Viaţă de traducător …

Viaţă de traducător …

Am vreo 20 de ani de ‘ştuduit’ engleza, başca niscaiva şcoală de specialitate. Chestii care-mi fac munca pe siturile mele şi ale altora uşoară, plus că-mi deschid uşile spre clienţi de web design de pe alte meleaguri, ceva mai serioşi spun mulţi români decât conaţionalii noştri.

Nu mă pot lăuda că mi-au ‘tras-o’ la bani, că de obicei îmi primesc banii pe bucăţi la timp. A fost un singur caz anul trecut cu un american care s-a foit vreo 4 luni cu plata, dar mi-a dat 20% ‘penalităţi’ pentru că i s-a părut normal să dea în plus, dacă tot am aşteptat.

Mai lucrez şi eu cu editori pentru siturile mele, că nu le mai pot face şi traduce chiar pe toate, dar sunt mereu stresată să nu le întârzii plata, să le ofer ceva în schimb etc. Şi vorbim de nişte dolari, nu de sute de euro.

Şi citesc pe blogul Laurei Frunză o poveste demnă de Kafka. Iar comentariile sunt edificatoare. Editura RAO (bun, cică nici altele nu-s chiar feciorelnice în relaţiile contractuale) are bunul obicei să nu plătească traducătorii CU ANII, să taie din valoarea contractului şi alte mici ‘chichiţe’. Iar contractele în sine nu sunt atât de ‘groase’ oricum, dacă stau să mă gândesc cât muncesc oamenii ăştia pentru câteva sute de euro.

Probabil ar trebui să se aplice şi în lumea traducătorilor sistemul de la bordel: banul înainte şi nu, nu vă jignesc, dar e un sistem care ne ajută pe alţii (tot ‘frilăseri’ )să punem pâinea pe masă. Plata periodică, avans, chestii din astea care fac relaţia client-provider foarte plăcută şi sigură pentru ambele părţi. E clar că asta nu se va face prea repede că editurile nu au niciun interes să aibă grijă de ‘plebeii’ care lucrează pentru ei.

Ce soluţii să fie? Boicotăm editurile şi nu le mai cumpărăm cărţile? Popularizăm mizeria pe care o fac?

Sper sincer că oamenii ăştia îşi vor lua banii. Sunt bani MUNCIŢI, pe care îi merită. Vom vedea când şi dacă-i primesc 🙁

PS: dacă sunteţi în situaţia minunată, vă invit să vă spuneţi păsul.

Orice share ajuta. Multumesc.
Share on Facebook
Facebook
Pin on Pinterest
Pinterest
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

24 Comments

  1. ady

    nu sunt in situatia asta “minunata”, dar n-o sa mai cumpar carti de la rao. si era pe lista editurilor mele preferate, ba chiar asteptam cu nerabdare sa-mi pot lua o anume carte de la ei. dar nici mie nu mi-ar place sa nu fiu platita pentru munca mea.
    cred ca pe undeva se conspira ca eu sa-mi iau e-reader si sa m-apuc sa citesc cartile in original. (cel putin cele in engleza).

  2. Alina

    Bravo Ramona, ma bucur ca ai scris despre asta, desi s a starnit destula valva pe tema asta majoritatea celor cunoscuti din media s au ferit sa ia pozitie public. Poate ca Rao li se pare o editura prea mare pentru a fi atacata public sau poate ca sunt prea mici traducatorii….

  3. eu stiu engleza de nivelul liceului, insa pot sa zic ca ma descurc destul de bine. Daca este vorba sa stau sa vorbesc cu o persoana ce cunoaste foarte bine limba isi da seama in 2 minute ca eu doar intuiesc timpul verbelor..
    totdeauna o limba in plus este un mare mare pas inainte

  4. Si eu am lucrat intr-o editura (cred ca am povestit prima data cand am comentat pe blogul tau) si stiu foarte bine care e situatia. Nici fosta mea editura nu-si platea colaboratorii, in acelasi timp nu platea nici salariile angajatilor, deci ce sa mai ceri.

    De tradus am tradus si eu vreo 3 carti, insa eu am vorbit direct cu autorii, nu prin editura, si m-au platit de fiecare data, chiar daca nici macar n-am facut un contract inainte sau ceva.

    Apropo de contracte, nici ale noastre cu colboratorii nu erau foarte solide, de fapt cred ca eu le-am facut ca nu aveau nimic de genul, seful imi zicea doar “fa-i contract” si deschideam un word si scriam eu un contract cum mi se parea mie ca ar trebui sa fie, insa n-am nici o legatura cu dreptul. Nu m-as mira ca toti sa procedeze la fel.

    Tin minte ca un coleg si-a dat demisia si s-a angajat in alta editura, si dupa cateva luni mi-a spus ca la fel e si acolo, ti se fac tot felul de promisiuni si cu promisiunile ramai.

    Deci in concluzie, eu in majoritatea editurilor din Romania n-as avea incredere.

