Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Formatori de destine
Facebook e o chestie cvasi-inutilă pentru mine, dar are un mare avantaj. Singurul, dacă mă întrebaţi. Faptul că toată prostimea cu niscaiva cunoştinţe de net (cât să facă un cont) este acolo. Aşa că mă pot ‘vedea’ cu foşti colegi şi prieteni, plus ceva rubedenii mai ‘net savvy’, după cum spune românul nostru Washington.
Mi-am revăzut parţial şi colegi din liceu / generală, am fost încântată să văd pe unde i-au dus paşii.
Vederea lor însă mi-a adus aminte de gimnaziul nostru post-comunist şi de ‘formatorii de destine’ care foarte probabil ar avea pe conştiinţă nişte vieţi. Am mai precizat pe blog, acu’ nu ştiu când, că partea mea preferată din educaţia de jde anii a fost liceul. Acolo am fost EU. Acolo am avut parte de profesori ai naibii, poate, dar pentru care nu a contat contul lu’ tata (că oricum era gol, asta să nu zic că oricum nu avea cont), nici faptul că nu eram blondă şi cu ‘balcoane’ mari. Pentru ‘dracii’ ăia de profesori a contat CE ŞTIAM şi ce puteam.
Am primit şi câte o notă proastă (mai rar, dar am mai adus câte un scaun acasă), dar atitudinea profesorilor a rămas obiectivă. Dacă mâine am meritat un 10, l-am primit fără discuţie. Am avut media 7 la economie la unul dintre cei mai ai naibii profi din Peda, dar în a XIII-a, când am făcut Logică şi Filozofie cu el, am avut doar 9 şi 10. Şi da, ştia că-s pramatia care chiulea în a IX-a şi lua notă proastă la ascultare, ora următoare, pentru a lua un 10 la final de trimestru.
Lucrurile au stat coplet diferit în gimnaziu.
Am fost tot la o şcoală ‘ţeapănă’ din oraş. Pe vremea aia cred considerată cea mai bună. Am ajuns acolo pentru că aveam o vecină învăţătoare şi ambii (ea şi soţul, fie-i ţărâna uşoară, că a murit de tânăr – 50 de ani) m-au adorat pur şi simplu. Aşa că s-a dat pe lângă o altă colegă şi m-au acceptat. Colegă care a fost chiar un dascăl bun şi care şi-a iubit mult de tot ‘copiii’.
După care am trecut în a V-a şi s-a dus naibii totul.
Eram într-o companie selectă (vă daţi seama că în clasă erau destui ‘baştani’ şi vreo câţiva rătăciţi de teapa mea). Ei bine pe vremea aia copiii de proaspăt patroni (am prins Revoluţia în vacanţa de iarnă din a V-a) şi de directori / doctori / whatever erau priviţi ca nişte sori, dacă-mi permiteţi să zic aşa. Erau copii din familii cu posibilităţi, bine îmbrăcaţi, în general destul de serioşi la studiu. Cu mici excepţii de mârlani bogătani şi total needucaţi, care înghesuiau fete prin colţuri sau loveau în vintre colegi mai ‘dezvoltaţi’ amuzaţi când îi vedeau strânşi colac de durere.
Da, cam asta este imaginea pe care o am din gimnaziu: mîrlănie şi abuzuri de genul ăsta. Am un coleg care mă mir dacă mai are ‘instalaţia’ în ordine, la câte şuturi sălbatice şi-a luat peste ea. Am avut bătăuşul clasei şi apoi, categoria de nefericiţi, ‘leneşii clasei’.
Pentru un colectiv abia ieşit de pe vremea scosului la careu, era imposibil să treacă peste ‘imperfecţiunile’ unora dintre colegi. Începând de la profesori (am 2-3 OAMENI în lista aia, restul s-au purtat ca nişte dobitoci) până la copii, care oricum nu ştiau mai bine, cei câţiva colegi ‘problemă’ erau batjocoriţi ZILINIC de cine apuca.
