Unii profesori nu au nevoie de haine șmechere

12
2510
views

Se tot discută pe tema suplimentării salariilor cadrelor didactice cu bani pentru haine, pentru că ar râde, cică, elevii. Mă gândesc că, dacă oamenii ăștia ar avea niște salarii de bun simț, și-ar rezolva singuri garderoba, că nu-s chiar picați din copac. Dar las problemele astea celor care le pot rezolva și încerc să-mi imaginez cum de am învățat carte de la profesori care erau la fel de prost îmbrăcați pe cât eram unele dintre noi pe vremuri, unii pentru că era salariul idiot (că nu aveau nici înainte salarii de directori de corporații) sau pur și simplu îi durea in dos de problema asta.

Sunt destul de bine dispusă azi. E vreme frumoasă, am trecut pe la ai mei,  mi-am văzut „copilul” cu 4 picioare, am fost la niște cumpărături. Chiar în „buza” Kaufland-ului am dat de o doamnă profesor de pe când eram în liceu. Este genul ăla de dascăl a cărui poză le stătea in fața nasului, celor care au scris cuvântul dascăl în dicționar. O dulceață de femeie, un om atât de blând și de bun că nu cred că este capabilă să ridice tonul.

Am făcut lite universală și în ultimii doi ani ne era „arondată” la practica pedagogică. Cred că a fost și la lecțiile finale (am avut 2, la grădiniță și la primară). Eram la 17-18 ani toate făcute pe noi, pentru că, ăla de crede că e ușor să stai în fața a 30 de copii și să ții o lecție, când ai 3-4 profesori care-ți studiază fiecare mișcare și-ți notează TOTUL, trăiește în la-la-land. Deci eram terminate de stres și de emoții, cu proiectele de lecție în fața nasului, copii și noi, dar care trebuia să ne „încălțăm” în poziții de dascăl.

Și erau fete care clacau, plângeau, tremurau de parcă le tăia careva, iar doamna aceasta, împreună cu alți 2 dascăli de zahăr, le țineau moralul la un nivel decent, cât să nu leșine în fața clasei. Eu am avut norocul că am fost mereu destul de tupeistă și am o voce destul de țeapănă, așa că mi-a fost ușor să țin „hoardele” în mână, dar emoții aveam și eu, iar o vorbă bună pică extrem de bine.

Studiam tot felul de metodici sinistre (nu cred că există materii mai tâmpite decât metodicile astea: de predare a limbii române, de predare a matematicii, a cunoștințelor despre natură și alte din astea). Aveau în ele atât conținut „lemnos”, că defrișarea pădurilor Amazoniene devenea o glumă, le reîmpăduream în 2 zile. Groaznică materie. Și aveam 2-3 dascăli (printre care și doamna aceasta), care așa frumos le spuneau și înțelegeau că ni se spulberă neuronii, dacă tocim porcăriile alea, că le împachetau frumos și ne învățat mereu chestii PRACTICE.

De la ei am învățat logic ce este un obiectiv operațional (ăia cu studii pedagogice știu cu ce se mănâncă), ne spuneau lucruri la subiect și utile, pentru a fi sigure că ne ies lecțiile cum trebuie. Și, așa cum spuneam, când era câte o puștoaică blocată de nevi sau plângând de frică, le luau în brațe și le spuneau chestii frumoase în ureche, până prindeau curaj.

Știu că și copiii de la clasele cu care lucram (sau grupe, dacă vorbim de grădiniță), erau încântați să vadă acești profesori și vedeai pe dascălii noștri că se luminează la față când văd elevi. Și nu sunt toți premianți, cuminți sau chiar incredibil de deștepți, dar aveau pur și simplu DRAGOSTE față de omuleții din fața lor.

Am avut norocul de a avea dascăli minunați la liceu și câțiva la facultate. Am avut și dascăli mai duri, dar erau ONEȘTI. Nu cred că mă pot plânge că nedreptățeau. Erau unii ca doamna aceasta, care luptau de nebuni să merităm note bune și ne mai iertau câte o „scăpare”, erau unii mai duri. Dar erau cinstiți cu noi și simțeam că nu suntem priviți ca niște loaze. S-au schimbat lucrurile în facultate, când am dat de unii indivizi pe care mi-e greu să-i salut, dar o fac, pentru că așa am fost educată de acasă. Sunt însă niște oameni de nimic, care aveau interese atât de evidente și nesimțirea de a le arăta, că ți-e scârbă să fi avut de lucru cu ei.

Am și profesori pe care îi ador și cu care mă întâlnesc la orice oră cu mult drag. Oameni care nu au făcut rău, doar pentru că au putut, care și-au înghițit mândria, când vedeau că poate studentul are dreptate, cărora le pasă. Mi-au înseninat studenția și-i ador pur și simplu, sper să aibă ani mulți la catedră și să-și adune noi fani, pentru că studenții îi iubesc.

Nu am stat în 9 ani de școli „înalte” să-mi bat capul că x este îmbrăcat șic sau nu. Am avut profesori îmbrăcați foarte bine, am avut profesori mai ponosiți. În 34 de ani de viață am învățat că haina nu-l face pe om, oricât de importantă pare pentru noi. Poate pentru că odată nu eram îmbrăcată elegant, pentru că nu-mi permiteam, iar acum mi se pare irelevant. Sunt eu orice aș purta. Port blugi și tricouri pentru că mă simt bine. Cu ele am fost pe 3 continente și în nu știu câte țări. Am intrat în magazine mici, am intrat în magazine în care nici prețurile nu sunt afișate la unele produse. Și nu am judecat oamenii că sunt eleganți sau nu, iar valoarea lor, pentru mine, a costant în ceea ce FAC și ȘTIU.

