Physical Address

304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124

Cum îţi ţii nevoile în frâu, când îţi cresc veniturile?

O chestie de economie pe care am ignorat-o mereu se referea la cum ‘spiralează’ nevoile fiecăruia, din momentul în care câştigă ceva mai mult. Acu’ vreo 13 ani, pe când semnam primul contract de muncă, 100 de dolari erau URIAŞI. Ştiu că mă uitam ca viţica la contract şi nu-mi venea să cred cât sunt de bogată. 20 de ani, fără ‘obligaţii’, trăind cu ai mei, ăştia erau un fel de bani de buzunar, doar că mai mulţi.

Ştiu că mi-a luat ceva ani până să opresc avalanţa de cheltuieli idoate, pentru că tot nu simţeam că ăştia sunt bani. Munceam o lună pentru ei, dar îi puteam cheltui lejer în 2 zile. Pe ce prostii? Destule, deşi nu am avut niciodată pasiunea pentru bijuterii, ‘electricale’ sau haine fiţoase. Prima trezire la realitate (când deja aveam alt salariu, dar şi alte nevoi) a fost la moartea bunicului, mereu stâlpul familiei financiar vorbind. Atunci m-am trezit aşa dur din visare. Eram deja ‘babă’ de 24 de ani, dar începeam să pun bani la bătaie pentru chestii mai serioase: maşină nouă de spălat, frigider de doamne-ajută, chestii care trebuie periodic înnoite în casă.

A urmat un leasing de maşină pe aprox. 300 de euro / lună, care a fost GREU de dus la capăt, pentru că, aşa cum e norocul, la 14 luni de la semnarea contractului, am rămas fără job. De la un salariu mic şi puţine ‘nevoi’, am ajuns la un rată mare şi un salariu destul de bun, dar deja puternic subţiat. Am mai avut o trezire serioasă la realitate în 2009, când m-am trezit fără niciun leu, cu salariul plătit pe următoarele 2 luni şi datorii. Odată cu intrarea serioasă în freelancing am început să preţuiesc altfel fiecare dolar, dar tot mai am ‘scăpări’ şi nevoi ciudate.

Este o constantă luptă între a tot dori chestii care de fapt nu-ţi sunt 100% necesare şi de a ţine contul ferecat, în ideea că şi mâine e o zi iar poimâine oricum nu avem pensie. Lucruri care nici nu-mi treceau prin minte acum 10 ani mi se par acum indispensabile. În 2002, când l-am întâlnit pe ‘soare’, am primit de la el unul dintre cele mai valoroase lucruri pe care le-am avut pe vremea aia: o cameră foto digitală. De un megapixel. Mi-era ciudat să accept că era teoretic a mea, iubi chiar dă din suflet, când dă, aşa că spuneam cui întreba că e ‘a noastră’. Anul trecut am simţit că mă ‘sufoc’ dacă nu iau un DSLR, deşi cu exact un an în urmă îi spuneam lui iubi că mare bou trebuie să fie ăla de cară 2 kile de aparat după el. Mda, sigur …

E incredibil de uşor să cazi în tot felul de ‘păcate’ doar pentru a demonstra ceva sau pentru că ‘poţi’. Azi am fost acuzată pe forumul de webmasteri că sunt sărăntoacă, dacă mi se pare că produsele Apple sunt ‘overpriced’ şi continui să spun că prefer orice altă variantă similară la preţ mai mic. Mai să ies la un Apple Store să iau o şandrama de-a lor. Noroc că încă nu au intrat banii în bancă şi mi-am buşit genunchiul stâng, deci nu-s chiar interesată de ieşiri 🙂

Hai să discutăm deci despre ‘nevoile’ astea pe care simţim dintr-o dată că le avem. Despre lucruri care nu ne interesau niciodată, dar care acum ni se par indispensabile fericirii. Despre cum putem evita să intrăm în blestemata aia de spirală: câştigi mai mult dar şi strici mai mulţi bani, încât la 200 de euo sau 2000 de euri pe lună eşti mereu neîmplinit şi nu-ţi ajung banii de pe-o zi pe alta …

Daca ți se pare interesant, un share ajută mereu. Mulțumesc.
dojo
dojo

Fost om de radio, transformata in karatista si apoi web designer. Am o firmă de online marketing si mi-am redeschis un webmaster forum.

Articles: 1761

35 Comments

  1. Tu, dojo, cand vei gasi solutia la problema asta, pune matale un poster mare cu explicatia că mare nevoie am de ea.

  2. In cea mai buna perioada pe care am avut-o (din punct de vedere financiar) n-am stiut ca mai exista si alte locuri in care se pot cheltui bani in afara de Agipu’ de langa biroul in care imi petreceam mai mult de jumatate de zi.