Cea mai apropiată mi-a fost Nicoleta, colegă de bancă ani buni. Copil provenit dintr-o familie ‘dezbinată’, a cărei singură bucurie pe lume era baletul. Cred că pentru ea era o ‘ieşire’ din rahatul cotidian (familie de beţivi şi de bătăuşi într-o parte, colectiv care o batjocorea şi profesori care făceau acelaşi lucru pe de altă parte). Acolo era EA. Acolo nu conta că iar nu şi-a făcut tema, nu conta nimic, doar munca ei. Cred că baletul era singura ocazie de a arăta ce poate şi unde primea apreciere pentru munca depusă.
Mai aveam 3-4 oameni în clasă care abia treceau anul şi în majoritatea cazurilor vorbeam de sărăcie şi/sau de probleme acasă. Probleme nasoale, de tipul alcoolism sau divorţ.
Dar cine să caşte ochii la asemenea probleme? Colegii care urlau după colega mea ‘necalificata’ cu nişte aluzii cât se poate de clare la ‘viitorul’ ei şi, dacă-mi permiteţi să vă destram inocenţa, nu se refereau la munca la o fabrică. Aceia puţini prea bine crescuţi pentru a se implica în aşa ceva, dar care-mi spuneau speriaţi că ‘mă va trage în jos’, dacă suntem prietene? Profesorii care nu scăpau ocazia de a le trânti o notă proastă şi de a-i face de râs? Şi, dacă se întâmpla să ştie ceva sau să-şi fi făcut lecţia (chiar nu erau copii răi) îi ignorau sau, mai rău, făceau mişto de ei?
În momentul în care un copil vede că, dacă nu face treabă, e luat la şuturi, dar nu primeşte încurajare, dacă face bine, cum credeţi că va reacţiona? Credeţi că va trage constant să le demonstreze celor în cauză că poate?
Eu măcar, dacă am luat o ‘boabă’ la o materie ce nu mi-a plăcut în liceu, dacă am ştiut, am fost apreciată pentru faptul că am ştiut. Iar profesorul respectiv a ştiut să se DETAŞEZE de situaţie şi să mă privească mereu cu interes, chiar dacă aveam asemenea ‘fluctuaţii’.
Pentru o parte serioasă dintre profesorii mei de gimnaziu nu conta nimic altceva decât ideea lor despre elevul idel, colectivul de ‘sus puşi’ care nu puteau greşi niciodată, restul … pleavă.
Am aflat târziu ce probleme aveau copiii respectivi acasă. Unii probabil nici acum nu ştiu că ‘leneşii’ erau copii bătuţi, cu familii de alcoolici, ce treceau în plină pubertate printr-un divorţ nasol, copii săraci, care probabil nici nu aveau un loc al lor în care să-şi facă temele. Orele de dirigenţie eerau aşa de-a f… pomana să zic urât, restul profesorilor veneau şi plecau de la ore.
Mă gândesc cu amuzament la micile conflicte pe care le aveam eu cu doamna de română, care vedea în mine o altă loază, doar pentru că pe vremea aia nu mă încânta să-i tocesc comentariile. Normal că nu se obosea să vadă ce-mi poate pielea, în condiţiile în care citeam enorm şi nu eram chiar vacă, aşa că pentru ea eram încă una din lista de ‘leneşi’.
Interesant este de observat că, odată ajunsă la liceu, la (poate) cea mai a dracului profă’ din zonă, am avut medii mari şi mult respect din partea ei. Pentru că femeia respectivă ştia să vadă potenţialul într-un copil şi să-l aducă la nivelul dorit. Eu, cea care am urât din inimă orice oră de ‘română’ din gimnaziu, nu am ieşit din top la liceu şi, culmea, am ajuns şi la facultatea de specialitate. Iar acum fac compuneri zilnice pentru voi 🙂
Încerc să-mi imaginez care ar fi fost destinul unora dintre ‘leneşii’ noştri din gimnaziu, dacă profesorii, mari formatori de destine, şi-ar fi dat jos ochelarii de cal. Dacă UNUL măcar ar fi stat la o poveste cu copiii ăştia. Dacă i-ar fi interesat şi altceva decât să ridice osanale copiilor ‘buni’, dacă ar fi avut un minim de pregătire şi de har psiho-pedagogic, să înţeleagă că în general, un copil care rămâne în urmă ARE NIŞTE PROBLEME. Şi e foarte posibil că le are acasă, dacă nu e ‘încet’ la minte.