    • pingu

      da’ tu te duci pe toate bloguri unde s-a scris despre intamplarile nefericite ale Laurei si te lauzi cu “De tradus am tradus si eu vreo 3 carti, insa eu am vorbit direct cu autorii, nu prin editura, si m-au platit de fiecare data, chiar daca nici macar n-am facut un contract inainte sau ceva.”. iar afirmatia asta mai mult ca sigur e minciuna. pentru ca editurile cumpara drepturile de autor, nu vine coelho (spre exemplu) si spune eu vreau ca aceasta carte sa fie tradusa in romana de x, asta pentru ca orice editura din ro cumpara drepturile de autor de alte edituri sau agentii care detin drepturile de autor ale scriitorilor in cauza. si afirmatia ta … cam pica

      • Nu era o lauda, era un sfat :)) Imi pare rau daca nu s-a inteles asa, voiam sa zic ca autorul plateste mai degraba decat editura.

        Bineinteles ca nu e vorba de autori de renume, in cazul carora altfel se pune problema dn partea editurii, dar sunt sute de autori mici care isi traduc cartile inainte de a le da unei edituri spre publicare, tocmai pentru ca traducerea implica niste costuri pe care editurile nu si le asuma, mai ales ca oricum nu se vand majoritatea cartilor. Stiu cum ar trebui sa fie intr-o lume ideala, dar in situatia actuala “dreptul de autor” e reprezentat printr-un numar minuscul de carti, in niciun caz in bani (sau daca autorul alege totusi banii, sumele sunt de tot rasul). Pot sa iti spun de exemplu ca in editura noastra cam 10% dintre carti erau editate pe banii editurii, restul se publicau doar daca autorul sponsoriza (sau se gaseau alti sponsori).

        Si pentru linistea ta sufleteasca, am tradus carti a doi autori romani (unuia i-am tradus 2, de aia sunt 3)din romana in engleza, pentru ca ei isi doreau sa le publice si in strainatate, dar voiau sa trimita editurilor textul direct in engleza. Au venit la editura noastra (unde isi publicasera varianta originala in romana) si au intrebat de un traducator si m-am oferit, cu conditia ca intelegerea sa fie in afara editurii, pentru ca stiam ca altfel banii nu ar mai ajunge niciodata la mine.

        Am comentat la blogurile pe care le am in reader si au subiectul asta, pentru ca este un subiect care m-a afectat si pe mine direct, si eu am de primit o gramada de bani de la editura unde am lucrat si mi s-a parut normal sa zic si eu ceva despre asta. Eu nu vad blogurile ca fiind direct legate intre ele ca un forum cu mai multe subiecte, ci ca individualitati separate.

  5. Fumatorul Vesel

    Nu am patit-o cu editurile, dar cred ca la noi in multe cazuri ar trebui aplicata banul inainte 🙂 sunt convinsa ca sunt multi si din alte domenii care nu si-au primit in plata si care raman in firma asteptand … ziua cea cu soare.. care poate nu apare.!

  6. Asta este un lucru verificat DOJO cei care sunt mai mari..sunt niste jegosi….pe mine nu ma curtat BONMARIAJE…si mi-au oferit preturi de toto rahatu….dar noroc ca un pritene de-al meu tot fotograf mi-a zis ca si dupa incetarea colaborarii mai avea de luat de la ei banii pe doua evenimente….probabil ca asa fac si amrile edituri!

  7. Eu din fericire nu am colaborat pana acum cu edituri. Am fost ferita de nemernicia asta. Am colaborat doar cu firme, care din fericire au platit la timp. Ne-am inteles inca de la inceput ca fac traducerea x si ca in termen de o sapt imi primesc banii.

    Din fericire, putinele firme cu care am colaborat au fost super ok. M-am bucurat ca totusi s-au tinut de cuvant si ca totul a decurs concform planului.

    In schimb ceea ce face RAO se numeste sclavie. Mai ales ca sa traduci un numar mare de pagini intr-un timp record nu este deloc usor. Mai ales daca esti obsedat ca totul sa sune bine si romaneste. Si apoi esti rasplatit cu.. nimic.

  8. Grea dilema …
    – Daca nu mai cumparam carti de la RAO nu e bine pentru ca RAO da faliment si tot nu va avea bani sa-si plateasca colaboratorii
    – Daca mai cumparam carti de la RAO incurajam nesimtirea si “scalvia” pe care o practica aceasta edititura – si altele – fata de colaboratori

  9. v

    ba,nu văd nici o dilemă. rao are un stoc, nişte active, patrimoniu, ceva. se bagă rahatul de firmă în faliment, se pune sechestru, se plătesc creditorii, se închide rahatul.

  10. @DOJO cred ca si Tudor de la stau pe net a facut un articol cu aceiasi firma de traduceri pe aceiasi tema….ce jegosi de oamni ..scuza-mi limbajul!

