Meseria de Travel Writer

42
6953
views

Cu vreo 10 ani în urmă, când am terminat facultatea (sunt licenţiată în Politici Monetare), am fost întrebată ce vreau să fac cu viaţa mea. Bineînţeles, de către rude… Iar eu am răspuns sincer şi rapid, fără să mă gândesc prea mult: vreau să citesc şi să scriu cărţi. Normal, reacţiile au fost previzibile: hohote de râs, milă în priviri şi sfaturi preţioase. “Draga mea, ăsta este un hobby, nu ai cum să trăieşti din aşa ceva.” “În viaţă trebuie să faci bani, trebuie să te măriţi şi să faci copii, trebuie să ai un job bun…” După 10 ani, citesc şi scriu cărţi. Mai mult, călătoresc prin lume, sunt jurnalist freelancer, blogger şi Travel Writer. Însă traseul nu a fost tocmai lin…

Despre mine

“Mă numesc Ioana Budeanu şi sunt jurnalist, blogger şi Travel Writer”, aşa îmi încep e-mail-urile de prezentare şi sunt mândră de acest lucru. Însă până să ajung aici, am trecut prin ani de muncă intensă, de chinuri şi de căutari.

M-am născut în Iaşi şi am urmat două facultăţi fără rost, doar pentru că “aşa trebuie”. Apoi situaţia dramatică a locurilor de muncă din provincie mi-a adus experienţe “interesante”: am vândut casete video la un magazin din buricul târgului, am lucrat ca agent de turism, am cochetat cu presa instabilă psihic şi alcoolică din Iaşi, am băgat pariuri sportive pentru şmecherii cu bani. Şi apoi m-am oprit brusc. Nu mai găseam nimic de muncă, eram plafonată şi îngreţoşată de situaţia generală.

Iar într-o seară de decembrie (imediat după ce mă mutasem în propriul apartament din Iaşi), am scris un text sincer, dureros de adevărat, din tot sufletul. Şi l-am expediat unei jurnaliste celebre din Bucureşti. Răspunsul a venit în câteva secunde, textul meu a captat atenţia, a fost publicat într-o revistă de mare tiraj şi am fost invitată să vin la Bucureşti.

Am vândut apartamentul şi am plecat fără să privesc în urmă, fără să am nimic, doar multe speranţe. Deşarte. În Bucureşti mi s-a propus un post de paparazzi la un ziar de scandal, pentru care nu eram pregătită şi nu voi fi niciodată. Şi am spus “pas”… Am început să îmi croşetez propriul drum, căutând ceva care să mi se potrivească – nu aveam experienţă în presă, nu ştiam decât să scriu. Primul job a venit după 6 luni, la revista online a unei domnişoare isterice.

Am rămas 3 luni îngrozitoare acolo, însă am învăţat multe. Inclusiv că trebuie să fii pasionat, inventiv şi sigur pe tine. Şi mai ales rapid… Mi-am dat demisia şi m-am mutat la o altă revistă online. Alte suferinţe nemărginite. Alte lecţii de viaţă. Apoi m-am hotărât să îmi fac propria revistă pentru femei, la care am muncit luni de zile, în fiecare zi şi în fiecare noapte. Când m-au sunat cei de la MediaPro să-mi propună un job de redactor-şef, am vândut revista mea şi am acceptat provocarea. Am simţit că am nevoie de aşa ceva…

Până la urmă postul nu a fost tocmai de redactor-şef, însă am crescut enorm. Am avut o echipă fantastică, am învăţat ce înseamnă încrederea şi performanţa. Iar după 8 luni, când eram pe val, mi-am dat demisia pentru a emigra în Tenerife. Am locuit pe insulă 6 luni grele. M-am întors în ţară şi la MediaPro, am stat exact 4 luni şi mi-am dat demisia (again!) exact când a început “marea criză”. Fără să am nicio plasă de siguranţă. Salt mortal sau cea mai bună decizie din viaţa mea…

Într-o zi fierbinte de vară, am scris un proiect de travel pe o pagină A4 şi l-am trimis la peste 100 de firme din România. Am primit un singur răspuns, unul pe care mi-l voi aminti toată viaţa. Drumul meu a fost trasat, iubit, plâns, comentat, muncit… Am colindat şase oraşe din Europa şi am scris despre asta. Iar începând din ziua aceea de august, nu m-am oprit nicio clipă.

Am obţinut colaborări, contracte, sponsorizări, am făcut înconjurul României, m-am întors în Tenerife bolnavă de dor, mi-am oferit Parisul în dar de ziua mea, iar acum mă pregătesc să plec în Asia de SE pentru 8 luni. Nu este vorba despre noroc. Este vorba despre încredere în forţele proprii, muncă şi iar muncă. Nu am renunţat nicio secundă, oricât de greu mi s-ar fi părut. Iar dacă vă interesează statisticile – am trimis peste 8.000 de e-mail-uri la potenţiali parteneri de afaceri şi am primit peste 300 de răspunsuri negative. Restul nu mi-au răspuns deloc.

