Cât ne costă de fapt creditele pe care le luăm?

26
3864
views

La mijlocul lunii martie, anul acesta, am devenit ceea ce americanii numesc „debt free”. Adică am scăpat „de bănci”, rate și alte mizerii conexe. Au fost 4 ani deloc ușori, în condițiile în care, la 14 luni după ce am luat un credit pentru mașină care mă costa aprox. 300 de euro pe lună, m-am trezit dată afară, cu zero salariu și datorii. Zic că am avut noroc de m-am apucat de muncă serioasă de web design, de mi-am pus toate cele pe picioare, DAR NU A FOST UȘOR.

Normal, când semnezi contractul, vezi doar partea bună a afacerii, având apoi „șansa” de a înțelege cât te costă de fapt toată treaba asta și ce pierzi pe termen lung.

1. Devalorizare?

Când am luat eu mașina, am dat 3000 de euro avans pe ea și prețul ei „de catalog” era spre 12 mii de euro. Deci am dat cam 15 mii de euro (doar „prețul”) pentru o mașină care pe atunci valora 13.000 la dealer (sau chiar mai puțin, dacă veneai cu banul jos) și care după 2-3 ani probabil intra în 10 mii doar pentru că era un model destul de mișto, care a păstrat un preț decent. Nu vreau să știu cât aș lua acum, după 4 ani și jumătate, deși nu am nicio intenție să o schimb (mașina este întreținută cu grijă și are mai puțin de 23.000 de km)

Am plătit la preț „premium” un produs care și-a pierdut din valoare din momentul în care am ieșit din curtea dealer-ului și, chiar dacă în anul al patrulea valora o un procent sensibil mai mic decât prețul pe care l-am primit, asta nu a însemnat că Unicredit și-au ajustat rata pentru a se reflecta noua valoare a mașinii.

2. Niciodată nu plătești doar ce scrie „pe hârtie”

Când am făcut contractul de leasing am știut că am de plătit cam 12.000 de euro în 4 ani. Rata a fost calculată la 250 de euro pe lună, toată lumea fericită, inclusiv eu. Apoi au început bucuriile: stai că trebuie RCA. Pe el am plătit 100 de euro anual, chiar și când iubi plătea 120 de lei, pentru o mașină care în general are o asigurare mai mare (motor mai mare etc.).

Apoi CASCO. 2400 de euro în cei 4 ani. Apoi revizie la dealer, să nu pierzi garanția – 150 de euro pentru un schimb de ulei și de filtre. Plus tot felul de mici taxe și rahaturi. Să dea necuratul să nu achiți ceva la timp, că vei plăti penalizări de-ți vor ieși pe nas.

Chiar și la încheierea contractului am plătit nu știu ce diferență de TVA, curs valutar sau ce doamne-iartă-mă, deși plătisem la ce curs valutar li s-a trezit lor pofta și am trecut la noul TVA imediat ce s-a dat legea. Iubi spunea să fac scandal și să-mi bag picioarele în ei, dar plecam din țară peste vreo 3 săptămâni și eram deja sătulă de toate mizeriile lor. Așa că am dat 168 de lei și le-am urat să-și cumpere atele din ei.

3. Nu lucrezi pentru tine, lucrezi pentru bancă

Timp de 4 ani, de câte ori am câștigat un ban, m-am gândit „ăștia întră la rată”. Nu am câștigat pentru mine, nu m-am gândit să-mi iau mie ceva, să investesc în afacerea mea. M-am gândit mereu că am de plătit o rată și că banca nu glumește. Și, oricât de mult îi detest, consider că, dacă ai știut să le iei banii, trebuie să știi să-i și dai înapoi.

Am vecini și prieteni care, dacă-i întrebi ce mai fac, spun că muncesc pentru că „avem de plătit băncile”. De cele mai multe ori, când suntem în asemenea contracte, nu mai muncim pentru noi, muncim „pentru bănci”, pentru că datoriile trebuie plătite.

4. Dobânzi? Lasă că le plătim lor, în loc să fie ale noastre

Foarte mulți spunem că avem nevoie ACUM de acel obiect și că nu vom putea economisi banii. M-am certat la cuțite cu iubi, în 2008, când el îmi spunea că aș putea să economisesc banii, nu să-i arunc aiurea în conturile „creditorului”.

