Cum să pui la punct o afacere pe .. meditații

16
7483
views

Cred că majoritatea copiilor care nu și-au pierdut vremea prin școală, au făcut măcar niște ore cu diverși elevi, care aveau nevoie de ajutor la învățat. Știu că am început să predau engleză în particular prin clasa a X-a, am avut „clienți” de I-IV, de gimnaziu și chiar am pregătit pentru BAC și admitere la facultate. Nu am făcut asta foarte intens, mai ales că aveam eu însămi de învățat, după care salariul era destul de bun încât să nu-mi fac probleme prea mari de bani suplimentari, dar am avut ceva experiență și mi-ar plăcea să sintetizez niște idei și pentru voi. Ca de obicei, este „masă deschisă”, deci puteți expune idei sau propriile experiențe.

1. Stabilește ce știi să faci și-ți place

Am dat în general lecții de engleză (deși am făcut și gramatică sau literatură română în câteva ocazii). Recunosc sincer că prefer să fac engleză la orice oră, deci alegerea era clară. E absolut necesar să știi materia, că te faci de rahat. Normal că nu e nimeni perfect și mai dai (foarte rar) în străchini, dar, să te pui să predai engleză când tu abia o „rupi”, nu e chiar o idee bună. Chiar dacă-l fraierești pe x sau oe y, munca ta este constant pusă la îndoială de alții, iar cunoștințele elevului tău se VĂD.

Am preluat copii de la nuș’ ce profesori, copii care aveau lecțiile scrise PROST, care nu învățaseră nimic. Este clar că meditatorul anterior se făcuse de spectacol, pentru că, deși părintele sau elevul nu prea știau pe ce lume trăiesc (în caz că nici părintele nu stăpânește materia prea bine), următorul om care va lucra cu respectivul copil va vedea dezastrul. Să nu mai vorbim că, dacă ai pregătit elevi pentru diverse concursuri de admitere (așa cum am mai avut și eu ocazia), un eșec al copilului va atârna rău pe „răbojul” tău.

2. Asumă-ți riscurile eșecului și fă tot posibilul să-l eviți

În general părinții vin cu elevi la meditații, când sunt probleme: ori este junior aproape de repetenție, ori se pregătește pentru vreun examen important. Oricare ar fi situația, părinții așteaptă REZULTATE. Ceea ce este normal, dacă doriți opinia mea. Notele copilului trebuie să crească pas cu pas, pentru că de asta are parte de lecții private. Dacă se pregătește de un examen, trebuie să faci tot posibilul să-l ia cu note mari.

Am fost extrem de stresată acum vreo 6 ani, când am primit un „deal” cu o prietenă de familie, care trebuia să dea BAC-ul la engleză și apoi să dea la Academia de Poliție. Iar engleza ei era de genul „dă” și „ai”. Nu glumesc, AȘA SCRIA. Aveam 6 luni s-o pun la punct.

Nu intru în detalii ce draci am pogorât pe capul ei și câtă engleză a mâncat. Făceam 4 ore într-o tură (venea dintr-un sat de lângă Timișoara), o dată pe săptămână. Avea lecții o grămadă de la mine, și-i repetam mereu că trebuie să învețe în 6 luni ce am învățat eu în 15 ani. Îmi spunea amuzată că nu face aproape nimic toată ziua, decât învață la engleză. A luat BAC-ul cu peste 9 cred și a picat, proasta pământului, la proba de sport la Academie, de mi-a venit să o strâng de gât. Era exact o probă pe care cu toții o consideram de umplutură, în condițiile în care fusese sportivă cam tot liceul.

Elevii mei au trecut de la 4 sau 6 la medii de 8, apoi de 9 și de 10. Am văzut progresul de la primele ore, la fel ei și părinții. Este extrem de important, pentru că nu poți cere niște bani, pentru ca apoi să le ceri să aștepte luni întregi să vadă un rezultat. Și, dacă pică un examen pentru care i-ai pregătit, eșecul va atârna prost de tot pe imaginea ta.

