Poţi face performanţă şi fără prea multe dotări

26
3970
views

Mă tot hârâie soarele de anul trecut să-mi schimb laptopul ‘de lucru’, în ideea că l-am luat în 2010 şi că-mi permit unul nou. Chiar aş putea să-l vând pe ăsta, recuperez ceva din bani şi probabil, la preţurile de aici, mai pun 100-200 de dolari şi iau un alt tractor. Că-s mai tari şi mai mişto decât Pavilionul meu din 2010. Cu asta-s de acord, dar uite că nu simt nevoia. Spre deosebire de alţii care aleargă mereu spre mai tare,  mai bun, mai cu 2 pixeli în plus, eu, dacă am un agregat care-şi face treaba, sunt mulţumită.

Am de doi ani calculator ‘decent’. Este o ‘uzină’ de calculator (gălăgios ca una), puternic, funcţionează impecabil, chiar dacă mi-am bătut din nou joc de el şi am instalat toate tâmpeniile posibile. Şi mi-e aşa o lene să fac un re-install de Windows, de nu vă pot spune. Deci în ultimii 2 ani am avut în sfârşit o unealtă potrivită pentru munca mea, cam prea potrivită dacă pot folosi aberaţii din astea ‘stilistice’. 8 ani mi-am făcut treaba şi fără.

Exact acum 10 ani, când mi-am deschis primul site, nu aveam calculatorul meu. Era încă un mare lux, iar eu, la 2 luni de la angajare, nu prea-mi permiteam un asemenea lux. Plus ca nu avea teoretic o utilitate, decât să mă ‘joc’ pe net, că oricum munca mea de atunci nu era altceva. Am ţinut situl respectiv stând 2-3 ore suplimentar la muncă şi învăţând ce-i cu HTML-ul ăsta, cum se pune un ‘stylesheet’, chestii organizatorice.

L-am cunoscut apoi pe iubi şi mi-a dat un sistem mai vechi de-al lui, că tot făcea upgrade. Cred că era deja 2003, deci după aproape un an, de când eram mare webmaster. Era un comp vechi, se bloca din te miri ce, dar mi-a permis să stau acasă în linişte şi să-mi văd de treabă. M-a ajutat enorm să prin mai repede toate şmecheriile astea şi toate orele petrecute zilnic pe situri au fost extrem de utile. Am tot bibilit noi la sistemul în cauză, mai o memorie, mai o placă de bază, până când am luat un Fijutsu Siemens în 3 ani de rate. Mare prostie, dacă mă iau după iubi, dar nuş’ cum a fost stabilit creditul că nu am plătit niciun cent în plus faţă de valoarea ‘de piaţă’. Şi, fiind un credit în lei, mi-a ieşit bine.

Atunci am simţit că-l prind pe doamne-doamne de un picior, atât de plăcut era să am laptop care şi ducea bine ce doream eu de la el. Am tras de el vreo 5 ani, până în 2010, când am cumpărat actualul tractor. De data asta am mers iar pe ideea ‘să fie decent’ şi am luat o configuraţie excelentă, la un preţ, zic eu foarte bun. Atunci am decis şi să nu iau MacBook Pro, pentru că, la aceeaşi configuraţie, era de vreo 4 ori mai scump.

Am un calculator deloc frumos, mare (am ales display mare, că pică bine la design), greu, gălăgios. Nu ştiu de câte ori mai puternic decât ce am avut anterior, drept îi că duce cam tot ce-i pun în cârcă. Este clar plăcut să-l foloseşti, dar nu pot spune că mi-a dat viaţa peste cap sau că am performanţe mult peste ce aveam înainte, doar că am un sistem bun.

Cunosc oameni care nu concep să aibă un business, dacă nu au şi un birou undeva. Sunt unii care plătesc sume mari din puţinul pe care-l fac pe vremea asta de criză, doar pentru a avea o dugheană undeva, cu o secretară. Există încă părerea asta idioată că nu poţi face afaceri decât de la un ‘office’, chiar şi când munca ta de fapt poate însemna să nu vezi niciodată clientul la culoarea ochilor. Când faci web design de pildă, poţi lucra bine-merci cu oameni de peste tot din lume, fără măcar să faci o conferinţă audio, dacă nu video. Primeşti fişierele, mişti facturile, primeşti plata, discuţi pe email.