Asta este marea problemă a noastră, faptul că nu putem să ne adunăm creierii și să economisim la sânge 2-3 ani, pentru a lua ceva cu banii jos. Cuget că un apartament e mai greu de luat, pentru că sunt totuși costuri serioase, dar, dacă am plătit 300 de euro pe lună (cu toate asigurările lu’ pește), în 3 ani luam mașina cu banii jos. Sau în doi ani. Dar nu am vrut să aștept, nu am vrut second-hand, nu am crezut că voi putea aduna banii aceștia.

Așa că, în loc să am un cont de economii în care să strâng niște bani, chiar cu o dobândă micuță, am plătit dobânzi pentru alții.

Sunt conștientă că la mintea mea din 2008 nu prea mergea faza cu economisitul, plus că muream dacă nu luam mașina aia nouă, dar am plătit „fițele” astea cu vârf și îndesat. Îmi ador mașinuța, sunt mândră că am „supraviețuit” unei asemenea experiențe, dar nu mă grăbesc să o repet.

5. Pierzi multe oportunități

Iubi pornește un mic business zilele acestea. Voi oferi mai multe detalii, imediat ce avem totul stabilit. Nu avem nicio datorie, afacerea mea de web design merge OK. Nu ne grăbește nimeni, deși sper că-l vor asalta clienții imediat ce facem public totul. Avem bani de trăit, a putut investi în afacerea noastră (că-s și eu implicată, să nu spună că nu are partener ca mâța coadă), nu suntem stresați.

În 2010, când ne-am planificat prima plecare în State, eu cel puțin aveam gânduri negre. Cum să mergem acolo, când eu eram în rahat până la gât? Anul trecut a fost la fel, eram îngrozită că o asemenea călătorie nu e chiar gratis și că aveam pe cap și banca. Anul acesta am fost mult mai relaxați, pentru că am scăpat de piatra de moară, care mă trăgea de gât.

În momentul în care ai o sumă nu prea mică de dat LUNAR la bancă, nu mai ești relaxat când e vorba de a porni o afacere, de a-ți schimba jobul de rahat cu unul mai bun sau de a călători. Pentru că, dacă dorești să rămâi pe linia de plutire cu ratele, trebuie să iei de unde mai sunt bani: oportunități de afaceri, schimbări majore de carieră (ce se pot solda cu câteva săptămâni/luni „moarte”), călătorii.

Mulți români (și nu doar români), îngropați în credite, nu-și pot trimite șefii unde ar dori ei să-i trimită, nu pot porni un business care probabil le-ar rezolva multe probleme sau renunță la mici „ieșiri” care le făceau viașa mai plăcută.

6. Probleme de cuplu

Un „cost” pe care mulți îl ignorăm este chiar liniștea pe care o avem în familie. Când mi-am luat rata, am avut partide de „contradicții” cu ai mei și cu iubi. Nu sunt genul de om care să se certe, dar chiar am avut niște „discuții” aprinse cu acest prilej. Și, de câte ori mai aveam un moment „plăcut” sau mai calculam cât mă costă toată distracția, o luam de la început.

În momentul în care sunt probleme cu banii, și, când plătești un procent semnificativ din salariu pentru un credit, chiar sunt, viața roză din cuplu și din familie se cam duce pe copcă. Apar certuri pe tot felul de motive, partenerii sunt stresați etc. Când ai un partener care știe că ăl mai deștept cedează și te lasă să-ți faci damblaua, șansele de rupturi sunt mai puține, dar sunt cupluri care sunt compromise din cauza unor asemenea probleme.

Nu vă pot spune „nu luați credite” pentru că probabil opinia mea nu contează. Eu cel puțin nu am nicio intenție să mă mai bag în rahat, mai ales că acum știu ce înseamnă un asemena demers. E bine să fim atenți însă la toate aspectele, atunci când semnăm niște acte ce ne vor „lega” timp de câțiva ani sau zeci de ani. Pentru că un credit nu „costă” doar ratele alea fixe, sunt destule alte probleme pe care le descoperim doar în timp.