3. Ia-ți elevii de unde sunt, nu de unde spune programa

Un lucru pe care l-am făcut mereu, a fost să-mi iau elevii la întrebări din prima zi și să pornesc cu ei de la zero, dacă la zero sunt. Normal că nici ei și nici părinții nu au fost extrem de încântați (pentru că majoritatea nu suportă ideea că pruncul lor e atât de „prost”), dar a fost cea mai bună alegere. Forțând elevul să meargă pe programă, deși e total pe lângă materie, nu face altceva decât să-l frustreze și să adâncească problemele de înțelegere pe care deja le are. Am avut norocul ca părinții să înțeleagă că, dacă nu au bazele corecte, nu vor face nimic senzațional.

Mulți sunt speriați de ideea că vor plăti pe mai mult timp, dar, dacă ai elevi receptivi, în câteva ședințe i-ai adus la un nivel de bun simț, încât să poți trece la materia curentă.

4. Ordine, caiete, lecții

Da, am fost mereu genul de meditator care a dat lecții. Și,dacă erau cazuri de examene ce se apropiau, chiar multe lecții. Eram plătită să fac 2 ore pe săptămână, dar aveam mania să le dau măcar 2-4 ore de lucru suplimentar. Pentru că e important să vezi cum poate opera elevul cu toate noțiunile pe care i le-ai băgat între urechi. La engleză mi-am terorizat elevii cu caiete pentru diverse: unul pentru vocabular (chiar din ăla mic, special), unul pentru lucrul la „clasă”, unul pentru teme. Vocabularul era necesar pentru a scrie cuvinte pe care să le tot repete, caietul de lucru era pentru lecțiile noastre, cel de teme era la mine în mână pentru verificat, când scriau ceva sau rezolvau exerciții (nu pierdem timpul, că la oră eram plătită, nu să ard gazul de pomană).

Am dat teste periodic, iar o treabă care nu e chiar pe lista de plăceri ale elevilor. Dar așa se putea vedea clar progresul, pentru că ESTE PROGRES, dacă elevul își face treaba. Tocmai de asta îmi place să-i iau la întrebări, la început, să vadă ei și părinții de unde plecăm. Ajută mult la motivație să vadă că problemele insurmontabile de acum 2 luni sunt o glumă pentru ei la nivelul curent.

Este important să ai material didactic. Asta presupune o investiție, mai ales că nu e indicat să lucrezi exclusiv cu manualele școlare pe care le are elevul. Din simplul motiv că, dacă merge treaba, va ajunge să facă lecțiile în 10 minute și restul este timp mort. Am o întreagă colecție de cărți și le-am cărat mereu cu mine pentru ceva în plus. Există catraliarde de materiale pe net, o imprimantă bună face toată treaba.

5. Suntem prieteni, dar nu am venit să pierdem vremea

În general sunt un om extrem de relaxat. Fac glume, zâmbesc, laud. Dar, când e vorba de muncă, trag de elevi până la epuizare. Dacă aveam 2 ore de lucru, după ce terminau cu mine erau buni de dus la culcare. Oricât de relaxată sunt în mod normal, fiind plătită „la oră” simțeam nevoia să-mi fac serios treaba, pentru că știam că nu primesc bani să spun glume. Este important ca, dacă părintele vrea să vadă ce s-a lucrat, să aibă totuși ce vedea. Pentru că, oricât suntem de prieteni, este oră de meditații, nu de distracție.

6. Piața dictează prețul până la o limită

Așa cum se întâmplă cam  peste tot, prețul este dictat de piață, până la un punct. Un elev va cere alți bani decât un profesor universitar, așa cum experiența anterioară te poate ajuta să ceri mai mult, decât un începător care încă nu a dus niciun elev la nota 10 sau la trecerea de vreun examen important.