Poate că, dacă se făcea niscaiva consiliere, în loc de ore de matematică puse în locul celor de dirigenţie, poate că …
Am avut uriaşa bucurie să văd ce au reuşit mulţi colegi de-ai mei. Majoritatea celor cu familii ‘bune’ sunt oameni realizaţi. Îmi place să văd asta şi, chiar dacă nu avem relaţii unii cu alţii de acuş’ 20 de ani, nu pot să fiu supărată când văd oameni care au reuşit. O singură fată dintre copiii ‘leneşi’ e realizată. A trecut peste mizeriile din gimnaziu şi probabil în liceu a găsit profesori care să nu o catalogheze ca pe un igredient de bucătărie. Are şcoală, e o frumoasă.
Despre alţii nu mai ştiu nimic. Pe Nico am văzut-o acum ani bun, probabil băiatul ei e deja ditai flăcăul. Dacă nu a mai făcut şi alţi copii. Nu ştiu pe unde este, nu ştiu ce mai face. Ea şi alţi câţiva sunt victimele unui sistem cretin. Victimele unor profesori care nu au ştiut să fie oameni, victime ale unei şcoli care nu a avut un consilier (nici nu se ştia de aşa ceva). Ei au ‘confirmat’ ce spuneau restul .. că sunt leneşi şi proşti, deşi nu cred că era niciunde cazul.
Dar este mai uşor să te ştergi pe mâini de orice responsabilitate, să-ţi baţi joc de nişte copii, pentru ca apoi să-ţi vezi de lucrul cu ăia ‘buni’. E mai uşor să pleci din clasă fără să-l chemi pe ‘boul’ ăla mic să-i pui 2-3 întrebări. Că nu-ţi trebuie mai mult. Şi mă gândesc cu amuzament că mulţi dintre profesorii respectivi, care nu au făcut timp de 4 ani decât să bată cuie în ‘coşciugul’ viitorului unor copii, acum stau să se plângă de salarii proaste. Sau de pensii mici. Şi să se mângâie pe burtă, mândri că au făurit nişte destine. Aşa este, pe unele le-aţi făurit de le-a luat naiba.
ain’t it cute? but it’s wrong 😛 cea mai buna scoala din oras era informatica (Moisil) 😛 Orice absolvent iti poate confirma asta (mai pot aduce 37 de colegi de clasa sa confirme asta, in afara de cei de an :P) 😉 (la fel si cu cei de la Loga, chiar si Colegiul Banatean 🙂 sau Fil-Ist cum il stiam noi )
Cea mai buna generala era 22. Adica aia in care ii acum Moisil (ca parca s-au schimbat). Si in 1993 Peda-ul dadea fum multor scoli, in conditiile in care pe vremea aia nu prea se facea info 🙂
“Facebook … are un mare avantaj… Faptul că TOATA PROSTIMEA cu niscaiva cunoştinţe de net (cât să facă un cont) este acolo. Aşa că mă pot ‘vedea’ cu foşti COLEGI şi PRIETENI…”
Ai dreptate, in esenta..Dar, dupa cum suma fraza ta, nu cred ca prietenii tai si colegii vor fi foarte incantati 🙂
Pai am si eu cont, nu? 😀
Deci tot pe acolo sunt.
Faza asta imi aminteste de o pauza din anul doi de facultate. Stateam gramada in jurul unui prof tanar, care ne povestea ca in vara (anul de gratie ’91) a fost la lucru in Germania si intamplarea l-a dus pe un santier unde a dat peste tot felul de scule care pentru Romania acelor vremuri erau un vis.
Ei, si apare un coleg care nu prinde decat partea cu Germania si cu sculele. Fara sa cugete cu repetitie, tipul o tranteste de ne lasa pe toti pe spate: “A… pai au aia niste scule, de si prostii-s in stare sa-si faca treaba cu ele.
