Fahrenheit 451

15
3174
views

Pompierii. Acei oameni cu inimă de leu, care sar în flăcări pentru a ne salva vieţile sunt acum cei care pornesc vîlvătaia pentru că am păcătuit: avem măcar o carte în casă. Cărţile, păcătoasele de ele, sunt arse cu dezgust, iar casele celor care le-au avut sunt făcute scrum. Suntem într-o societate în care televiziunea este totul. Ne dorim câte un ecran de televiziune cât peretele de cameră, pe care să putem viziona toată ziua tot felul de emisiuni fără cap şi coadă sau ‘telenovele’ interminabile.

Marea dorinţă a noastră este să avem 4 asemenea pereţi, pentru a simţi mai bine tumultul ‘familiei’ din televizor. Privim proşti cu orele, fără să mai ştim măcar de ce se ceartă sau se bucură vocile respective. Mereu vorbesc şi-şi schimbă dispoziţia, iar noi am uitat demult ce a inspirat discuţiile sau a provocat certurile.

Pe autostradă gonim cu maşini atât de rapide, încât panourile publicitare sunt lăţite, pentru a putea distinge ceva. Peste tot, în mijloacele de transport în comun, sunt difuzate reclame idioate cu tot felul de cântecele prosteşti în ele.

Suntem, spunem noi, fericiţi. Nu avem griji, nu avem vreo tristeţe anume, dar încercăm periodic să ne sinucidem. Nu ni se permite să avem ALTE idei, nu ni se permite să citim nimic, să gândim altfel decât restul.

Tocmai de asta, pentru un om ca Guy Montag, situaţia devine insuportabilă. Este pompier de mult timp şi până recent nu avea nicio problemă cu munca sa. Suna alarma că vreun cetăţean avea cărţi, mergeau acolo, ardeau casa şi cărţile şi era mulţumit. Stă însă la poveşti cu o puştoaică din zonă, Clarisse McClellan, considerată ‘anti-socială’, doar pentru că nu agreează aceleaşi distracţii prosteşti şi divertismentul prost, că GÂNDEŞTE şi că doreşte mai mult pe plan intelectual decât i se oferă.

Este un şoc pentru Guy să audă aceste idei, dar discuţia îi face plăcere şi-i deschide puţin orizontul. Lovitura de graţie vine la o altă ‘alarmă’, când o bătrână alege să ardă de vie, decât să-şi lase în prada focului casa şi mai ales cărţile, iar Guy este uimit să vadă atâta dragoste faţă de ceva lipsit de importanţă, cum sunt cărţile. Nu se poate abţine însă şi fură una dintre cărţi.

Din acest moment Guy devine el însuşi un infractor şi va avea de luptat cu sistemul din care făcea parte înainte. Va reuşi?

Vă las bucuria de a descoperi 🙂

Consider că o asemenea problemă este mai actuală ca niciodată. Consumăm divertisment prost şi ieftin, ne pierdem mii de ore din viaşă urmărind dramele altora, emisiuni de televiziune care nu fac nimic altceva decât să ne tocească de tot inteligenţa şi umanitatea. Trăim tot mai mult ca nişte roboţi, urmărind prostii şi consumând energie pentru problemele reale sau imaginate prezentate la televizor, refuzând să ne concentrăm pe VIAŢA NOASTRĂ şi a celor din jur, refuzând să ne ţinem minţile agile, să ne bucurăm sufletul cu o scriitură de calitate, uitând să ne construim propriile amintiri şi destine. Poate unii se vor trezi, până nu va fi prea târziu.

 