Nu am avut prețuri foarte mici niciodată, nici foarte mari. Ceea ce contează este calitatea muncii pe care o poți depune. Și chiar mai important: dacă soliciți un preț, fii sigur că poți aduce rezultatele în cauză. Așa cum spuneam, în domeniul acesta, este foarte ușor pentru client să-ți testeze munca: dacă nu cresc notele și elevul este încă în ceață, înseamnă că undeva greșești.

7. Un client mulțumit ..

Nu am promovat niciodată serviciile de „tutoring”. Eram cunoscută ca un copil foarte studios, așa că mi-am prins primii clienți prin imaginea mea de tocilar. Părinții mulțumiți mi-au adus alți clienți. Am refuzat elevi în ultimii ani, doar pentru că nu-mi doream să mai fac asta, dar cereri existau. Dacă-ți faci treaba cum trebuie și elevul chiar progresează, vei prinde clienți repede. Se pare că este o piață destul de saturată, dar nu toți au rezultate foarte bune, așa că e mereu loc de un meditator decis să-și pună elevul la muncă.

Idei? Experiențe? Prețuri? 🙂

16 COMMENTS

  1. N-am meditat pe nimeni până acum și nici nu cred c-o s-o fac, pentru că nu am suficientă răbdare.
    În schimb, am toată stima pentru un profesor universitar care-l medita la fizică pe un bun prieten și care, după vreo 10 ore, a informat-o pe mama respectivului că nu e cazul să-și mai cheltuie banii cu el, ci să schimbe profilul facultății la care urma să dea admitere. Și a avut perfectă dreptate. Mămicuța s-a încăpățânat ca odrasla să urmeze medicina, deși fusese avertizată că nu va reuși; n-a intrat; în schimb, în anul următor, când puștiul a dat la matematică-informatică, a fost admis fără nicio problemă.

    • Iti cam trebuie din ‘alea’ mari si tari sa-i spui unui parinte ca odrasla nu-i cu ‘plecaciune’ spre un anumit domeniu. Clar, de admirat 🙂

  2. Nici eu nu sunt genul care sa predea. Am avut ocazia sa predau un curs 5 saptamani, numaram orele si eu si cei prezenti in sala ca sa treaca mai repede. Nu sunt genul care sa predea sau care sa invete pe altcineva ceva. Nu ma pricep, asa ca m-am lasat de asta. 🙂

  3. In ultimul an de liceu am facut meditatii la matematica pentru ca imi trebuia la admiterea in facultate, in licu facusem foarte putina matematica pentru ca am terminat profilul uman. Sotia profesorului, profesoara si ea dar de economie, cu care am facut meditatii i-a spus mamei mele ca nu are rost sa fac meditatii ca nu ma duce capul si nu voi intra niciodata la facultate. Am continuat cu meditatiile, am intrat la facultate si am terminat facultatea sefa de promotie. Mai sunt si profesori dupa parerea mea care isi dau cu parerea fara sa fie avizati.

  4. am facut la mate si, mult mai putin, la fizica! Problema nr. 1 cu care m-am confruntat au fost elevii “loaze”. Da, iti dai silinta, esti serios, le dai teme etc … Dar mi s-a parut extrem de dificil sa motivezi niste unii care numai asta nu aveau in cap!

  5. Un meditator trebuie sa aiba o calitate esentiala: “Sa stie sa se faca placut si inteles”. Daca nu ai aceste doua calitati, degeaba esti “doxat”.
    Am facut meditatii la matematica in 2006, inainte sa sustin examenul de Bacalaureat. Profesorul caruia ii dadeam 45 Lei/sedinta de 2 ore, desi era un profesor exceptional, nu stia sa se faca inteles, nu avea rabdarea necesara si nu stia sa predea materia intr-o maniera placuta.

    Trebuie sa ai abilitatea de a preda pe intelesul elevului, dandu-i exemple concrete de care probabil s-a lovit.