Parerea mea este ca vrem nu vrem sa recunoastem….facebook este o forta in promovare…este adevarat ca toti facem parte din “prostime” dar…eu zic ca este bine sa nu pui pe cat posibil informatii reale despre tine acolo..sau ma rog sa pui in limita …a ceea ce doresti sa se stie!
Daca se simte cineva, e o vorba “persoanele de fata se exclud intotdeauna”.
Auzi…asa de junior iti par?:) Suntem acelasi leat (de fapt, io-s mai mare decat tine cu cateva zile :P) 😉 eu am facut info in a 8-a la fil-ist 🙂 si info se facea si la loga, nu numai la liceul nr 1 (asa era titulatura lui), aka mate-info (later informatica Moisil). Generala 22 era printre cele mai bune generale din oras, in competitie era cu peda (scoala de maici :P), loga si fil-ist.
Nah, eu am avut experiente de genul asta (adica negative) si in generala si in liceu. In generala am avut nenorocul sa fiu in aceeasi scoala in care era si maica-mea profesoara. Toate razboaiele din cancelarie dintre coanele profesoare se transferau la clasa, unde profii imi puneau note in functie de cat de mult o placeau pe maica-mea. Prietena mea cea mai buna din generala era o fata mai dezvoltata, mai cu tate pe romaneste, si asta inca din clasa a 6-a. Profesoara de matematica, atunci cand o scotea la tabla, o informa ca viitorul ei e pe centura si ca daca ar avea creier in cap cata tata are in piept tare bine ar fi (chiar in termenii astia se exprima). Gagica era si bunuta la matematica, culmea, dar profa avea obsesie pe sanii ei.
Cat despre liceu – am dat la cel mai bun liceu din Piatra. Si acum e considerat cel mai bun, dar “bunatatea” asta e facuta pe actiuni cam dubioase. Profesorii extrem de slabi (majoritatea lor), cu o durere acuta in fund fata de copchilaretul din subordine.
Drept pentru care am declarat sus si tare ca progenitura mea nu va trece prin sistemul romanesc. Chiar daca o fi sa locuiesc in romania, il dau la waldorf, dar n-o sa inghita umilintele si informatia bagata amboulea in cap, cum am inghitit eu. Pai dupa 16 ani de scoala mie mi-au trebuit 3 ani sa ma chinui sa uit toate rahaturile pe care mi le-a bagat scoala romaneasca in cap! A trebuit sa ma invat ca a gresi e ok, ca a lucra in echipa e ok, ca conteaza mai mult calitatea decat cantitatea, etc.
Formatori de destine pe naiba, mai degraba formatori de roboti supusi. Oricum nu e nici un interes sa dezvolti o natie care sa fie in stare sa gandeasca independent, lumea are nevoie de muncitori nu de lideri.
Profa de mate cum avea țâțele? Era cumva plată?
lol da. Dar cam ce inseamna cand o femeie de 35-40 de ani e invidioasa pe o pustoaica de 13? Pentru mine inseamna ca ar fi fost necesar sa aiba o cariera de succes la strans balegarul din grajd.
Apropo de formatori de destine: o sa bat un pic campii, dar is un car de draci. Preambul: avem un oras minunat, pacat ca-i condus de un imputit de barbos si de clica lui de hoti. Am facut o ora pe drum din modern pana in sagului si pe tot traseul asta am vazut o singura masina de deszapezire, venind dinspre complex spre conti. De vina imediata e toata sleahta din primarie, care arunca bani ca sa vina parandaratul si nu le pasa catusi de putin de noi. De vina ceva mai indepartata suntem noi; eu, tu, ceilalti din oras, pentru ca ne complacem si pentru ca nu facem nimic. Nici macar cand trebuie sa ne deplasam pana la cabina de vot, nu ne deplasam si il lasam pe minunatul barbos sa fie ales de pensionari. Si daca noi facem asa, astia mai tineri ce exemplu iau de la noi? Si noi putem fi formatori; si noi putem schimba ceva inspre mai bine, daca luam pozitie si daca nu ne complacem. Eu de exemplu am sunat la politia locala sa reclam ca nu isi fac treaba cei de la deszapezire si peste jumate de ora cand trebuie iara sa ies, voi suna iar la comunitari si la rutiera, sa reclam ca dau banii aiurea pe taxe si impozite. Pentru cei interesati, numerele de la politia locala sunt 0256968, 0256246112 iar de la rutiera 0256402703 si 0256496064. Nu va pot refuza, trebuie sa va inregistreze reclamatia.