Meseria de Travel Writer

Trebuie să încep cu o precizare: meseria de Travel Writer nu este inclusă în CAEN. Poate fi cea de redactor, ziarist sau ceva asemănător. Însă nimeni nu te va plăti să călătoreşti şi să scrii despre asta.

Unii consideră că este un job ideal, “paradisul” joburilor:)) Iată mai jos cum se desfăşoară o zi din viaţa mea, când sunt pe teren:

– împachetat, avion, autobuz ieftin sau “ia-mă nene”
– cazare sau couchsurfing
– discuţii filozofice
– văzut oraşe pe fugă, însemnări despre zgomote, mirosuri, oameni, mâncăruri, transport, preţuri
– sute de fotografii
– cină
– scris texte şi live pe facebook
– editat fotografii
– somn
– împachetat, avion, autobuz ieftin…

Alte considerente despre “meseria” mea:

– nu câştig bani din ea! Da, mai obţin câte o mică sponsorizare care include transport şi cam atât… Însă banii mi-i câştig având diverse joburi (content writer), care cer timp şi dedicaţie.

– nicio revistă şi niciun ziar din lume nu sunt înnebunite după poveştile mele. Probabil pentru că nu ştiu cum scriu:)) Ideea este că trebuie să ştii să te vinzi, să le oferi ceva unic, senzaţional, extraordinar.

– sunt multe destinaţii care nu au nimic extraordinar în ele. Iar despre cele care au, trebie să scrii ceva ce nu s-a mai scris niciodată.

– nimeni nu este avid sa te citească. Probabil nici voi:))

“fişa postului” include: talent deosebit la scriituri originale, literare şi fantastice, să ştii să călătoreşti ieftin, rapid şi eficient, să ştii marketing, să ai curaj să îţi depăşeşti limitele şi să ieşi din zona de confort. Eu încerc, însă de cele mai multe ori nu reuşesc.

– dacă nu ai cu cine să călătoreşti, pune pe listă şi singurătatea. Te va însoţi mai devreme sau mai târziu.

– este o “meserie” pentru oameni liberi, detaşaţi. Am trăit experienţe fabuloase, am cunoscut oameni superbi, m-am autodepăşit, am trăit aşa cum am visat – fără restricţii de aer, soare şi mare. Însă de fiecare dată când plec îmi este frică, am emoţii, nu vreau să întâlnesc oameni… urmez tratament intensiv pentru asta!

Crezi că ţi se potriveşte?!

Loc este pentru toată lumea! Oricine poate face această “meserie” şi o poate face excelent. Iată ce întrebări trebuie să îţi pui:

– scriu nemaipomenit, unic, divin?

– sunt pasionat de călătorii până la uitare de sine?

– sunt pregătit să uit de domiciliul stabil şi să “închiriez” un loc permanent în avion/bus/tren?

– am curaj să renunţ la zona de confort? La chirie, job, prieteni, barul de sâmbătă seara, filmul de la cinema, masa de la mama, etc?

– mă descurc pe drum, cu o harta, cu limbile străine, cu dorul de casă?

– aş putea trăi cu 5 euro/zi şi să mă “folosesc” de couchsurfing şi de hitchhiking?

– aş putea să mănânc o masă pe zi şi aia oferită de un om generos?

– ştii că nu vei avea o carte de muncă, da?

– aş avea curaj să trăiesc liber?

– pot să îmi depăşesc fricile şi să am rabdare?

Dacă răspunsul vostru SINCER la măcar 6 din aceste 10 întrebări este “Da”, atunci nu mai staţi pe gânduri! Do it, but make it bigger!

Iar acum să vă spun ce câştig eu: duc o viaţă liberă şi mi-o colorez aşa cum vreau eu, depăşind de multe ori conturul, nu muncesc din greu pentru că am o pasiune enormă pentru scris şi pentru călătorii, mă vindec de frică, învăţ în fiecare zi cum să am un bagaj cât mai mic, mă emoţionez şi plâng de bucurie ca un copil când văd un peisaj care îţi taie răsuflarea (sper să nu îmi pierd niciodată abilitatea asta!), îmi ofer bucuria de a mă descoperi pe mine pe drum…

 Foto: goodfon.com, thealivingwell.com

Sper că nu v-am plictisit şi vă promit că textele urmatoare vor fi mai puţin personale şi mai atractive. Îmi propun să vă povestesc despre călătoriile gratis prin lume, despre anul sabatic şi despre viaţa pe o insulă exotică, despre cum să ai o vacanţă perfectă şi cum să faci înconjurul lumii.

42 COMMENTS

  1. Ioana, multumesc de articol. Excelent scris, o experienta de viata care ii poate ajuta si pe altii in incercarea lor de a-si construi viitorul asa cum si-ar dori 😉

  2. Inspirațional pentru mine, genul de om care face o facultate pentru că așa trebuie și care nu se regăsește în valorile celor din jurul său.