    PS: Eu predau ocazional (Cand lucram la fostul angajator, predam saptamanal) cursuri de Microsoft Office, in special Excel si Access. Cand vezi o privire nedumerita, nu te astepta sa te intrebe ea ce nu a inteles. Preia initiativa, intreb-o tu! Multi nu fac acest lucru.

    Nu sunt un pedagog de inalta clasa, insa am cateva cunostinte solide. (Zic eu)

  6. Ca sa predai acasa iti trebuie foarte multa rabdare , ceea ce la mine s-a dovedit ca nu am :(( , chiar daca mi-ar fi placut sa mai predau niste matematica .

    • Oarecum. Se numesc “Discursuri motivationale sau Motivatori, cei ce profeseaza asa ceva”. Acum stii. Partea proasta e ca astia vorbesc mult si in esenta nu spun nimic. Altfel spus “Vrajeala”.

      • Nu chiar, poate discurile motivationale sunt cam vrajeala, insa la noi daca ii intrebi pe cei care urmeaza sa termine liceul “ce vei face dupa?” multi vor spune nu stiu.

  7. Am dat meditatii la colegi prin toata facultatea, pe gratis, ca doar mi-erau prieteni. La engleza si la logica. Experienta care mi-a picat bine, pentru ca in anul 2 de master am picat la taxa (prima sub linie, frustrant de-a dreptul), asa ca m-am gandit sa dau meditatii, de data asta platite. In ideea in care programul ti-l organizezi cum vrei si deci puteam merge in continuare la cursuri.

    La inceput am dat un anunt in ziar. Dadeam meditatii destul de ieftin, pentru ca ma gandeam ca nu-s profesor, nici macar studenta la litere (desi imi faceam masterul in engleza, la avansati). Din fericire aveam multe materiale acasa, pentru toate nivelele. Au inceput sa ma sune destul de multi. Dupa aceea, unii au inceput sa ma recomande la altii si deja de-abia mai faceam fata. Am ajuns in punctul in care incepeam sa refuz, din lipsa de timp. Cu pretul meu mic cu tot, faceam cat de un salariu (minim pe economie, dar totusi un salariu, si numarul de ore lucrate cam un sfert cat un full time).
    Am renuntat la meditatii cand mi-am terminat masterul, pentru ca m-am angajat.

    Mi se pare chiar avantajos sa dai meditatii. Cu atat mai mult cu cat engleza e totusi o materie destul de “comuna”, desi sunt sigura ca alte materii sunt si mai bine platite si poate meditatorii chiar mai cautati. M-am gandit sa dau meditatii la filosofie sau logica, insa am renuntat la idee cand am vazut ca engleza merge destul de bine, plus ca nu aveam materiale proprii.

    In mare sunt de acord cam cu tot ce ai scris tu in articol.

  8. Tot ce scrie articolul este valabil, eu insa nu am aflat nimic despre “Cum să pui la punct o afacere pe .. meditații”……. cred ca asta e titlul articolului!

  9. Urmeaza sa meditez pe cineva maine la engleza si chiar daca am 12 ani asta nu înseamnă că nu pot sa meditez copii de clasa a IV sau clasă I dar nu stiu ce materiale didactice sa iau cu mine .Mi am luat un dictionar de engleza in caz ca ma intreba un cuvânt pe care nu l intelege,ciorne , teste si am deja primele sase lectii pe care m am gandit sa i le dau dar de ce altceva am nevoie???

  10. Am 13 ani si de putin timp am început sa dau meditații la colegii mei si la alți copii cu vârste de pana la 8 ani. Dau meditații la matematica, chimie, fizica si istorie. Treaba merge extrem de bine si fac foarte multi bani. Toți elevii mei imi spun ca sunt cea mai buna profesoara si ca înțeleg totul. Am putut observa cum au crescut notele si părinții chiar mi-au oferit mai mult bani, 25 lei o ora jumătate.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.