  3. Pai nevoile exista si la 200 de dolari, dar nu ti le satisfaci. Si cand ajungi la 2000 ti le satisfaci ca poti. Acuma nevoi = chestii pe care le vrem, indiferent ca ne sunt necesare sau nu. Ca ultra necesare nu-s chiar asa multe.

  4. Reteta e simpla: iti setezi contul bancar sa-ti ia automat, in fiecare luna, o anumita suma de bani care va fi depusa in alt cont. In felul asta nu ti se mai pare ca ai prea multi bani. Cresc veniturile, cresti si suma aia automata. Fiind automata, nici macar nu o iei in considerare cand te intrebi “da oare eu ce-mi iau frumos luna asta” Eu n-am reusit sa pun nimic deoparte pana n-am facut treaba asta. Sunt obisnuita sa platesc rate la toti camatarii (si aici ma refer la compania de leasing) – pai atunci de ce nu mi-as plati rate mie insami? Ce, eu sunt mai putin importanta decat camatarii?

    • Bre, asta-i o idee buna. Asa macar mereu ti se pare ca ai putini bani. Acu’ ideea-i sa nu te prinda alte ‘nevoi’ pana faci mutarea 😀

      • Ehehe, pai mutarea o faci in primele zile ale lunii sau cand stii tu ca ti se platesc proiectele, ca sa nu ai timp sa te apuce ideile 😀

      • Da, e o solutie cu efect similar, sa te bagi la tot felul de credite in speranta ca faci ceva bun cu banii. Numai ca eu n-am incredere in decizii din astea luate in 3 minute pentru urmatorii 30 de ani. Daca ma razganesc in 30 de ani? Mai bine pui banu deoparte sau il bagi in ceva cu valoare cat de cat stabila

  5. Sa fim seriosi…:) Apple? Overpriced? In Romania? Nu cred…e doar salariul minim pe economie pe 4 luni…

  6. Nu putem evita spirala. Nevoile noastre se schimba si in functie de venituri asa ca nu vom avea niciodata aceleasi nevoi – atunci cand castigam 200 pe luna, ca atunci cand castigam 2000 sau 20000 pe luna.
    Ca putem face economii, e adevarat dar nevoile si pretentiile nu mai sunt aceleasi.

  7. Dar unde-s nevoile de care vorbesti in titlu, ca nu le vad nicaieri in articol? Din articol reiese de altfel ca ti-au crescut in fapt cheltuielile pe masura ce ai devenit independenta (adica nu mai traiai cu ai tai, ori nu te mai sustinea financiar altcineva), deci nu vad corelatia cu cresterea venitului.

    In sfarsit, la modul general, solutia e foarte simpla: pe de o parte, daca stii foarte clar ce vrei si ce nu vrei, nu exista problema de o ridici tu (iti zic din proprie experienta), iar pe de alta parte banii sunt oricum o resursa in esenta perisabila, deci ori ii investesti, ori ii cheltui, ori ii pierzi (nu brusc musai, evident), alta cale nu-i. Si daca chiar e vorba de alt nivel de venit, in mod normal accesezi de fapt si alte posibilitati de investitie, nu e vorba de cheltuiala. Asta considerand in contextul a ce ziceam anterior.

  8. ei, la cum a evoluat la noi inflatia, nu prea pot sa spun ca odata cu cresterea veniturilor mi-a crescut nivelul de trai. acum 15-20 de ani cistigam mai putin, dar intretinerea in lunile de iarna nu era aproape cit salariul minim pe economie (da, pe februarie am platit 620 lei, 3 camere, 2 persoane)si mincarea era mai ieftina (raportat la venituri). Cu trecerea anilor, am cistigat din ce in ce mai mult, dar si nevoile au crescu: meditatii pentru examenul de capacitate al copilului, BAC-ul… facultatea… Stresul, munca si grijile m-au “pricopsit” cu o boala cronica, deci doza zilnica de medicamente… alti bani (relax, nu sunt compensate 100%). Asa ca… exista un echilibru :))
    Revenind strict la subiect: omul munceste si vrea sa cistige mai multi bani ca sa-si faca viata mai buna. Pe masura ce bugetul ii permite, nu mai bea apa de la robinet, ci apa minerala. Nu mai ia ulei ieftin, ci d-ala de masline sau de seminte de struguri, vrea “sa maninca” si gura lui fructe de mare de-a vazut prin filme, vrea sa schimbe Dacia de 30 de ani cu o masina adevarata, vrea covor de lina in locul mochetei de poliester care aduna toate scamele, vrea sa vada lumea, vrea… vrea… Totul e ok pina in momentul in care stii sa delimitezi cvasi-necesarul de moft. adica sa-ti iei ultimul racnet de telefon desi ala pe care-l ai functioneaza ok.
    daca te stii “slab de inger”, metoda Moldovencei e super buna. Eu am o prietena care, vazind ca i se scurg banii printre degete, m-a rugat acum citiva ani sa-i cer “imprumut” in fiecare luna o suma X de bani! La sfirsitul anului, cind i-am “rambursat imprumutul”, adunase o suma frumusica! :))

