru ca sarea de 10lei pachetul si pe urma m-am lasat de tot cand am aflat ca sunt insarcinata. nu cred ca ma mai apuc
Am fumat,dar m-am lăsat înainte de a deveni un obicei,înainte de a mă apuca serios de treabă.Nu eram un fumător decât 49%,am renunțat ,nici nu mai știu cum și de ce,dar am renunțat înainte ca otrava să pună stăpânire pa mine.În schimb cu alcoolul a fost mai greu.Dar văd că au trecut peste trei ani de abstinență.Și mi-e bine.Beau cafea în schimb…6-7 pe zi,să fie.Nu contează dacă e Ness,s-au naturală,amară să fie…
Vezi daca iti place ceaiul negru sau cicioarea. ‘Soarele’ bea la cicoare de 2 luni de zici ca-i dependent. Foarte misto, no caffeine, deci absolut sanatoasa 🙂
eu nu m-am apucat de fumat,desi multi prieteni fumeaza..nu stiu cum sa zic, stiu ca e rau, strici si bani aiurea.. si nah, pur si simplu nu vreau..nu gasesc vreo explicatie mai buna..
Am fumat de la 14-15 ani pana anul trecut. Unerori mai mult, in alte perioade mai mai putine tigari zilnic si m-am lasat “brusc si dintr-o data” fara sa am nevoie de “fumatorii anonimi”, fara amenintari din partea medicilor si fara sa stramb din nas cand fumeaza cineva langa mine. Nu pot sa fiu ipocrit si sa-i critic pe cei care fumeaza dupa ce eu am fumat aproape 40 de ani. Fiecare e liber sa fumeze sau sa nu fumeze, pe mine nu ma deranjeaza.
E bine ca te-ai putut lasa chiar si dupa atat timp. Ma gandesc ca teoretic nu-i chiar usor sa te re-adaptezi la un fel de viata, dar se pare ca e posibil 🙂
Am “prestat” 16 ani(vai de plamanii mei),dar de 3 am renuntat fara nici un efort si stau cate odata si ma intreb: oare de ce m-am apucat?
Nu ma mandresc cu asta, dar eu unul sunt de cealalta parte a baricadei. De ce si cum m-am apucat? Nici eu nu mai stiu, a trecut prea multa vreme. De ce nu ma las, constient fiind ca pe langa banii arsi aiurea, mai bag si boala’n corp? Nici la intrebarea aceasta nu am un raspuns. Probabil ca a aprinde tigara a devenit cumva parte din mine, posibil ca mai mult obisnuinta, si poate si dependenta sa ma determine sa nu ma las. Habar nu am. La naiba, e unul dintre putinele mele vicii, daca as renunta si la asta as fi prea perfect 🙂
Subscriu!
De 6 ani fumez pasiv 2-6 tigari / zi.
parinti fumatori…
in clasa a 8-a, am crezut ca daca fumez am mai multa rabdare sa citesc comentariile alea de cacat pe care mi le pregatea profa de romana la meditatii…
Asa ca m-am apucat sa desfac cartusele de BT si Kent si sa inlocuiesc tigarile din pachet cu rumegus…
munca migaloasa, cu ore pierdute pentru operatiune…
Ajunsesem sa fumez 1 pachet pe zi si citeam maxim un comentariu…
pana intr-o zi cand, ai mei, satui sa tot cumpere tigari cu rumegus din bulgaria, mi-au organizat un flagrant…
dupa ce s-a aflat ca fumez, nu mi s-a mai parut interesant si nici pana azi la 35 ani nu m-am mai apucat de fumat desi am trecut prin toate intamplarile descrise de tine…
Credc a principalul …motiv este anturajul….restu…tine de tine…dc vrei sau nu sa fii cool:) eu am preferat sa nu fiu si ma mandresc cu asta!
Pai cred ca ala din poza ce fuma atatea tigari dintr-un fum nu ii mai trebuiau tigari 10 ani si creca o si murit dupa ce o facut poza aia :))
Pai eu iti spun sincer: toti copiii cul din liceu fumau, si eu nu voiam sa fiu lasata deoparte. Chiar faceam exercitii de fumat, la ai mei in balcon 😀 De atunci mi-au trecut genul asta de porniri de a-i pupa in fund pe altii (de fapt si fumatul a contribuit mult, ca m-am speriat de ce eram in stare sa fac ca sa ma integrez). Problema adevarata cu fumatul e ca un fumator va fi intotdeauna un fumator, chiar daca nu a mai fumat de 40 de ani. Cum pui tigara noua in gura, dupa 40 de ani de nefumat, cum iti vine totul inapoi.
