Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Care sunt motivele pentru care un freelancer ar refuza să lucreze cu un client?
În momentul în care îți începi cariera de freelancer, vei fi bucuros să prinzi orice proiect, oricât de mic și de prost plătit este, mai ales dacă ai nevoie de bani. Pe măsură ce îți consolidezi portofoliul și câștigi tot mai multă experiență, vei ajunge să îți crești prețurile și de asemenea să ai uneori de lucru mai mult decât ai putea să „duci”.
Este clar că și atitudinea ta față de potențialii clienți se va schimba. Vei deveni mai pretențios și nu vei mai accepta să lucrezi chiar în orice condiții. Iată câteva motive pentru care aș refuza un client (la fel ca mulți alți freelanceri). Vă invit să oferiți propriile voastre motive, în caz că nu le-am precizat în articol:
Clientul încearcă mereu să mă facă să lucrez pe „alune”
Am pretenția că lucrez pe niște prețuri destul de rezonabile. Unii le consideră mai mari, alții se miră cât sunt de mici. Ele sunt rezultatul a 10 ani de muncă și de experiență, plus zeci de proiecte în ultimii 2 ani, astfel încât mi-am dat seama care este piața și care este prețul pentru care eu sunt dispusă a lucra cu un client.
Există însă clienți care tot încearcă să ducă prețul mai jos. „Dar dacă facem numai asta, cât costă?”, „dar nu dați discount?”, „am un nepot care face pe 50 de euro” etc. De obicei în acest moment sunt cam 50% afară din proiect. Așa cum eu nu mă tocmesc niciunde (am o aversiune cruntă față de orice „negocieri” de acest gen), am pretenția ca, dacă am făcut o propunere, să se ia în considerare. Pentru că nu sunt la piața de mașini vechi, să mai lăsăm fiecare (de preferat eu, după ideea clientului), până ajung să lucrez la prețul orar al unei femei de serviciu. Nu că asta ar fi o rușine, dar măcar femeia aia are serviciu și altu-i plătește „beneficiile”, chiar și parțial.
Clientul propune să fiu plătită procentual din ce va câștiga de pe site în viitor
Am deschis destule situri pentru a ști că majoritatea NU produc mai nimic. Și, chiar dacă ar produce zeci de mii de euro, prefer să-mi iau banii ASTĂZI nu la sfântul așteaptă. Am avut asemenea clienți care credeau că 10% sau 20% chiar din ce va „produce” situl mă va mulțumi. Am explicat că în general nu am cum să controlez dacă face sau nu banii pe care mi-i declară (că doar nu-l oprește nimeni să mintă) și nici garanția că situl în cauză va aduce un venit. Am de plătit facturi acum, nu pot aștepta luni sau ani să iau niște bani (dacă-i iau).
Nu aș primi bani, lucrăm pe barter
Am colaborat o singură dată pe barter cu o clinică ortodontică. O înțelegere reciproc avantajoasă. Am avut parte de tratament atent, serviciile mele au fost apreciate și m-am împrietenit cu aproape toți doctorii de acolo. Aceasta a fost o excepție minunată, dar o excepție.
Facturile se plătesc cu bani. Taxele de asemenea. La supermarket încă mi se cere să plătesc cash sau cu cardul, se pare că nu iau la schimb ouă sau lapte de la mine de acasă. Deci, dacă tot se învârte o lume întreagă în jurul banilor, valută să fie.
Mi se cere să pregătesc un „sample” pentru a câștiga proiectul
Sunt împotriva siturilor de „speculative work” (de genul 99designs) pentru că nu mi se pare normal să lucrezi pe gratis, cu speranța că, dintre zeci de designeri, poate clientul te alege. Și nu este vorba că nu am încredere în calitățile mele de designer, nu am încredere în client. Am încercat o singură dată un proiect mic pe 99designs (un banner), care mi-a luat doar câteva minute să-l pun la punct. Arăta foarte bine comparativ cu restul de lucrări și am avut un mare șoc, când clientul a ales un design făcut de cineva care era clar că acum descoperă Photoshop-ul. M-am lămurit.
Pot la orice oră să dau links către situri făcute de mine, la un profil de „5 stele” pe Elance, cu zeci de recenzii laudative de la clienți etc. Dacă astea nu sunt suficiente pentru a-i arăta unui potențial client că-mi știu treaba, probabil nu a fost să fie …
Clientul nu este de acord să plătească un avans
Dacă nu suntem pe Elance sau pe orice sistem cu escrow, solicit un avans din suma totală. Am lucrat la viața mea pe gratis și am rămas cu ochii în soare de cel puțin 2 ori. M-am lecuit de asemenea sporturi, așa că începem munca imediat ce s-a făcut plata avansului. 99.9% dintre clienți nu au nicio problemă, așa că, de obicei când un client face nazuri, încep să fiu mai atentă la atitudinea lui, pentru a nu avea surprize.
Clientul nu este respectuos
Am o cruntă aversiune față de ghiolbani. Nu sunt pielea a șaptea, nu sunt un cerșetor, teoretic sunt omul care se va ocupa de imaginea online a respectivului client. Așa cum eu vorbesc și scriu amabil și cu respect, am pretenția să mi se răspundă pe același ton.