De asta nu am admirat profesori bine îmbrăcați, dar care se purtau ca niște cizme cu noi. Respectul din punctul meu de vedere nu are nicio treabă cu hainele. Am avut printre dascălii aceia de care mi-e drag oameni îmbrăcați la 4 ace și unii cu blugi sau aceleași două costume vechi. Și am învățat la un liceu de fițe, că și pe vremea aia era. Și aveam colege bogate, care, culmea, sorbeau din vorbele dascălilor buni, oricum ar fi fost îmbrăcați.

Profesori precum doamna aceasta care mi-a făcut ziua mai frumoasă azi pot să predea în fundul gol și vă garantez că vor fi iubiți și respectați. Pentru noi a contat cum s-au purtat cu noi, câtă dragoste ne-au arătat (simțeam în fața unora că nu ne iubesc mai puțin decât își iubesc copiii de acasă), cât ne-au respectat (pentru că nici respectul ăsta nu-i o chestie uni-direcțională) și câte ne-au învățat (nu doar materiile lor, dar chestii de viață).

Nu am avut astăzi nicio floare să-i ofer, deși probabil că nu are nevoie de așa ceva, pentru că știe ce părere au foștii săi elevi. Dar uite că pun un buchet aici. Pentru această doamnă și toți profesorii mei care au clădit omul de acum. Să fiți sănătoși și să rămâneți acolo, unde vă este locul. Pentru că următoarele generații vor avea bucuria de a studia cu asemenea oameni. Și da, meritați salarii uriașe, pentru că le-ați muncit. Și poate odată se va pune ordine în țara asta și profesorii vor primi un salariu mai decent, să nu ne mai fie milă de ei, că nu au bani de haine.

12 COMMENTS

  1. Povestea asta cu hainele a inceput cam de cand tot felul de pitziponci si pitzipoance de liceu isi sfideaza dascalii ponosit imbracati cu tzoalele lor de firma. Ba si cu BMW-ul pe care l-au imprumutat pentru o tura de la taticu’…

    • OK, si? Ca din astia erau si pe vremea noastra. Aveam destule colege din astea in clasa, dar isi vedeau de treaba lor. Exista metode sa pui cu botul pe labe dihaniile astea. Plus ca nu inteleg de ce toti trebuie sa termine liceul? E nevoie de munca necalificata oricum 😀

  2. Daca profesorul nu e autoritar de la inceput i se urca elevii in cap…Dar deviez de la subiect. :))
    Bun articolul, pacat ca astfel de elevi nu gandesc…

  3. Din pacate faza cu lasatu’ repetent nu prea mai tine in ziua de azi, de cand cu tampenia cu ”costul per elev” si alte cele, te trezesti ca si dascal ca nu mai ai numarul de copii din barem si ti se desfiinteaza scoala si ramai fara job…. Asa ca trebuie sa cari dupa tine toate loazele din an in an.Faza cu inchisul scolilor e la mare moda mai nou in mediul rural,chestie cunoscuta asa ca nu mai insist.

    • Mda, inca o masura geniala. in loc sa le tremure dosul ca stau 4 ani in clasa a VIII-a, a reusit taica Statul sa le mai dea un atu. Si atunci te miri ca se pisa cu bolta pe dascali 🙁

  4. Mie mi se pare pusa gresit problema: cum adica sa le dea bani de haine? Asta inseamna ca societatea civila din start ii dispretuieste pe profesori pentru cum se imbraca. Ceea ce e gresit, pentru ca valoarea lor nu sta in toalele pe care le paorta la scoala.
    Merita mai multi bani? Multi da, cu varf si indesat. Dar poate cei care merita vor sa ii investeasca in ceva ce au nevoie cu adevarat (asta e o chestie subiectiva, unul poate vrea sa dea bani pe carti, altul pe o masina, altul pe o casa, altul pe calatorii s.a.m.d.). Si cred ca ar trebui sa primeasca mai multi bani pentru ca asa e normal, nu pentru ca rade Gigel din a 11-a de ei.
    Urata situatie…

  5. Eu cred ca totul porneste de la respect. Daca ar mai exista respectul elevilor fata de profesori, daca ar exista niste reguli stricte in scoli cu “nu ai voie sa…”, “incalcarea regulamentului duce la..”, atunci ar exista si respect.
    Nu se dadeau multi bani in invatamant nici inainte dar aveai o satisfactie- ca elevii invata, te respecta, te saluta pe strada si nu ridica tonul la tine sau te batjocoresc. Aceasta meserie nu se cumpara cu bani. Banii la un moment dat ar fi suficienti daca totul s-ar face din placere. Dar cum sa faci din placere cand nu te apreciaza niciun elev/statul sau parintii? Daca ii dai un 5 unui elev iti spune “doamna ce flori va plac?”

    Sunt fosta profesoara. Am renuntat de curand la invatamant. Regret si nu regret. Mi-e dor si imi trece repede. Sunt foarte putine momente pe care mi le amintesc cu drag. Nu m-as mai intoarce daca nu s-ar schimba ceva. Un regulaament bine pus la punct, un respect din partea tuturor pentru aceasta profesie pentru care trebuie sa inveti enorm, sa dai grade prin examene grele, sa participi la conferintee, sa faci proiecte. E greu sa le faci fara sa te aprecieze cineva.

    Si e pacat. In curand se vor pensiona mii de profesori. Acum rezultatele la bac sunt groaznice? Nici nu stiti cum va fi in urmatorii 5 ani..

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.