15 COMMENTS

  1. Ba ! Contrazic cu tărie (şi nu e vorba de vodcă) resuscitarea acestui SF din anii ’50 pe care personal, ca şi pe filmul din ’67 (deşi e semnat Truffaut), îl consider slăbuţ, singura “găselniţă” mai de Doamne-ajută fiind titlul “Fahrenheit 451” (sau tradus în Celsius, vreo 230 de grade) –temperatură la care se aprinde hârtia. În rest scriitura se învârte în jurul unui subiect subţire şi greşit direcţionat : dorind să-şi împiedice “supuşii” să-şi dezvolte un sistem propriu de gândire, Guvernul se îndreaptă asupra a ceea ce consideră a fi vinovatul principal : cărţile. Bradbury nici măcar nu se strofoacă să realizeze că, în situaţia în care “puterea” doreşte să împiedice dezvoltarea spirituală a boborului din dotare, nu cărţile în sine constituie pericolul ci autorii acestora, la pachet cu cei care, având cărţi în casă, se presupune că le-au lecturat şi deci şi-au însuşit deja conţinutul acestora iar “răul” a fost oricum făcut. E ca şi cum Băsescu ar da acum ordin ca blogul lui Dojo să fie virusat/hackerit considerând eronat că astfel ar elimina problema şi ignorând faptul că, undeva în Timişoara, Ramona Iftode va continua să gândească şi să-şi împrăştie ideile “anarhiste”. Deci, aşa cum am mai spus, subţire ca un şpriţ de vară.
    În plus, în zilele noastre Fahrenheit 451 pare scoasă din cufărul străbunicii şi asta datorită faptului că “tipăriturile” (în varianta lor de “distrugătoare de păduri”) şi-au pierdut rolul de principal formator spiritual al generaţiilor actuale în detrimentul internetului. Dacă m-aş apuca astăzi, să scriu o carte/fac un film despre un guvern care s-ar apuca să distrugă desktopurile şi laptopurile populaţiei în ideea de a împiedica dezvoltarea intelectuală a posesorilor acestora ţi s-ar părea că aş rupe gura târgului cu subiectul ? Că m-aş înscrie în cursa pentru Pullitzer/Nobel sau Oscar ? Io zic că nu. Ideea ar fi acceptată doar ca subiect al unei compuneri scrise de un elev de cel mult clasa a IV-a. Ceea ce a fost şi Fahrenheit 451 la vremea ei.

  2. Multumim pentru recomandare Dojo.
    Eu de cateva zile am descoperit Isaac Asimov (Eu, robotul) si de atunci m-am apucat sa citesc toata seria Fundatia.

  3. În privința asta sunt demodată: încă citesc. Mai scriu și pe blog despre asta câteodată, dar parcă mi-e jenă s-o fac în ritmul în care devorez eu cărțile. Și, dintre toți comentatorii mei constanți, n-am reușit să-l convertesc decât pe unul la acest ”viciu”. Mai sunt însă vreo 2-3 care obișnuiesc să citească câteva pagini înainte de culcare. Restul se mulțumesc să promită că vor pune și acea carte pe lista lor de lecturi, dar, citindu-le la rândul meu blogurile, nu am găsit semne că ar și face-o. Și e păcat, pentru că sunt intelectuali aproape toți…

  4. Eheeee, vad ca mai citeste lumea carti. Fahrenheit 451 am citit-o acum 17-18 ani. E buna si acum!

  5. Intradevar un articol de nota 10. Ajunge sa vezi generatia tanarara cea de “facebook” si continund cu cei cu pretentii de oameni adulti hipnotizati de emisiuni, seriale si stiri te intrebi pana la urma cine pe cine coduce, noi tehnologia sau tehnologia pe noi. Tind sa spun ca ajungem sa uitam ce frumoasa este viata si ca trebuie traita nu “robotizata”

  6. Daca n-am putut contribui cine stie ce la cele peste douaj’ de mii de comentarii, am ridicat cu 20% numarul comentariilor sterse. Era parerea mea, indreptatita consider eu,de miile de carti si milioanele de pagini lecturate pana la anii astia si exprimata intr-un limbaj decent si neofensator. Cum insa nu sunt tocmai eu buricul pamantului, ala care le stie pe toate si despre toate, inclin sa-ti dau dreptate in decizia de a sterge comentariul. Dar, pentru ca asta nu inseamna ca ma doare mai putin, eu unul nu ma mai joc. Imi iau jucariile si, cu parere de rau, plec.

    • Cristian, care comentariu, ca nu ti-am sters nimic. Ai comentariul de mai sus, la care ai schimbat ‘semnatura’, asa ca ai fost trecut imediat ‘in moderation’ de wordpress. Chill, man 😀

  7. da…intradevar sunt niste oameni de respectat, acum am 4 fost colegi de liceu care sunt la academia de politie sectia pompieri, cand ma intalnesc cu ei imi povestesc ce mai fac pe acolo, e un calvar “facultatea” aia, insa se pregatesc sa ne salveze pe noi.

  8. Cristian: din pacate se pare ca ai pierdut subiectul cartii. Intr-adevar, arderea cartilor pare inutila. Problema pusa in carte nu este totusi asta.
    Problema este alinierea tuturor. Un fel de patul lui procust cu creier. Si cum nu poti sa ii cresti pe oameni, ii dai jos pe ceilalti.

    Deja suntem pe calea cea buna. N-avem voie sa zicem bancuri cu negrii pentru ca in 1800 un sudist american aveam cel putin 2 sclavi negri. N-avem voie sa zicem bancuri cu evrei, pentru ca d-aia au ars la holocaust. puncte puncte

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.