  11. Cristian

    Tzepe s-au dat si se vor mai da cat va fi lumea. Ce este surprinzator si dramatic totodata este nivelul de educatie al celor implicati. La o adica te astepti sa te faca la cantar vreun “colorat” prin piata, dar e clar semn de sfarsitu’ lumii cand o editura “te face” la portofel si altfel decat vanzandu-ti carti proaste.

  12. v

    @Cristian: înseamnă că sfîrşitul lumii e ‘work in progress’, fiindcă numeroase edituri (importante) ţepuiesc în dreapta şi-n stînga de mulţi ani. foarte mulţi.

    • dojo

      Pai partea proasta este ca 1. editorii inca mai accepta rahaturile astea si 2. nu se popularizeaza destul de bine. Hai sa batem fierul cat e cald, hai sa iasa TOTI editorii ‘arsi’ sa-si spuna pasul si probabil ca nicio editura nu doreste un asemenea val de nemultumire. Pentru ca in general se bazeaza ca oamenii au nevoie de banii aia si ca nu au interesul sa-si strice ‘afacerea’, chiar daca muncesc pe gratis. Atat timp cat INCA nu vuieste tot netul romanesc despre rahaturile pe care le fac editurile astea, pe domnii ii doare nici acolo 🙂

      • v

        (cred că te refereai la traducători/colaboratori, nu la editori)
        despre RAO, cel puţin, se vorbeşte de mult. ia uite exemplu din 2009: http://boladenieve78.wordpress.com/2009/02/08/sondaj-am-tradus-pentru-rao/
        dar dacă omul nu se informează în prealabil, nu se uită pe net, nu caută… nu-ţi mai spun cum e cu traductoraşii începători şi nu tocmai pricepuţi, care nici dacă văd nu cred, pentru că le ia ochii şi minţile faptul că ditamai editura le dă pe mînă o carte de tradus. şi se aruncă în ea hămesiţi, iau o ţeapă, două, nouă, pleacă plîngînd, vin alţii ca ei şi tot aşa. e ca în presă. “nu eşti mulţumit? tai-o! uite coada de studenţi la uşă, abia aşteaptă locul tău!” adică înlocuim profesionistul cu pigistul, că primul e puţini şi costă, pe cînd ultimul e mulţi şi ieftini şi veşnic la îndemînă.
        de-aia n-am mare optimism în chestiunea asta. sper să mă-nşel.

  13. asa e in Romania… salariile alea mizere care se dau peste tot, nici macar alea nu le primesti la timp..chiar nu mai ai ce sa faci aici:)..de preferat sa pleci cat mai departe sau sa lucrezi ca si freelancer ca ai mai multe sanse daca esti talentat..

  14. Pingback: Link-urile săptămânii #8 - Blogul lui Bogdan | Blogul lui Bogdan

  15. Pingback: Editura RAO şi bătaia de joc la adresa traducătorilor | Florin Puşcaş

  16. Marissa

    Acum, adica in 2013, am gasit aceste comentarii despre Editura Rao. Nu stiu daca lucrurile s-au normalizat, nu am mai gasit nimic recent postat, dar sa stiti ca nu numai Rao nu-si plateste colaboratorii. Nici Editura Vidia nu e mai breaza. Intr-n final ti se dau banii… Dar cand? Te duc cu vorba luni de zile la rand. Vrei sa vorbesti cu cineva din conducerea editurii, nu ai cu cine. Am cautat pe internet si nu am gasit cui apartine aceasta editura. Este o cucoana acolo care se numeste Radu, nu mai retin si prenumele, si care se da redactor-sef. Nu vorbesti cu nimeni fata in fata, deci nici cu ea. Totul se rezolva prin emailuri. Dai o proba si iti spune ca esti acceptat. Dupa aceea primesti ceva de lucru, cucoana respectiva plangandu-se ca foarte greu gaeseste colaboratori, ca nimeni nu stie carte. Ti se face un contract dupa foarte mult timp dupa ce te-ai apucat de lucru, iar pe parcurs te trezesti ca ti se cer inca alte o mie de chestii care nu apar in contract: ori tehnoredactare, ori sa culegi pagini intregi, cu zecile. Desigur toate acestea nu ti se vor plati, tu fiind platit numai pentru ceea ce scrie in contract. Trimiti lucrarea, astepti sa fii platit. Amanat, amanat, amanat,amanat. Dupa 4-5 luni primesti prima transa din bani. Peste alte patru, a doua transa. Nu te alegi cu nimic. Bineinteles ca plata pe pagina e o mizerie.

  17. Din pacate neseriozitatea in tara asta e la ordinea zilei… In cazul tuturor serviciilor cred ca ar trebui sa vorbim despre plata in avans…

  18. Noi am lucrat cu o alta editura si a fost totul in regula. Despre Rao deocamdata nu am auzit nimic.
    Plata in avans ar trebui implementata intotdeauna – pentru evitarea oricaror surprize.

  19. Cel mai sanatos este sa soliciti avans. Mai ales pentru lucrari mari. Astfel riscul este impartit si toata lumea are de castigat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.