26 COMMENTS

  1. in ansamblu e perfect ok ce spui. Si eu am luat o masina la care am platit vreo 2 ani rate si cind am terminat am realizat ca in curind va trebui sa ma gindesc la alta. Insa treburile astea cu RCA si CASCO si etc oricum trebuie sa le faci. Aaaa, ca te-a obligat banca la CASCO (RCA fiind obligatoriu), dar ma gindesc ca pentru o masina cit de cit in mintile ei cam trebuie sa te obligi singur sa faci asta.
    Referitor la apartament ideea este ca decit sa platesti chirie mai bine platesti niste rate si casa aia devine, caramida cu caramida, a ta. Desigur, exista si aici nuante, socoteli etc

    • RCA de 4 ORI mai scump decat era pe piata (pana si RCA-ul meu de acum, facut de mine, este mai ieftin decat plateam eu in mod normal), CASCO mai scump etc. Acum nu mai am CASCO pentru ca as plati amboulea pentru o suma asigurata mica, asa ca mai bine am banii economisiti daca ‘doamne-feri’.

      Eu nu ma gandesc la alta masina, intentionez sa o tin macar 10 ani, deci macar la punctul asta stau OK. Are si masina noua niste avantaje, ca nu am luat-o deja ‘stricata’ de altii.

      • Ramona, asta cu nu se merita Sa am full-coverage la o mașina noua, e cu dus-întors! Fratele meu si-a cumpărat o mașina noua cu banii jos, tot pe principiul sa nu plătească dobânzi! Si pentru ca nu era obligatoriu, si-a facut doar asigurare basic(RCA in Ro). La vreo 2 ani după, intra al nostru cu mașina intr-unul din parapetii despartitori de pe freeway! Io mă mir cum a scăpat întreg, la cum arata mașina. A dus-o la un mecanic, si l-a costat cam 7k sa o repare. Mașina costase vreo 30k, așa ca a considerat ca se merita. I-am facut un simplu calcul, cât a “câștigat” din afacere:) Paguba undeva la vreo 6k. Singurul avantaj, deși nu e corect si legal, este ca nu are salvage title.
        O fi fost el ghinionist, dar “better to be safe than sorry”. 🙂
        Eu am mașina luată in rate, dar dobânda e infima 2.9%. Bine, nu sar in sus de bucurie :), dar nici Nu mă deranjează foarte tare sa plătesc câteva sute de $ pe luna, ba chiar mă ajuta la credit history. Faza e ca la mine-n comuna, ești mort fără o mașina funcțională. Distantele sunt mari, si ai nevoie de ceva reliable. Si cu motor puternic ca sa facă fata intr-un traffic nebunesc. Evident ca discutam despre cazuri, necesitati si locatii diferite! 🙂

    • Da, asta poate fi adevarat cand preturile sunt in crestere, dar acum, ca sunt în scadere, e tocmai pe dos: chiria se plateste din diferenta de pret a apartamentului (adica daca stai 1-2-3 ani in chirie, vei plati in final pe apartamentul visat cu mult mai putin decat te-a costat chiria toti anii astia)

  2. Da, e foarte ok ce spui tu. In teorie.
    Da, e foarte sanatos sa pui 300 de euro pe luna deoparte si sa-ti iei masina “cu banii jos” cand se strange suma necesara. Timp in care te plimbi cu tramvaiul la 45 de grade vara si -15 grade iarna. Si te rogi de toti prietenii sa te duca si pe tine la un supermarket cand ai mai multe de luat sau sa-ti faca si tie loc in masina cand toata gasca pleaca in weekend pe undeva unde nu poti ajunge decat daca ai masina.
    La un moment dat iti bagi picioarele si te imprumuti. Da, platesti mai mult, dar macar te poti folosi de masina aia, nu te mai inghesui cu toti nespalatii in troleu.

    Desigur, cand ma uit la scadentarul pe care il am pentru casa mea, ma ia cu groaza, dar sa stii ca nu e usor sa strangi bani de casa in conditiile in care platesti chirie. Daca facem un calcul pentru Bucuresti, sa zicem ca pui deoparte 500 de euro lunar si in 6 ani iti iei o garsoniera. Numai ca in astia 6 ani, tu mai platesti aprox 200 de euro chirie (ca nu poti sa stai in gara asteptand sa strangi banii pentru casa). Ei, 700 de euro economie pe luna nu se intampla asa de simplu 😉

    Anyway, discutia pro/anti credite se tot intampla pe bloguri de cativa ani deja. Daca ma intrebi pe mine, sincer, sunt total impotriva creditelor. Din pacate, pentru mine, singura solutie a fost sa ma indatorez la banca. Daca as fi putut sa fac altfel, as fi facut.