Ramo ma scuzi, dar ca sofer si locuitor al orasului ar trebui sa ma intelegi.
Claudiu, no problem. Oricum avem cam toti destui draci pe temele astea si nu doar 😉
tine de profi dar tine si de copii. stiu un olimpic la mate pe judet care invata in liceul industrial 14. si a ajuns acolo pentru ca a ajuns acolo 😀
Si la mine cam tot asa a fost diferenta intre generala si liceu. In liceu am avut niste profesori extraordinari de care imi amintesc cu drag, insa cei din generala m-au facut sa urasc scoala.
Prima a fost chiar invatatoarea, care nu avea nicicum rabdare cu mine. Nu ca as fi fost inceata, de fapt dimpotriva, eram un pic mai inaintata decat colegii mei, fiindca invatasem sa citesc si sa scriu la 5-6 ani. Din cauza asta nu ma asculta niciodata (decat in timpul orelor deschise, cand erau prezenti parintii si evident ca trebuia sa citeasca cei mai buni). Ca rezultat, ma plictiseam ingrozitor la scoala. In plus, pentru ca am invatat singura sa scriu, aveam un scris foarte urat. Nu a avut destula rabdare cu mine sa ma ajute sa mi-l indrept si am ramas cu el asa. Probabil considera ca eu deja stiu destule si nu mai e necesar sa ma invete nimic.
Dupa clasa a 5-a am avut o alta gramada de profi incompetenti, cum ar fi cel de mate, care nu stia explica NIMIC. N-am inteles absolut nimic de la el, a trebuit sa iau meditatii dintr-a saptea ca sa ajung la liceu, unde culmea, aveam doar 10 la mate.
Iar doamna de istorie avea boala pe mine ca nu au mers ai mei cu pachetelul si nu ma scotea din 4 si 5. Din nou, culmea, la liceu aveam doar 9 si 10 la aceeasi materie.
Nu inteleg de ce toti oamenii astia fara vocatie se fac profesori, mai ales ca sunt si conditiile care sunt.
La mine in liceu matematica “te papa”, ori erai in cercul de mate ori te duceai la “pregatire” pe bani multi, deci am scapat super ieftin :D.
Eu am facut scoala primara + 2 ani de gimnaziu intr-o scoala de cartier, destul de buna, dar totusi, in cei 2 ani de gimnaziu am avut parte si de cativa profi comunisti, absolut idioti. O profa de matematica care ii jignea pe toti cei mai decenti si o profa de desen care era mereu beata. De restu’… n-are rost sa mai zic.
Anyway, din cls a 7-a m-am dus la un liceu de specialitate ( arte ), unde a fost trai frumos, nu gluma 🙂 SSi acum tin legatura cu maj. colegilor de acolo. .. pe cand cu cei din faculta, aproape deloc.
Ma intreb care a fost motivul pt care multi profesori se comportau absolut idiot vizavi de niste copii cu probleme sau doar niste copii simpli.
daca tot ai adus vorba de note la invatat, trebuie sa ma descarc si eu si sa iti zic o mica poveste din Timisoara, unde sunt la facultate 🙂
era vorba despre un examen foarte greu, majoritatea am invatat foarte mult la el, profesorul care este defapt decan de an nici nu a venit la examen, a trimis 2 doctoranti, iar notarea examenului a fost o premiera pentru mine.
Cei care au scris maxim jumate de pagina au luat intre 5-6, evident unii chiar 4, insa cei care au depasit 1 pagina chiar 2 si au scris tot (eu am scris 2) ne-a dat nota 2 pentru ca el asa considera ca am copiat 🙂
Fara macar sa fie in sala cand s-a sustinut examenul, fara macar sa vina personal sa ne predea ceva, nu a venit niciodata la curs, etc. E jale prin Romania asta, si totusi sunt intr-un oras universitar bun, dupa cum se considera Timisoara…
Pai poti sa dai si nume, ca nu se supara nimeni. Cat priveste facultatea, cred ca, daca s-ar apuca studentii sa dea niste nume si sa scrie niste povesti majoritatea ‘sculelor’ mari ar fi dati afara in 2 secunde.