    Sper doar ca, la fel ca pe Ioana, entuziasmul să nu mă părăsească și să ajung un corporatist care stă de la 9 la 18 la birou și care trage tare să plătească ratele mașinii cu care merge la serviciu 🙂

    Multă baftă, Ioana!

  3. O experienta foarte interesanta.
    Ca sa fiu in ton cu rudele tale … job serios nu ai,bani nu prea faci, nu stiu cum e cu maritisul si copii 🙂 dar sper ca nu-ti mai pasa de parerea lor.

  4. Foarte fain scris! Ne place place place 🙂 Asia de SE o să fie superbă ai să vezi! Şi o să îşi pună amprenta pe sufleţelul tău, abia aştept să îţi citesc părerile.

  5. n-as avea niciodata curajul sa-mi depasesc zona de confort, insa te admir intens si voi incerca sa fiu cu ochii pe tine! o calatorie usoara si fascinanta iti doresc!

  6. Intotdeauna mi-am dorit ca intr-o zi sa lasa totul in urma, sa imi pun un rucsac in spate iar apoi sa o iau de nebun prin lume.
    Si simt cum dorinta asta ma atrage tot mai mult, si cum ziua cu pricina se apropie.

    Am plecat o data cu autostopul pana la Munchen. Si da, mi-a fost frica, mi-a fost frig sau foame. Dar a fost o experienta extrodinara. Care se cere repetata.

    Felicitari pentru articol si succes in continuare

  7. […] Deci va invit sa cititi povestea unei domnisoare care practica meseria de Travel Writer. […]

  8. De ce nu aprobi comentariul? Repet: Ce-i cu pozele alea tâmpite de stock?…

    Fiind travel writer trebuie că ai experienţe personale, amintiri personale. Mă gândesc, nu? Nu trebuie să pui nişte ilustraţii artificiale. Că aşa poţi sta acasă, să scrii şi să pui fotografii ale altora.

    • Orice nou comentator trebuie aprobat, inainte sa-i apara comentariul. De asta nu-ti aparea comentariul. Si Ioana nu are access de aprobat comentarii aici 🙂

      In rest discuti cu ea.

  9. O asemenea profesie necesita ceva talent, nu numai doar artistic. Si cred ca e posibil sa traiesti din asa ceva, mai ales dupa 2-3 ani. Pentru cei care deja sunt corporatisti care platesc ratele la masina e un pic mai greu, pana se adapteaza la conditii de libertate totala. Stii cum e, cu cat aduni mai mult, cu atat prinzi radacini mai puternice!
    Succes in continuare!

    • Multumesc pentru cuvintele frumoase! Asa e, prinzi radacini. Ideea este sa nu lasi tabieturile sa te doboare:)) Si sa nu renunti la vise.

  10. Felicitari! Si eu pot sa spun ca in ultimii ani am calatorit putin chiar daca uneori acoperit de job pe un velier.
    Daca cumva ai drum prin Italia si cauti hospitality sa-mi zici.

    Calatorului ii sta bine cu drumul vorba romanului… Drum bun si la cat mai multe experiente unice!

    Ai un loc in blogroll-ul meu;)

      • 😉 Dai un semn din timp si vedem ce si cum daca sunt in zona;) Da din Europa cred ca e cea mai ok tara de calatorit si mancat bine:D hihi

  11. Felicitari pentru articol Ioana! Cum s-a zis insa si mai sus, ar fi fost un articol excelent daca erau adaugate niste fotografii din colectia ta. Mult succes iti doresc si abia astept sa aud vesti despre calatoria in Asia.

  12. Felicitari pt “meseria” aleasa, Ioana. Imi place cum scrii, mai ales pe blogul personal. Cu cat este mai rara meseria pe care o practici, cu atat este mai usor sa fii apreciat

  13. Felicitari Ioana! In ultimii patru ani si eu am inceput sa calatoresc din ce in ce mai mult…am ajuns si la 2 luni pe an(adunate), dar nu cred ca am curajul sa renunt laa job pentru a nu mai avea nicio limita.

  14. […] in urma cu ceva vreme despre Ioana si despre ceea ce face ea cu ajutorul blogului ei. Despre visele ei, despre faptul ca vinde vise […]

  15. Felicitari insa asa viata nu-i pentru mine, nu stiu cine te invidiaza :D, probabil sunt unii dar eu nu.. eu stiu ce-mi place, stiu si ce-mi displace si aici ca peste tot este vorba de compromisul cel mai mic care te face fericit!

  16. Lectura acestui post mi-a creat senzaţia călătoriei prin spaţiile deschise, nedelimitate de ,,facil”.Pasiunea, curajul, dăruirea. Frumoase sunt, de asemenea, emoţia, scrierea şi trăirea.
    Mulţumesc.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.