Există oameni pe care-i simți că vor fi abuzivi și neplăcuți, prefer să lucrez cu clienți relaxați și simpatici, chiar dacă sunt doar politicoși. O relație client-freelancer nu este una de vătaf-sclav. Este o relație de business, un schimb economic – unul dă banul, celălalt dă serviciul. Când simt că un client are pretenția să-i dau și dreptul asupra primului născut, știu că este momentul să închid negocierile.
Clientul web designer
Am avut și clienți programatori (eu mă ocupam de front end), am avut și câte unul designer (pe când lucram cu agenții care făceau outsourcing). Respect experiența lor și este normal să le iau ideile în considerare, pentru că eram colegi. Nu consider însă relevante eforturile de „dizain” ale unui amator care consideră că o imagine aruncată amboulea pe site este design.
Sunt unii clienți care consideră că, dacă vin cu un design făcut în Paint, probabil vor ajuta proiectul să fie dezvoltat mai repede și eventual să li se scadă prețul. Din fericire nu am avut parte de asemenea clienți, chiar dacă aveau ei niște idei de-ale lor, acceptau să li se realizeze un design așa cum trebuie.
Nu-mi place clientul
Sunt rare ocaziile în care simți că nu te atrage să lucrezi cu un client. În majoritatea cazurilor am avut parte de oameni minunați cu care am lucrat și a fost o plăcere să mă ocup de siturile lor. Am avut și câteva invitații de „bid” pe Elance din partea unor clienți pe care i-am „mirosit” că probabil nu vor fi chiar plăcuți. De multe ori îți dai seama cum va fi clientul din primul email pe care-l trimite sau pe prezentarea de proiect, dacă este un site de freelancing. Dacă nu simt că vom „relaționa” bine, prefer să nu mă leg la cap.
Nu mă atrage proiectul
În general sunt extrem de relaxată, când vine vorba de proiectele clienților mei. Nu am prea multe „nazuri”, oricât de aridă ar fi nișa (situri medicale, de business, SEO, sport etc.), dar, dacă situl în cauză este ilegal (conținut, mi se cere să „clonez” un alt site etc.) sau mi se aprind alte semnale de alarmă, prefer să refuz decât să intru în rahat.
Acestea ar fi motivele pentru care eu stau departe de unii clienți. Partea bună este că nu am ocazia să spun nu prea des, dar sunt deja câteva aspecte pe care nu le pot trece cu vederea.
Voi din ce motive ați refuza un client?
1. nu plateste la timp; 2. nu plateste suficient; 3. simte nevoia sa ma controleze pana in cele mai mici detalii; 4. ma ia drept pixel-pusher; 5. e indian, pakistanez sau roman (observi ca mi-am mai adaugat cateva natii la lista neagra) 😀
Daca prin absurd ramona ti-ar cere sa lucrezi pre un proiect o refuzi ptr ca e romanca?
pre un proiect => ptr un proiect=> pentru un proiect 😀
Deci viata pentru tine e numai in alb si negru?
Nu, pe Ramona n-as refuza-o pentru ca o stiu ce fel de om este. Nici pe vecina mea romanca nu as refuza-o pentru ca stiu ce fel de om este. Pe un client roman recomandat de tine, de exemplu, (sau de tata sau de mama sau de matusa) l-as refuza pentru ca n-as sti ce fel de om este.
Stiu ca doare adevarul asta, dar n-am ce face. Pur si simplu e mai mare sansa sa-ti iei teapa de la romani decat de la straini. Si nu te simti vizat de preferintele mele, pentru ca efectiv nu e vina ta si nu are absolut nici o legatura cu ce fel de om esti tu personal.
nu sunt designer ci programator si resping din start negocierea cu cei care in momentul in care le spun un pret aproximativ la care se poate ajunge au pe fata o expresie de uimire
Clientul care nu știe ce vrea, care schimbă mereu proiectul, care cere lucruri noi dar nu e dispus să plătească pentru ele, care trimite email după email pentru că nu e organizat, care te sună la 9 seara și te întreabă dacă deranjează…
Cleintul are impresia că le știe pe toate/Clientul nu are recomandări bune din partea altor freelanceri în care am încredere/Clientul nu știe ce vrea de la proiect
@Cristina – sau pune mana pe tine 😀
Aveti cu totii dreptate, uite ca mai sunt chestii de adaugat la micuta (deja mare) lista 🙂
Refuz sa lucrez pe bani de mers la film, refuz clientii care sunt total in afara realitatii (daca vom face asta, atunci o sa imi iasa atatia bani si desi le explic ca treaba nu e nici pe departe atat de roz ca si in proiectele lor se tot incapataneaza)! Refuz fiindca urasc clientii nemultumiti si mai bine ma lipsesc de niste bani decat sa stiu ca oricum acolo ajungem! Si in general sunt sceptica la cei care raspund greu la mailuri si sunt mereu ocupati! Am impresia ca nu ma iau in serios si sunt pusa in sertarul 19 din ziua a-6-a …
Moldoveanca:”Deci viata pentru tine e numai in alb si negru?”