Lucrez de ani buni de pe unde se nimereşte. Am lucrat de la mine din cameră (birou-dormitor), am lucrat din camera noastră (la iubi), am lucrat de pe canapeaua ‘cumnatei’, că tot ne-a oferit şansa de a sta 2 luni în Spania, acum lucrez de pe un birouaş improvizat în camera noastră din NYC, de multe ori lucrez din pat, cu tractorul de laptop pe burtă. Nu contează de unde lucrez şi cum arăt (că-s în pijamale sau într-un costum Armani), contează ce şi cum fac. Niciunul dintre clienţii mei nu m-a respectat mai puţin pentru că nu mi-a văzut mutra într-un birou de pe 5th Avenue, doar câte un român rânjeşte a proasta, când aude că nu am birou în oraş. Pentru că nouă ne pasă de aparenţe şi credem că a epata cu ‘dotările’ înseamnă şi succes în afaceri.

Aveam într-o perioadă idei din astea ciudate, într-o pauză de plecări, şi mi-am dat imediat seama că un ‘office’ e inutil pentru ce am eu de lucru. Că este o cheltuială inutilă, mai ales dacă munca de acasă nu-mi afectează cu nimic rezultatele sau relaţiile cu clienţii. Asta este o lecţie importantă pe care am învăţat-o doar după ce am început să trăiesc chiar din banii pe care îi produc. Nu mi-a plăcut economia prin adolescenţă, dar acum sorb tot felul de cărţi şi îmi dau seama că din instinct am prins ideea cea bună: este extrem de uşor să cazi în păcatul ‘cheltuielilor’, imediat ce ai o lună bună. Să iei sediu, să angajezi oameni, crezând că toate lunile vor fi la fel.

Au trecut 10 ani de când m-am apucat de web design dintr-o prostie. Am lucrat un an fără calculator, apoi vreo 2 cu un sistem ‘de casat’, dar pentru prima dată la mine acasă, cu timpul meu de petrecut. Am avut apoi un laptop bun, care la standardele de acum este o praştie, am unul mai puternic, probabil, când va crăpa ăstalalt, unul la standardele din anul respectiv. Lucrez de unde apuc, când apuc şi nu spun cum sunt îmbrăcată de cele mai multe ori.

Este un domeniu în care contează mai puţin ce ‘scule’ ai, cât contează MUNCA şi studiul. Sunt şi la această oră oameni cu sisteme de mii de dolari, cu birouri extravangante care abia îşi trag sufletul, sau ‘sărăntoci’ ce lucrează de prin beciuri sau garaje, pe nişte praştii de calculatoare. TOTUL SE FACE ÎN TIMP. Puteţi porni foarte ‘umil’ şi avea succes la fel cum puteţi investi mii de euro pe un ‘start up’ ce va pica în bot imediat ce s-a terminat bugetul.

Nu contează ce crede baba Maria din colţ, când Xulescu vine de la birou şi voi staţi tot în casă, contează ce produceţi. Contează să învăţaţi mereu, să câştigaţi, să creşteţi. Iar apoi, când unele investiţii par ‘bani mărunţi’, gândiţi-vă cât de mult vă pot îmbunătăţi activitatea sau dacă sunt doar de ochii lumii. Că de afacere ne pasă, de ochii lumii mai puţin 🙂

 

26 COMMENTS

  1. … hai ca pentru webdesign iti trebe un comp cat de cat, insa daca faci blogging, seo, nu ai nevoie de un avion. Ai perfecta dreptate, tot ce conteaza e cat muncesti.