    • Spuneam ca la apartamente e alta discutie, pentru ca nu e chiar usor sa pui si bani si chiria. Pentru un credit de 4-5 ani insa probabil stransul din dinti e o idee mai buna. Nu am avut asemenea probleme de transport in trecut si nici nu am stat sa-mi faca altii cumparaturile. E drept ca masina la scara e mare nebunie, dar probabil supravietuiam inca 2-3 ani fara (sigur, in perioada aia nu ganeam la fel :D)

    • of, mai vad si eu pe cineva care gandeste ca mine. facand un calcul simplu cat e rata mea la casa (ap. 2 camere), si cat ar fi fost o chirie pt o garsoniera intr-o zona pentru care sa nu-mi trebuiasca bodygurad (am locuit in rahova-3 ani si berceni- 5 ani, nu fac fite prea multe), ar fi rezultat o diferenta de vreo 100 euro. cam cati ani ar fi trebuit sa econimisesc pt casa? (ca sa nu mai zic ca in romania e o aventura sa stai cu chirie am prietene carora li s-a spus “m-am certat cu nevasta, ma mut aici, in seara asta pleci”; mie, cel putin mi-a dat o saptamana- in perioada de varf a afacerilo imobiliare, in septembrie cand se intorc studentii; am slabit 5 kile in saptamana aia). in zona in care locuiesc, pt un ap. ca al meu, chiria medie e mai mare ca rata mea.
      inca supravietuiesc fara masina, circul mult cu metroul si iau rucsacul in spate cand ma duc la piata sau la supermarket. sau ma duc de mai multe ori. 🙂
      dar acu’ vreun an, cand am asteptat vreo ora jumate, incepand cu 6 dimineata, pe o ploaie mocaneasca un microbuz cu care ajung undeva (ca l-am ratat pe primul ca n-am stiu unde e statia, iar la 6 dimineata n-am gasit pe cin’sa intreb), si la vreo doua zile dupa-aia m-am plimbat de capiata cu trolerul si alte bagaje dupa mine prin tot orasul ala de vreo 3 ori, ca voiam sa vad una-alta intre doua trenuri si se desfiintase biroul de mesagerie din gara unde as fi putut sa-mi depozitez bagajul, atunci chiar faceam cu nervii; eram croita sa-mi iau macar un scuter. sunt destul de nebuna sa bat tara pe un scuter si nici nu-mi trebuie mult bagaj. dar mi-a trecut paraponul si mai astept.
      ideea e ca uneori chiar iti trebuie o chestie costisitoare si nu poti astepta. totul e sa sti daca iti trebuie cu adevarat.

  3. Stiu oameni care mai au de platit vreo 25 de ani rate pentru un apartament de 2 camere. Altii, cu acelasi salariu, acelasi oras, au strans in 5-6 ani bai si pot cumpara acum acelasi apartament cu banii jos. Si asta fara sa fi facut mari sacrificii. Sacrificii pe care primii au ales sa nu le faca.

    • Sa strangi 5-6 ani in Romania bani de un apartament chiar este un basm imobiliar 🙂 Poate doar daca ai un salariu de minim 2k de euro.

      • Laurentiu mersi pentru interventie, incepusem sa cred ca sunt singurul de pe blog care traieste din 450 de euro pe luna. Eu nu am avut tupeul sa ma bag… mai ales ca Ciupercuta zicea ca ii “greutz” sa economisesti 700 de euro pe luna… :))

  4. Eu mi-am luat pana acum masinile pentru cabinet in leasing. Aceeasi teapa, dar nu chiar mai mare. Inutil sa spun ca ultima masina s-a uzat moral astfel incat valoarea ei ma face s-o tin in continuare, nu s-o vand ca sa-mi iau alta. Drept pentru care am decis ca e ultima cumparatura pe care o voi face in rate sau in leasing. Punct. N-am bani pentru ceva, nu cumpar. Dar nu mai am de gand sa-i tin pe imbuibatii de la banci pe banii mei.

  5. de fapt dojo, tu ai dat 15 mii pe 23000km. Adica undeva la 0.65e/km+rca+casco+benzina.

    de banii astia puteai sa mergi lejer cu taxi sau sa inchiriezi masina.