  9. Au fost luni in care am avut 1000 lei si m-am descurcat cu ei, apoi au urmat luni in care am reusit lejer sa cheltui 4000 de lei pe nimicuri… cafele terase etc… Nu stiu, cred ca e nevoia de a cheltui bani de a-i arunca pe ceva, fata de altii care simt nevoia de a strange intr-una.

  10. Eu merg pe ideea ca tre sa fi chibzuit si cand castigi 200 si cand castigi 2000 este adevarat ca la 2000 nevoile sunt altele..dar tot timpul este bine sa fii undeva la jumatate nici prea chibzuit…ca tre sa ne bucuram de ceeea ce producem dar nici mana sparta!

  11. bre dojo, ti-a mai zis si arhi. Baga matale un ochi prin site si vezi ce satana imi blocheaza compu mereu cand intru la tine.

    Altfel, raspunsul la intrebarea ta e simplu: nu exista un raspuns

  12. Eu prefer sa nu am prea multi bani cash sau pe card la dispozitie, ca sunt situatii in care imi stapanesc cu greu pornirea de a-i termina, desi nu neaparat pe prostii, dar nici pe lucruri cu adevarat necesare.

  13. intr-o anumita masura, nu cred ca ne cresc nevoile atunci cand ne creste venitul, ci pur si simplu ni le putem indeplini.
    fiecare dintre noi are nevoie de o hrana de calitate, imbracaminte/incaltaminte, adapost, putina odihna dupa acea munca pe care o prestezi pentru un venit, socializare, distractie, educatie, hai sa zicem si cultura etc, nevoile astea sunt si la un venit de 200 euro si la unul de 2000. dar la 200 euro iti permiti salam de 1-1,5 lei/100 g si tacamuri de pui/oase pt catei si slanina, la 2000- mezeluri fine, muschiulet si mancaruri aduse de pe alte meridiane, la 200- iti mermiti haine si imbracaminte de la piata sau din magazinele “orice la 12 lei”, incaltari una pentru un anotimp, la 2000- incaltari de cateva sute de lei perechea (mai multe pentru fiecare anotimp, in fiecare an altele), la 200 iti permiti poate cu chirie o camera, (cu o prietena/prieten/iubit) in apartamentul unei babe care-si mai rotunjeste venitul sau stai cu parintii (impreuna cu sotul, fratele cu sotia si copii lor, fiecare “familie” o camera), la 2000 iti permiti chirie/proprietate personala in buricul targului sau intr-un cartier rezidential dupa preferinte. la 200 faci singur curatenie, la 2000 iti permiti si bona si menajera, eventual si bucatareasa, la 200 stai cu vecinu’ de la 2 si bei o bere la pet pe banca din fata blocului, la 2000 poti sa iesi in cele mai fitzoase cluburi sau vacante in strainatate la 5 stele si pot continua analogiile.
    bine inteles ca fiecare dintre noi, de vom indeplini nevoie conform dorintelor noastre efective pe masura cresterii venitului. ca si atunci cand aveam salariul minim pe economii imi doream vacante in strainatate si lectii de dans, desi ma duceam in concediu acasa la ai mei sau la bunica-mea si ma uitam la filme “dansante”.
    si, sincer, nu cred ca ar trebui sa renuntam la toate lucrurile care ne fac placere doar pentru ca sunt inutile. ca poti sa te odihnesti si acasa, nu e musai sa pleci nu stiu pe unde, poti sa mananci si franzele de 1 leu, nu doar integrala cu seminte de 4-5 (sau mai mult) si iar pot sa continui.
    ideea este sa gasesti un echilibru, intre a indepli corect o nevoie/mica placare, si fite si aiureli.
    pentru ca atunci cand cumperi juma’ de kil de salam de sibiu, cand 200 g iti sunt perfect suficiente, cand iti ei ultima generatie de telefon (alta dracie electronica) deci cea pe care o detii iti este arhisuficienta pentru ce faci tu (este un “tu” general, nu ma refer la dojo sau vreunul din antecomentatorii mei) efectiv cu ‘masinaria” respectiv (exceptand hobby-uri; cand omu’ are un piticel pe creieri si-si poate permite, sa-i de-a bataie 🙂 ), cand iti iei pantofi de 5-6 euro, cand unii de 100 euro (ma rog, eu asta da maxim 100 lei, poate 150 dar asta este alta poveste 🙂 ), numa’ ca sa te lauzi cat te-au costat pantofii, atunci e o problema. din punctul meu de vedere vreu sa zic.
    pfui, asa mult mi-ar placea sa-mi vina o femeie la curatenie saptamanal….. e o nevoie, e actuala in momentul asta. am nevoie sa ma odihnesc cand vin de la serviciu. 🙂 dar momentan nu-mi permit.
    sau am nevoie de ceva masaj de intarire a musculaturii spatelui si gimnastica medicala cu kinetoterapeut. o nevoie cat se poate de reala si justificata medical, dar iar nu-mi permit. cand o sa-mi permit financiar, voi face si asta, dar nu va reprezenta o crestere a nevoilor mele, ci doar posibilitatea de a le indeplini pe cele existente.
    scuze pentru postul kilometric.