  2. Ma recunosc 100% in “portretul” descris de tine. E de-a dreptul ciudat, dar si foarte tare – cat de mult putem semana:))) Eu ma lupt acum sa “invat” sa lucrez in orice conditii de lumina, zgomot, mijloace de transport, case, camere de hotel – ca sa pot face treaba foarte buna chiar de oriunde din lume. Uneori este foarte dificil, pt ca tre’ sa creez content inteligent si savuros, iar eu stau de 7 ore intr-un tren inghetat. Insa asta face parte din farmecul vietii. Nu as sta intr-un birou, inconjurata de “sisteme performante”, nici daca mi-ar da toata cladirea cadou:))

  3. Delicat…articolul tau…ca daca este sa vorbesc despre fotografie….faci performata daca esti bun fara discutie..dar conmteaza si “dotarile” e vorba de fizica -optica cert este ca pregatirea conteaza 60% in orice faci si cu multa vointa.dotari putine…poti face buget pentru dotari mai mari…si performante pe masura!

  4. Mi-a mers la suflet postarea asta. Sunt intru totul de acord cu tine, mai ales ca sunt inca la inceput si desi lucrez doar de doi ani (inca deschid ochii) singura investitie a fost intr-un laptop nou (cand l-am halit complet pe cel vechi)si o tableta grafica. Lucrez si cu fetita in brate sau la bucatarie intre un tocat de morcovi si un mixer. Stiu ca ar trebui sa folosesc un time management mai eficient insa pentru mine lucrul asta de acasa, nascut dintr-un hobby, a fost mana cereasca dupa nasterea micutei. Si mi-a permis sa pun si eu o paine pe masa fara sa imi las copilul nou nascut prin straini.
    Acum ca ne-am mutat in alta tara pentru serviciul iubitului meu, eu mi-am luat job-ul cu mine intr-o servieta. Ce poate fi mai frumos decat atat?
    Iar despre carcotasi…am avut si eu parte din plin si la inceput chiar ma gandeam ca sunt lipsita de profesionalism fara o scula high tech si un birou insa am inteles ca pe clienti ii intereseaza rezultatul muncii mele nu uneltele folosite.
    Mi-ar placea daca ai scrie o postare despre cum faci backup la lucrarile terminate, cum le organizezi, unde le pastrezi etc.
    Spor la lucru!

  5. Cred ca’s nitel off topic da’ nu ma pot abtine sa intreb. Dojo,fata, tu esti cumva cea din “spatele” site-ului Vesseltracker.com ?

  6. Primul calculator l-am avut prin 2002..a tinut pana prin 2006-2007 de cand il am pe acesta. Si nici acum nu poate fi considerat un jaf. Nu vreau… Nu trebuie..:)

  7. Calculatoarele nu se mai “devalorizeaza” ca acum 10 ani. Acum un calculator bun in 2007 merge la fel de bine, cu conditia sa nu fi abuzat cu fel de fel de softuri, dar si asa un reinstall face totul sa se miste din nou bine. Singura diferenta care o percep intre dual-core-ul din 2007 de acasa si i5-ul nou de la munca este la timpul de start. W7 pe i5 porneste in 20 de secunde, XP-ul de acasa e gata de folosit cam dupa 2 minute pana isi incarca toate minunile. In rest, no lag, all good 😀

  8. De acord, atata timp cat poti sa-ti faci treaba cu el nu are rost sa-l schimbi, eu pot face site-uri pe pc-ul meu destul de uzat, desi cand deschid photoshop-ul, netbeans si ce or mai fi cam scartie. De cand i-am luat laptop (ai mei l-au platit :D) nu am stat prea mult pe el, ma tot tin sa ii fac loc pe birou:)). Daca ar fi sa analizez a fost un pic moft, avantajul este mobilitatea si ca nu mai stau pana gandeste photoshop-ul:D

  9. Eu fac editare si am nevoie de calculator puternic, in plus, imi place sa am mereu calculator bun. Fiecare cu placerile lui. 🙂

  10. Pentru desogn nu ai nevoie de un computer deosebit de impresionant ca performant dar ai nevoie de unul medoiu care sa nu se “inece” la diverse aplicatii.