  6. @animal00, nu aveam de unde sa stiu in 2008 ca peste 2 ani voi pleca tot jumatate de an in State. Ceea ce uiti tu este ca am o masina aproape noua pe care, la cum o ‘consum’ eu, o pot folosi pana imi duc copilul in clasa intai (si inca nu am copil). Masina e utila, nicio indoiala pe tema asta 🙂

    • relativ. masina imbatraneste in timp, chit ca nu faci km cu ea.
      a mea, dupa 5 ani a inceput sa faca un zgomot fin. M-am temut de ce era mai rau, cand colo imi ruginise suportul de la toba si se misca pe acolo.

      nici raportul meu de bani/kilometraj nu este f bun

      • Eu nu am probleme momentan. A pornit la prima cheie, merge misto, miroase bine in ea. Tre’ sa o duc sa o spal, ca-s maniaca la fazele astea si sa-i pun incaltari de iarna, ca anu’ asta nu mai scap. Stam in tara si ‘soarele’ va cam avea nevoie de ea, asa ca tre’ s-o fac si pe asta.

  7. Auzi da stii ce tocmai m-a pocnit??? Daca nu era creditul la masina te mai riscai tu sa te apuci serios si full time de webdesign? Sau acum ai fi putrezit intr-o cariera fulminanta de profesor?

    Sa nu se inteleaga gresit, nu sustin creditele in nici un fel, in afara de creditele care te fac sa PRODUCI, nu sa consumi. De exemplu cred ca un credit/leasing pentru a-ti cumpara uneltele necesare pentru a-ti deschide o cafenea e bun in conditiile in care ai un plan solid de afaceri. Dar creditele pentru perdele/excursii/aifoane etc sunt porcarii

    Cu toate astea, parca mai mult te respect ca ai luat credit pt masina decat daca ai fi luat pt aifon 😀 Cred ca totusi si creditele astea sunt de mai multe feluri!

  8. Salut,
    Intre 25 de ani cind termini scoala si 75 cind iesi la pensie ai 50 de ani de independenta financiara relativA. De ce as alege sa ma chinui pentru 7 ani sa zicem in autobuz sicu chirie. 15% din timpul cAre il am numa ca nu plates 3-5% mai mult? De ce? De ciuda ca dau bani la banca sau de fric cami pierd jobu intre timp? Souds to me like something a grey And scared little mouse would say

  9. Intr-adevar platesti mai mult daca iei ceva pe rate, insa in tara noastra in veci nu vei avea bani sau sansa de a pune deoparte atatia bani ca sa iei ceva cu bani gata. Astfel este si in cazul unei case. Poti sa pui deoparte bani, insa daca nu ai unde sta, nu poti sta in chirie si in timp sa pui bani deoparte pentru o locuinta, poti doar reusii daca ei un imprumut de la banca si platesti un pic mai mult, altfel nu se poate.

    Important insa este sa gasesti mereu banca care are cele mai bune oferte potrivite asteptarilor pe care le aveti.

  10. Am prieteni, cunostinte care nu mai dorm noaptea, nu reusesc sa se mai odihneasca sunt in permanenta stresati, cand vorbesti cu ei, 90% din discutie se bazeaza pe aceasta problema: creditele. Imi spun ca nu stiu cand si cum or sa termine cu ele. Ii multumesc lui Dumnezeu ca nu am fost ispitita sa fac asa ceva. Da, poate nu am aspiratii prea mari sau poate nu sunt dispusa sa platesc acest pret pentru a le atinge.

  11. Astia-s camatari cu acte…am fost cu un prieten sa faca un depozit de 10.00 de euro…cat crezi ca i-a dat dobanda in mana pe 6 luni….120 de euro…pe cuvant..pai ei in 6 luni cu banii astia cred ca ii dubleaza la cate comisioane ascunse au!

    • Ce o fi asa de greu sa faci un calcul atunci cand faci depozitul:
      10.000 * 3% = 300 de euro pe an adica 150 de euro pe 6 luni
      Din 150 de euro scazi 16% (24 de euro) cat e impozitul la stat => 126 euro
      De ce trebuie sa astepti 6 luni ca sa iti dai seama ca nu te imbogatesti din dobanda? (de altfel imbogatirea nici nu e scopul dobanzii, e doar un instrument de a mai atenua cat de cat inflatia)

  12. Un rahat asemanator e si cardul de credit. Banca iti ridica plafonul de “posibil imprumut instant” la maximum si ajungi sa cheltui tot doar pe rahaturi. Din ciclul ca “las ca pun eu banii inapoi”. Si chiar daca reusesti minunea sa reajungi pe zero, creditul instant pentru cumparaturi e tot acolo… la un cod pin distanta.

    • Oh, de asta am ‘overdraft’ ZERO pe toate cardurile. E atat de usor sa te bagi in rahat si dupa aia platesti niste dobanzi de te doare creierul 😀

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.