Motivul este unul clar si fara dubii, in 99,999% din cazuri : anturajul. Nimeni nu a mers, ca asa i-a venit lui pe chelie, sa isi cumpere, din senin, un pachet de tigari. Prima tigara a fost intotdeauna una oferita de un “binevoitor”. Daca situatia normala impune un refuz, conjuctura, uneori starea de spirit, poate un psihic slab, poate sa duca la acceptare. Iar prima tigara are, daca e “dusa” macar pana la jumatate, un efect oarecum halucinogen.De aici incepe circul ! Pentru ca, in termeni medicali, lucrurile sunt extrem de simple : vorbim de adictie, nicotina fiind cea care da dependenta. Si nu este o gluma. Cei care se lasa de fumat, daca o fac brusc, au, cel putin in primele sase zile,simptome evidente de sevraj : dureri de cap, neliniste, nervozitate, uneori greturi si varsaturi. Am fumat 26 de ani, m-am lasat doi ani iar din vara m-am apucat din nou.M-am lasat clar din considerente de ordin material : vroiam sa fac altceva cu banii aceia (cam 400 de lei/luna).Am inceput prin a pune deoparte, intr-o veche cutie de tabla, suma zilnica destinata anterior cumpararii tigarilor. M-a surprins sa constat, dupa cateva luni, faptul ca acea cutie devenise neincapatoare. Cand banii au fost suficienti, mi-am cumparat de ei diferite lucruri pe care mi le doream, dar nu eram convins ca merita sa investesc in ele, deoarece erau fix pentru mine si nu produceau vreun fel de bucurie celorlalti membri ai familiei (tot felul de gadgeturi, ba chiar si scule destul de rar folosite in jocurile mele de tip “do it yourself” casnic). La un moment dat insa, am inceput sa nu mai pun bani si, firesc, nu am mai avut resurse pentru a achizitiona mici “nebunii”. Stare mea de “nefumator” devenise una obisnuita si nimanui din jurul meu nu parea sa-i mai pese ca ma “despartisem” de un obicei atat de “drag” mie timp de 26 de ani. In plus, material, nu ma pot plange de o cheltuiala de 400 de lei pe luna.Si m-am reapucat. Doar ca, am inceput iarasi sa am un somn nelinistit, ma trezesc uneori, dupa o “cura” de un pachet jumate’ mai obosit decat m-am culcat, mi-a disparut energia si cheful de a face in fiecare clipa cate ceva, mi-a revenit o tuse enervanta care ma chinuia si in anul in care m-am lasat. Asa ca intentionez sa ma las iarasi dar tot aman momentul si asta pentru ca a existat si o parte negativa a renuntarii mele la fumat : ma ingrasasem 18 kilograme si de aici o serie de probleme implicand chiar dificultati in a-mi lega sireturile. Acum dupa doar sase luni de fumat, am revenit la greutatea “normala”. Ma voi lasa cu certitudine dar voi incerca sa impac cumva si capra si varza !
Majoritatea nu cred ca au un motiv sa se apuce de fumat si nu gasesc nici o motivatie destul de puternica in a se lasa de fumat. Ne apucam fara motiv si nu ne putem lasa fara motivatie !
Cred ca n-ai fumat pentru ca sportul te-a prins in mrejele lui, de la o varsta frageda. A fost mai tare, sa spun asa. Daca invingea anturajul, acum ai fi fost unul dintre cei care tot incearca sa se lase de fumat. 🙂
Te sarut, un an bun sa ai!