Aici te inseli; putem noi sa spunem orice, ca nu are cine sa-i trimita la plimbare, ca toti is pe-o mana, din pacate. Dar ar trebui facute publice toate datele astea, ca macar sa stie toata lumea cu cine are de-a face (si asa s-ar face si un mercurial al spagii 🙂 ) si cumva, in timp, se va mai curata societatea de ei
Daca stii ca ai facut/invatat te duci la cel care ti-a corectat lucrarea (eventual cu c-un spy cam daca stii ca face figuri) si ii spui tot ce ai invatat.
Iarasi sunt contra, deci, daca apare tizul meu voi putea fi usor recunoscut. Sunt absolvent a 17 anisori de scoala din care doar ultimul in regim “democratic”. “Generala” era la cutite cu o alta scoala din oras pe motiv de intaietate dar clasa mea era mai degraba una de mijloc. Probabil ca la sfarsiutl clasei a V-a, cei mai slabi colegi ai mei “dadeau clasa”, (atentie ! nu e o gluma !) nu doar multor absolventi de liceu de astazi ci chiar multor absolventi de facultati. In sensul ca stiau sa scrie si sa vorbeasca corect romaneste si aveau un minim bagaj de cunostinte generale de bun simt. Rolul familiei in educatia mea a fost unul minimalist (mama singura, serviciu in trei schimburi, un frate mai mic).Datorez deci, aproape totul, scolii. Am avut profesori minunati al caror nume nu-l voi putea uita vreodata si profesori al caror nume l-am uitat de mult.
si 2. referitor la situatia actuala a scolii va supun atentiei un “studiu de caz” : naveta intr-o localitate aflata la 40 de km. de domiciliu cu un abonament de 240 lei care, nedecontat fiind, se scade dintr-un venit de putin peste 1000 de lei (in care sunt incluse si orele de dirigentie, platite separat). Scoala renovata din fonduri europene dar lipsita total de orice mijloace materiale necesare desfasurarii activitatii :creta, coli de scris, materiale didactice. Copiii, mai bine de jumatate au unul sau ambii parinti plecati in strainatate si sunt astfel complet scapati din mana. Restul provin din familii dezorganizate sau cu unul sau ambii parinti fara venituri (traiesc din alocatia copiilor si ajutoarele sociale) dar semneaza zilnic condica la carciumile din localitate sau isi cumpara vodca “pe caiet” de la alimentara.
Exceptie fac copiii primarului, ai sefului de post si ai popii. La sedinta cu parintii, la o clasa de 21 de copii nu au venit niciodata mai mult de 3 (trei) parinti sau apartinatori. Cam care ar trebui sa fie materialul din care sa fie construit un profesor astfel incat sa-si faca si treaba la catedra, predand materia pe care o are de predat, dar si sa fie “formator de destine”, fara sa fie filmat si postat pe “You Tube”, dupa cate o iesire mai nervoasa provocata cu insistenta de copiii pe care psihologul itinerant i-a categorisit ca avand ADHD dar care, conform opiniei aceluiasi psiholog, trebuie mentinuti intr-un sistem de educatie incluziva ? Am mentionat faptul ca profesorul respectiv are la randul lui o familie acasa care il asteapta zilnic sa se intoarca fresh pentru a participa si la viata de familie si gospodarirea caminului ?
Din moment ce profesorul respectiv a făcut efortul de a intra în branşa asta, cu examene cu tot, în ciuda tuturor dezavantajelor, înseamnă că există şi un avantaj care le compensează.
~Nautilus
Din fiecare generatie ies unii care isi depasesc conditia si unii care nu isi exploateaza potentialul si raman afundati in noroi. FB e un fel de cancan, unde vedetele sunt cunoscutii nostrii.