Mai mult decât mizeria din spitale, ne deranjează mizeria umană

14
3933
views

Am avut „plăcerea” să mă preumblu des prin spitale, cu bunica mea, cardiacă de hăt bine. La fel și cu bunicul, răpus în 2003 de un cancer de colon descoperit „la deschidere” pe masa de operații. Cunosc doctori de toate felurile, le știu problemele și îi înțeleg că sunt descurajați de ce se întâmplă în această țară.

Sunt de acord că sunt prost plătiți, sunt de acord că spitalele în general sunt un focar de infecție, sunt de acord că fac o muncă grea și plină de responsabilitate, pentru care ar merita mai mult respect. Dar sunt și de acord că unii au uitat total că sunt în „industrie” să SALVEZE vieți și să aibă grijă de niște bolnavi.

doctor

Am tot dat ca exemplu de stare jalnică Spitalul Militar din Timișoara. Acolo se vindecă ai mei de ani buni. Dar merg cu mare drag de fiecare dată când „a bătrână” trebuie consultată, datorită unui doctor cu o inimă mai mare decât Mama Rusie. I-am dat numele destul de des pe blog: Radu Pătrașcu (Interne). Un om excepțional, plin de compasiune și drag pentru „meseria” lui. Îl văd mereu ocupat (îl așteaptă lumea mai ceva ca pe Mesia), stresat de povara unei profesii deloc ușoare, și totuși blând și plin de înțelegere. Și, oricât de penibil pare, pentru bolnavi energia asta pozitivă e la fel de importantă ca lista de medicamente de pe o rețetă bine gândită.

S-a făcut nu știu ce studiu care arăta că medicii care știu să se poarte frumos cu bolnavii, au „șanse” mai mici să fie dați în judecată, dacă bunghesc un diagnostic (normal, în țările în care lumea dă în judecată un medic care a greșit). Oamenii ÎNȚELEG că nimeni nu este perfect și tind să fie ei înșiși mai puțin intransigenți, când „halatul” le-a arătat că îi pasă și că le vrea binele.

Merită să mai dau un exemplu bun, că-mi place să scriu și de bine. Urmăresc de niște ani evoluția „online” a unei doamne doctor pe nume Florina Todoruț (obstetrică-ginecologie). Am dat de ea pe un forum (niște doamne povesteau despre experiențele lor cu diverși OBGYN) și am citit doar lucruri frumoase. Am decis deci să merg la ea pentru verificarea periodică a „instalației”. Da, vorbele frumoase ale pacientelor au un bun motiv: este atentă, cu o mână incredibil de ușoară, cu pasiune pentru ce face. Simți chestia asta și-ți face consultul pe cât de plăcut se poate în condițiile date.

I-am spus de fiecare dată că are doar laude la adresa ei și-mi spunea că se așteaptă și la cuvinte mai grele, pentru că până la urmă nu toți pacienții pot fi mulțumiți de prestația unui medic. Este adevărat, dar la fel de adevărat este că, dacă te porți frumos cu un pacient, acel pacient va înțelege asta.

Toți medicii iubiți (pentru că nu sunt puțini) au un punct comun: fie că sunt la stat sau au clinica lor, arată că le pasă. Nu li se pare deplasat să spună un cuvânt blând, nu le este rău dacă zâmbesc unui pacient sau încearcă să le facă suferința mai ușoară.

Majoritatea femeilor care vorbeau de rău câte un ginecolog aveau o mare problemă: au fost tratate ca niște vite. Omul în general nu merge la medic de plăcere (mai ales la cât de scumpe sunt serviciile medicale – la privat și chiar la stat, unde de obicei dai „atenții”), așa că, atunci când ajunge la un consult, este deja stresat și speriat. Dacă mai dă necuratul să fie și bolnav, este clar că devine extrem de sensibil. În aceste condiții o vorbă bună face miracole. O femeie tratată cu grijă și respect va merge fără probleme la medicul ei ginecolog de pildă (sincer, dacă ar trebui să merg lunar, nu cred că aș avea probleme). Una care se simte umilită în timpul unuia dintre cele mai „personale” tipuri de consult nu va avea cuvinte frumoase la adresa medicului în cauză.

Suntem noi pacienții pretențioși? Se pare că da. Așteptăm un diagnostic bine pus și chiar mai important, așteptăm să fim tratați cu grijă. Să simțim că omului din fața noastră ÎI PASĂ. Iar treaba asta nu mai ține de salariile mizere din „sistem”, de lărgimea pungii pacientului sau de mizeria/curățenia din spital/clinică. Asta ține de OMUL din fața noastră și de calitatea sa de profesionist. Grija față de pacient și sentimentul că „îți pasă” nu se mai învață la nicio școală, sunt calitățile care diferențiază medicii și ne fac pe noi să-i apreciem sau nu.