Gabi, saru’mana. Sa ai un an excelent. Sper sa citesc multe articole ‘pozitive’ ca si tu ai facut maxime schimbari in 2011 si vei avea de lucru sa mentii treaba buna 😉
Niciodata nu i-am inteles pe oamnii ca re fumeaza …arunci o gramada de bani..iti rupi sanatatea in doua….eu dc m-as a puca de fumat as face-o ca sa fac un exercitiu de vointa sa ma las!:)
Ca sa fac o gluma…cine nu s-ar apuca de fumat, daca are motive serioase sa se lase! :))
https://www.reportervirtual.ro/wp-content/uploads/2011/09/raduleasca.jpg
:)) Sa ma las de fumat pentru un blowjob de la o babeta? Nici gand! =))
Tuturor celor care dau vina pe anturaj le spun ca traim si ne invartim in societate. Nu neaparat ceilalti sunt vinovati pentru faptul ca ne insusim obiceiuri proaste
Foarte adevarat prietene, am ceva peste 5 luni de cand m-am lasat (and still counting) si totusi ca sa ma las la 24 de anisori cu aproape 90% din prieteni care fumeaza mi-a fost extrem de greu. Sunt ferm convins ca nu ma mai apuc si nu sunt de acord cu ce a zis #Moldoveanca ca odata ce ai fost fumator ramai fumator, pur si simplu refuz sa cred asa ceva. Taicaamiu, fie-i tarana usoara si Dumnezeu sa-l ierte a renuntat pe la vreo 30 de ani si nu s-a mai apucat deloc. Tin minte ca a mai pus fum in gura la o petrecere, era ceva cubanez si a facut-o doar din complezenta (si curiozitate pentru gust cred), dar urmatoarea a refuzat-o politicos, deci se poate. Daca e sa o luam asa, cu totii suntem fumatori pasivi datorita celor activi, chiar daca nu iei parte la actul fizic tot inspiri fumul si tot esti pasibil de boli cardiace. Nu cred ca se aplica si in acest caz: “Pofta iti vine mancand”.Oricum depinde de fiecare in parte, totusi nu vrea sa fiu “judecat” toata viata pentru ceva ce am incetat sa practic. A fost o provocare pe care am reusit sa o trec, asta a fost unul din motivele pentru care m-am lasat.
si parintii mei fumau si ma trimiteau in camera cum se zicea mai sus,deci pasiv am fumat as zice destul.in generala deja fumau o parte din colegi,probabil de prostie,ca asa ar fi mai tari ca altii,apoi a venit liceul,aici s-a detasat lumea fumatoare de nefumatoare,cei care fumau isi consolidau “pozitia” de om marfa/cool/beton,etc.Aici as putea spune ca am incercat si eu sa vad cum e sa fumezi,dar era ideea aia de a trage in gura sau in piept,eu am incercat mai multe feluri de tigari doar in gura,si in primul rand gustul,apoi convins de orice om responsabil ca face rau organismului,am inchis capitolul dupa ce am incercat poate in total 20-30 de tigari,cu atat mai mult,cu cat am vrut sa dau bacalaureatul din sport,si am vazut ca tigara nu face decat sa te leneveasca si sa suga din tine,mai multe calorii si vitamine.Evident daca as zice ca fac parte din oamenii curiosi,puteam sa incerc si droguri dar drogul ataca si mai direct decat o tigara,si ca atare contiinta mea a spus din start stop.cafeaua la fel,miroase foarte bine,recunosc,dar are un gust oribil,cu sau fara zahar tot e o chestie amara rea.La facultate? aici e chestie de coolest,marfest,betonest,etc daca fumezi esti liderul grupului sau faci parte dintre lideri sau cei mai tari.si vine serviciul:aici daca nu fumezi,practic nu socializezi,esti luat de ciudat sau retras/inchis/ciudat/tocilar in cazul functie pe care o am.In concluzie,am incercat sa nu zic ca nu stiu ce este fumatul,dar foarte pragmatic am realizat ca nu e bun la nimic,poate as zice ,ca intareste efectul de socializare,desi lumea ar putea sa socializeze cum am incercat eu intr-o firma,prin pauze de ceai/cafea.Si asa am avut o perioada un grup,cu care ieseam la ceai/cafea,si altii continuau sa fumeze,dar era o alternativa.Socializarea este foarte importanta aproape in toate etapele vietii,si de aceea pornirea si inceputul fumatului isi au originile de la aceasta idee,ulterior devine dependenta si nu poti sa te lasi,si aici sincer va compatimesc pe toti fumatorii,daca nu esti convins ca iti face mai mult rau decat bine,sau pana nu o patesti Doamne fereste cu ceva la sanatate,nu vei putea sa te indepartezi.Eu concluzionez,doar ca incercati sa nu fumati,daca vrei socializare,socializati cat puteti,si fara a fuma,se poate!si asa toata lumea e fericita.