Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Vă rog nu împingeţi Biblioteca
Dacă tot sunt în refacere cu ‘farurile’ şi nu-mi pot relua programul de căscat ochii la comp, încerc să compensez cu diverse chestii. Printre care stresarea ‘soarelui’ să jucăm Monopoly, că acolo acu’ vreo 2 zile el centra, el dădea cu capul. Eu doar aruncam zarurile (prost, bine că n-am pasiune cu jocurile de noroc, că-mi vindeam deja toate cele de prin corp), el muta, citea chestiile etc. Deh, să nu se plictisească dama lui.
În timp ce construiam socialismul în lumea Hard Rock Cafe (da, avem un Monopoly ‘şmecher’ adus din Obamaland), la radio ascultam nuş’ ce chestie la Guerrilla. Aşa o mică paranteză: zău dacă înţeleg de unde reuşesc oamenii ăştia să scoată toţi avortonii de artişti pe care-i difuzează şi voma aia de muzică. Am lucrat 3 ani pe arhiva lor, credeţi-mă că e destulă muzică decentă, dar se pare că-i ‘eludează’ cam des 😀
OK, revenim la discuţie.
Şi intră în ‘aer’ o fătucă de la nuş’ ce organizaţie, asociaţie, grupare sau altele care invită lumea să vină să împingă clădirea veche a Bibliotecii. Una mare şi tare din Bucureşti, nu mă întrebaţi, că m-am blocat la faza cu împinsu’. Chestie, spunea fata, simbolică.
Măi copii. Am înţeles că la două’jde ani vă trec tot felul de stoluri printre urechi, că, vorba rusului, been there done that and got the hat (sau t-shirt, irelevant oricum). La 20 de ani eşti un MUNTE de energie şi de poftă de implicare. Asta o zice o babetă de 33, care vede deja diferenţele. Deci stăm bine la capitolul ăsta. Dar să te apuci să faci chestii din astea ‘simbolice’, vezi dragă să ‘mişte’ puţin un ‘organism’ atât de bătrân şi de ‘blocat’ …
Sunt un admirator URIAŞ al oamenilor care se implică. În orice. Că e vorba de copiii din orfelinate, de boşimani sau câini, nu contează. Donează bani, dacă poţi, donează timp şi muncă. Există o groază de cauze care necesită sprijin, animale sau oameni pe care îi poţi ajuta cu adevărat. Admir mult chiar şi Let’s Do It România, deşi mulţi nu iau ‘mişcarea’ în serios. Oamenii în cauză FAC ceva. Strâng mizerie după o naţie de împuţiţi şi după ce termină treaba rămâne ceva în urma lor .. curăţenie, chiar şi pentru câteva săptămâni sau luni.
De la saci întregi de gunoi care nu mai sufocă pădurile astea puţine pe care le avem, de la zâmbetul unor orfani ‘băgaţi în seamă’, bucuria unui bătrâm care are de mâncare următoarea lună sau ORICE altceva până la împinsul amboulea al unei clădiri … zic că-i cale lungă.
Da, e o idee ‘isteaţă’, dovedeşte creativitate, dar probabil că exact energia asta debordantă putea ajuta nişte bătrâni, poate nişte copii sau alte ‘naţii’. Am ajuns să respect foarte mult o asociaţie pentru protecţia animalelor din Timişoara. Am înţeles că nu toţi simpatizează organizaţiile în cauză, dar sunt de luni bune cu ochii pe ‘copiii’ ăştia şi m-au impresionat. Îşi spun PetHope şi sunt extrem de activi pe Facebook. Am donat şi eu bani, sper să apuc să-i vizitez, înainte să plec din nou din ţară.
Salvează animale fără stăpân, au o legătură bună cu Germania, transportă câini acolo spre adopţie, fac aici tot felul de evenimente, până şi cu Primăria au făcut diverse evenimente, asta după ani în care pe edili i-a durut la stilou de această problemă. Am urmărit nişte cazuri absolut incredibile, le urmăresc ‘virtual’ fiecare pas şi sunt extrem de impresionată. Aşa cum bănuiţi, majoritatea sunt destul de tineri, dar se implică enorm şi chiar mişcă ceva.