  14. Un cunoscut, ce are ceva experienta in a rula banii, mi-a explicat (ceea ce spunea el ca ii explicase la randul lui un evreu batran), de ce degetul mare e opozabil la mana: atunci cand bagi mana in buzunar o bagi deschisa si astfel stii cat s-o bagi 🙂

  15. Sincer sa fiu cand ai un salariu de 200 de euro nu cred ca poti vorbi de ceea ce se poate numi economie, mai mult de 100 de lei nu poti economi parerea mea, insa nu cred ca poti economisi daca platesti chiar tot ceea ce trebuie platit.

    Referitor la varianta cu 2000 de euro, unii se mai si rasfata, insa sa fim si onesti cu noi insine, bani pentru ce sunt, nu pentru a ii cheltui?

    Eu sunt de parere ca trebuie patrata o oarecare proportie sa nu fie ceva de genul 1000 de euro cheltui si 1000 pastrez,trebuie sa oferim putina realitate cand e vorba de cheltuiele…

  16. Acu’, mai e o vorba: obrazul subtire, cu cheltuiala se tine! Pana la urma, o viata avem si daca nu cheltuim acum banii pe care-i facem, atunci cand? Daca nu noi, atunci cine? Avem, cheltuim, nu avem- ne strangem, pana cand facem alti bani si ne spargem din nou in figuri. Cam asa gandesc eu in prezent, de cand ne tot ameninta astia cu sfarsiturile lumii 🙂 🙂 🙂

  17. Ma gandesc daca ar avea succes o banca in care sa-ti depui banii si sa semnezi un contract cum ca nu ai cum sa scoti mai mult de o suma modesta decat dupa 5 ani (sa zicem)…

  18. Pai cred ca trebuie sa iti tii sfecla pe umeri, ssa ramai rational.
    Daca “poti sa ai” nu inseamna ca si “trebuie sa ai” 😛

  19. […] Cum iti tii nevoile in frau, cand iti cresc veniturile: eu am abordat tema aceasta, si va spuneam ca din punctul meu de vedere e bine ca un procent sa intre “in casa”, fara nici un fel de justificari, pentru a simti si noi cresterea veniturilor (o “politica” prea stricta poate duce clar la frustrari), iar un alt procent trebuie sa mearga catre economii. Dar mi-a placut mult cum a explicat Dojo cresterea automata a numarului lucrurilor de care “avem nevoie” atunci cand mai multi bani ne intra in buzunar; […]

  20. Eu stiu o regula simpla, ce impaca si varza si capra: economiseste 15-20% din venit, oricat de mult iti creste in viitor. De ex: castigi 1500 de lei, economiseste 225-300 de lei. Castigi 3000 de lei, economiseste 450-600 de lei. Castigi 10.000 de lei, economiseste 1500-2000 de lei. Evident, poti creste gradul de economisire odata cu cresterea venitului.

  21. Hehe, nu am mai trecut de mult pe aici si ma bucur sa vad discutii aprinse 🙂
    Parerea mea este ca, cu cat iti cresc veniturile, cu atat cresc si nevoile tale sunt altele ca individ. Ai 200 de euro, te rezumi la 200. Ai 2000, te raportezi la ei. DAca reusesti sa pui sau nu ceva deoparte, asta depinde de caracterul fiecaruia.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.