    Cine stie meserie paote realiza chestii faine si cu putin :))

  11. Eu inca preferul pc-ul la munca… laptop-ul doar pentru chat, documentat si putina analiza a site-urilor.

  12. Cred ca ideile tale despre ”birou” sunt perfect valabile și pentru multe alte activități, nu numai cea de webdesigner. Ca de obicei, idei impresionant de pragmatice, pline de realism și bun-simț.

  13. laptopul meu este un adevarat veteran. are 5 ani impliniti, merge pe al 6-lea, dar il iubesc si-l pretuiesc, pentru ca din cate vad eu, nu vrea sa ma dezamageasca si n-o face.

  14. In general sunt genul de om care calculeaza bine lucrurile…pun in balanta plusurile si minusurile, apoi actionez.
    Am lucrat 7 ani pe acelasi PC, imbunatatit din cand in cand (ram, hdd-uri, monitor mai mare), si totul a mers OK. Toata lumea ma intreba ce fac cu harbul ala, unii mai faceau si glume idioate, dar nu m-a interesat: mergea brici pentru nevoile mele (browsing, im, netbeans, seriale tv si ceva muzica care sa mentina atmosfera de lucru)!
    Acum mi-am luat unul mai puternic (+ un laptop) pentru ca cel vechi s-a cam stricat (ulterior l-am reparat si l-am facut server de dezvoltare), dar nici acum n-am investit sume fabuloase.

  15. “Poţi face performanţă şi fără prea multe dotări” … Hmmm… Nu se poate, trebuie sa ai dotari minime la nivelul intelectului si la nivel motivational… Nu crezi?

  16. Eu lucrez şi acum pe ASUS X51RL din 2007.
    E drept că între timp, mi-am luat un Dell. La standardele de acum însă “e vechi”. De când m-am băgat în industria asta, am recomandat începătorilor second-hand-uri.
    Important e ce ştii să faci TU cu o unealtă. Ce ştie să facă unealta, vine abia după cde ai scos untul din tine. Asta e filosofia mea de mult şi a rămas aceeaşi. Din nefericire însă, ce spui tu Dojo aici, am văzut şi eu şi răs-văzut… În alt articol ziceai despre afacerile “de ochii lumii”… Încă se mai poartă…

  17. In 2003, un arab venit in vizita la Brasov, a intrat la mine in firma si nu s-a putut abtine: ”Ai firma ca sa vada ceilalti ce tare esti, nu ca sa faci bani!”
    In 30 de minute mi-a explicat filozofia luminii aprinse.
    Astazi, dupa ani buni de cautari si reorientare, am firma ca sa fac bani. Pentru mine, nu pentru stat sau pentru fâsuri.
    Laptop-ul Samsung vechi de 6 ani merge tun (e drept ca in paralel cu un Vaio) si am reusit ma plimb in 35 de tari….
    Felicitari pentru articol!!! Daca l-ar citi mai multi…

    • Dan, bun venit pe dojoblog 😉

      Zic ca pana la urma banii se duc, amintirile raman. Si noi sper sa ajungem sa calcam 35 de tari. Nu suntem chiar departe, dar mai e de ‘investit’ 🙂

  18. Bravo Dojo. Am citit mai tot ce este pe profile-ul tau….scuze ca nu-ti mai retin numele dar……..altceva vreau sa-ti spun….ca mi-a mers la casa sufletului tot dar tot ce ai scris…cum te-ai ridicat ce ai facut si ce faci ! Am si eu un nikki exact ca al tau si m-au impresionat foarte toate explicatiile de super bun simt pe care le-ai dat vizavi de setari, si alte alea alea….asa am inceput si eu cu nikonul…prajeam cadrele, sau imi ieseau poze de cacao si aveam DSLR anyway nici acum nu se cheama ca-s pozar….ca daca nu pot sa fac un cadru asa cum as vrea eu dau foga la auto-mode si gata,,, il trag raw si-l bibilesc later. Esti o curajoasa si te felicit pentru tot, pentru asceza ta pt FAPTUL DE A MERGE INAINTE SI DE A MUNCI CURAJOASA CU TOATA FIINTA PT TINE SI VIATA TA. old bears

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.