Gasiţi-vă o asociaţie din asta. Sau una pentru sprijinirea copiilor cu IQ mare, pentru minorităţi, oameni fără adăpost, somalezii care nu au ce mânca. Dar hai să lăsăm, iartă-mă doamne, clădirile în pace …
Apropo de fapte bune, inteligente si pline de compasiune. Eu locuiesc in Rahova, Bucuresti – regatul maidanezilor care te pandesc si te adulmeca, sarind la tine daca nu te-ai imbracat sau comportat pe gustul lor. Abia am scapat de vreo cateva ori. Ieri am auzit ca 4 tineri mari iubitori de animale au propus sa mute toti maidanezii din cartier (cum, numai ei stiu) in scarile blocurilor, sa aiba saracii caldura si un acoperis deasupra capului. Mai exact in spatiile destinate spalatoriei. Asta ca sa fim siguri ca nu mai iese nimeni din bloc…
Nu vreau sa fiu inteleasa gresit. Iubesc cainii de mor, am avut si eu si inca mai sufar dupa fetita mea superba (o combinatie uluitoare intre Setter irlandez si Golden Retriever, pe nume Julie:). Insa, eu care mangaiam toti cainii vagabonzi din lume, am ajuns sa imi fie o frica de moarte sa ies din casa. Nu mi se pare normal. Nu vreau sa-mi imaginez cum ar fi sa locuieasca in bloc. Mi se pare trist.
Scuze ca am fost off topic, insa de impingerea bibliotecii ce sa mai zic? :)))
Ioana, asta-i faza de rahat, la fel ca si impinsu’ de biblioteca. Daca vrei sa ajuti cu adevarat, iei animalul in ‘foster’ macar, il pui pe picioare si-l dai spre adoptie. Sunt mare iubitoare de caini si m-am implicat si eu cat am putut in cauza lor. Dar faza asta e de rahat, ca nu rezolva de fapt nimic.
Țelul lor: ”originalitate” cu orice preț și publicitate. Cine stă să-i filmeze pe ăia care duc mâncare acasă unui bătrân bolnav și singur ?!…
Cred că ar ”mișca” biblioteca într-un singur mod: frecventând-o. Atât ei cât și prietenii lor. În rest, nă văd aici decât teribilism. Partea bună e totuși faptul că vor să facă ceva. Cu timpul, vor găsi ei și metodele adecvate.
:))) Bai, fiecare cu pasarica lui, cum se spune. Decat sa stea acasa sa joace wow sau sa-si traga etnobotanica in vena, mai bine sa faca si o chestie din asta. Sincer nu prea poti sa judeci cauzele in care o persoana alege sa se implice, avand in vedere cat de putini voluntari sunt in romania. Da, e adevarat ca de energia asta puteau beneficia niste persoane (sau animale) reale, nu o cladire, dar poate si pofta asta de a oferi ajutorul vine mancand…
Am rupt la monoply ultimile trei ture cand am jucat…e jocul meu preferat!
bibleoteca misca daca o vizitezi cat mai des si sa stai cat mai mult pe acolo, si sa iti iei si prietenii cu tine
Care-i simbolul ascuns in impinsul bibliotecii? Am I missing something? :))
nici eu nu am prins simbolul ascuns al impingerii bibliotecii :)), cred ca is prea adormit..
Cum in zilele noastre nu mai e nevoie de biblioteca deoarece cartile nu se mai citesc nici la scoala, probabil vroiau sa construiasca un mall “simbolic” in locul bibliotecii 🙂
Aşa o mică paranteză: zău dacă înţeleg de unde reuşesc oamenii ăştia să scoată toţi avortonii de artişti pe care-i difuzează şi voma aia de muzică. – Cred ca tocmai ti-am adaugat vreo sapte bile albe pentru faza cu Guerilla :))
Acum ceva timp se vorbea despre inchiderea postului de radio… Eu unul cel putin cred ca am 2-3 ani de cand nu am mai ascultat Guerilla.
azi, pe cuvantu’ meu ca azi, ceva mai devreme, pe la 6 si ceva pm, niste pustani vreo 7-8-9 ani si profesoara lor “impingeau” biblioteca 🙂 . repetau o sceneta (adaptare dupa pinochio) in incinta uneia din sucursalele bibliotecii metropolitane. sucursala “cezar petrescu” pentru a fi mai exact, pe langa gara de nord. in pauza, se uitau pe rafturi ce carti ar putea sa mai citeasca.
unul din avantajele de a avea casa mea (cat timp platesc ratele 🙂 ) e ca pot sa-mi fac buletin de bucuresti. si cu buletinu’ vine si posibilitatea de a lua acasa cartile de la biblioteca. destul mi-au inghetat picioarele prin salile de lectura super inalte si friguroase ale bibliotecii nationale (sediul vechi, pe langa centrul vechi).
Ce misto ar fi daca am putea sa “impingem” fiecare cladire unde vrem. Imi cumpar si eu o cocioaba la marginea Bucurestiului, o “imping” intr-o zona rezidentiala si iau o gramada de bani pe ea. Succesul ar fi garantat.