Nu, daca spuneai ca ai o retinere cand e vorba de colaborari cu romanii…pana nu-i cunosti bine de tot atunci eu n-as mai fi comentat, insa tu ai generalizat: “e indian, pakistanez sau roman”
La mine cred ca mai mult este vorba de atirudine..ca eu unu lucrez …cred peste mediu in domeniul fotografiei..dar conteaza faorte multa atitudinea ..si felul in care pune problema un client…si sper sa intelegi analogia Dojo..am cam trecut de mult de faza prostirutiei…deja am un portofoliu in spate!
Intotdeuna la inceput e mai greu in toate,cu timpul devi mai intelept si mai cu experienta.Eu acum sunt la inceput asa ca cam accept orice proiect sau tema wordpress.
Nu as lucra cu cineva cu care se comunica greu. Adica nu raspunde la mailuri, telefoane etc. Daca face asa in timpul proiectului, asa va face si cand e vorba de plata.
Și, de curiozitate, cam câți clienți lunari ai care nu se încadrează în tiparele de mai sus?
Din fericire nu prea mai am asemenea clenti, ca-i miros repede. Am avut in trecut niste experiente mai aiurea, din fericire nu prea multe 🙂
Lucky you 🙂 Presupun că vine un moment în carieră când îți permiți să alegi numai clienții aceia care îți plac.
Din toate proiectele pe care le-am avut, m-am lovit de acelasi lucru constant, in special la indieni si arabi: “ne pare rau, nu ne incadram in buget”, in conditiile in care poate fi si o chestie minora, la 30 de dolari.
Ca sa nu le resping totusi, am gasit o metoda OK ca sa nu imi pierd foarte mult timp cu ele: numar limitat de review-uri (3 maxim). In felul asta, clientul are mai multa grija cand isi scrie parerile lui si nu se grabeste sa dea cu bata in balta (gen clientii designeri, cum ai spus).
La plata procentuala, e OK sa accepti doar daca proiectul e sa ii faci site-ul, numai ca implica efort extra din partea ta: apuca-te scrie rapoarte, vezi cate click-uri si-a luat butonul de “buy now”, cati clienti vin din mailuri etc etc. Dupa care urmeaza munca de convingere cu asta, arata-i ca e corect ce ai scris in ele si in final, plata. Daca ii convine ce suma are de dat. Daca nu vrea, ii scoti site-ul din priza. Numai ca uite ce de timp si efort ai pus pe langa, si pentru acelasi pret.
Pregatit sample, apoi clientul alege: mi se pare o idee ok, dar e doar pentru fanatici.
Clientii care renegociaza pretul (sau incearca) la 75% din proiect sau dupa terminarea proiectului si mai ramane plata. Motive des invocate: au gasit recent persoane care sa le faca proiectul mult mai ieftin, si lasa de la ei mult ca-mi ofera cat ofera (mai putin din pretul initial), asta dupa mii de mofturi legate de fiecare pixel. Cu astfel de clienti, lucrez, fie cu toti banii inainte, fi deloc.
Clientii exagerat de mofturosi. Stam de vorba cam ce-si doreste, batem palma pe pret, avans si termene, le creez si arat o grafica, dupa mici modificari ma apuc de lucru, apoi pe la 75% din proiect, invoca sedinta extraordinara si stramba din nas la fiecare pixel din site: ba ca nu-i place deloc meniul, ba ca nu-i place nici o poza folosita, ba culorile, ba nu are animatie, apoi are prea multa animatie si din 3 elemente animate propuse de el, ramane una singura dupa zeci de modificari, etc, etc. Sunt de acord ca unii oameni sunt mai pretentiosi dar genul asta de oameni, de obicei, au niste carti de vizita printate pe ștevie (hartie A4 obisnuita), grafica oribila daca exista, si unuia i-am vazut reclama tv unde ii apare sigla pixelata (preluata ca jpg de pe site). Putea sa o preia din arhiva trimisa, ca e vectoriala.
Imi pare rau sa o spun, dar pana acum am lucrat numai cu romani. In proportie de 80% sunt oameni seriosi, dar cam muncesc pentru bani de alune si bilet la film in Romanica.
Sa nu uitam de clientii care cand vine vorba de plata, nu mai aud/vad telefoanele de la mine. Pentru site-uri merge “scos din priza”, dar pentru print e mai greu daca i-am trimis deja grafica, chiar si jpg la calitate proasta. Sunt unii care se multumesc si cu asta.
interesante discutiile si interesanya ocupatia insine, chiar as fi interesat sa invat de la cineva daca s-ar oferi sa ma ajute, as lucra moca pana invat ce si cum, se incumeta careva cu un novice:))
valy79x@yahoo.com
[…] poți fără el sau că ți-a pierdut vremea. Sigur că ți-o pierde, că de aia îți este client. Sigur că poți fără unii clienți (cu toții mai dăm papucii unora și ne vedem de clienții care aduc business și sunt serioși). […]
[…] Ce relatii/clienti sa eviti in freelancing […]