Dacă tot este duminică și ne-am lenevit, cuget că ar fi frumos să reinstaurăm „votul de duminică”. Deci hai la vot.

[poll id=”35″]

Previous articleÎntr-o zi de vară, un pianist …
Next articleNu-ți bea caloriile
dojo
Fost om de radio, transformata in karatista si apoi web designer. Acum bloghez din Marele Mar si-mi cresc mica afacere de Medical SEO. Imi place sa calatoresc si sa stau la taclale cat e ziua de lunga.
SHARE

14 COMMENTS

  1. Na, uite ca am scris chiar ieri despre matusa-mea, in spital. Doctorul a dat de inteles ca trebuie sa dea bani sanatosi pentru operatii. La batranetile ei nu e simpatic sa auda de la doctor ca are trei operatii de facut si ca nu e sigur ca scapa de a treia (accident auto pe trecere: i-a intrat femurul in bazin. aiurea! 🙁 )

    Vara-mea, cea care are grija de ea, zice ca speriatul cu prognoze foarte rele e o buna tactica de a-i face pe oameni sa plateasca. Daca vrei, citește aici: http://obisnuit.eu/2013/01/27/cum-mai-merg-preturile-pentru-operatiile-de-la-spitalul-judetan-brasov/

    PS. Sterge commentul. Citeste numai articolul.

    • Manuel, cred ca glumesti. Cum sa-ti sterg comentariul? Am dat linkul si pe Facebook, pana la urma chestiilea stea ar trebui ‘popularizate’. Cine stie, poate de RUSINE se vor schimba unele chestii, desi indivizii de genul asta au obrazul foarte gros.

      BAFTA matusii tale, sa speram ca va fi OK.

      • Sunt sigur ca oamenii de care zici is simpatici si oameni iubitori de alti oameni. Sunt si leprele. Mersi de share. Faza e ca astept sa treaca putin faza cu operatiile sa vad ce bani se invart si actualizez articolul. Apoi sa fac putin scandal si sa pun omului numele pe blog.

        Candva, poate, vor vedea in oameni exact ceea ce sunt: oameni in suferinta. Multam!

    • A dat de inteles sau asta au vrut sa inteleaga cei “educati” sa dea?

      Am citit articolul, da. Se inregistreaza conversatiile. Si se arde magarul. Si nu se da nici un ban. Si bineinteles, daca se scrie vreun articol pe undeva, ar face bine sa se dea si nume. Ca altfel suntem mai sobolani ca ei.

  2. Mda..si eu sunt la fel de scarbit de tot sistemul medicinal din Romania, in urma cu jumatate de an prietena mea a suferit de ceva infectie cu o ciuperca luata de la strand cel mai probabil. Ganditi-va ca am fost la un doctor care s-a uitat asa rapid la ea si i-a spus ca sufera de ciroza 🙂
    Adica cancer la ficat, evident ne-am alarmat amandoi, ne-am dus sa face analize, dupa care la un alt doctor sa vedem ce parere au altii despre afectiunea ei, si cand colo urmatorul doctor ne-a dat o crema cu care s-a uns timp de 1 sapt, dupa care totul a disparut, din fericire.
    Insa cand stau sa ma gandesc ca exista probabilitatea ca prietena mea sa faca tratament de cancer cand ea avea o simpla infectie..ma lasa rece.

  3. Of, cât de adevărat…. dincolo de profesionalism în sine, contează așa de mult felul de-a fi al medicului și apropierea lui de pacient…!

    Cred, sau sper, că asta vine și cu vârsta, respectiv cu experiența. Am fost în situația de-a avea de-a face, în Germania, cu un profesor Dr. Dr. (mda… două doctorate avea omul :D), și de asemenea cu un medic de pe secția respectivă, cu vreo 20 și ceva de ani mai tânăr decât el.

    Ei bine… cel tânăr, deși foarte bine pregătit și făcându-și treaba foarte bine (era vorba de-o operație), mă băga în boale de câte ori îl vedeam. Moacă rece, dură, profi până-n dinți, dar parcă era un robot și-atât. Îmi venea să mă ascund de fiecare dată 😀

    Pe de altă parte, profesorul – deși mult mai ocupat și mai stresat, în calitatea lui de șef de secție decât celălalt – era incomparabil mai cald, mai apropiat, mai empatic. Îți dădea senzația că ai 7 vieți și parcă acceptai mai ușor micile inconveniente specifice unei intervenții chirurgicale când îl auzeai cum îți vorbește și-ți explică.

    Cât despre sistemul sanitar… o, Doamne, aș vorbi până mâine. Și tot până mâine aș pleda pro emigrare, strict din punctul ăsta de vedere vorbind 🙁
    Mă ia cu fiori gândul că am familia în țară și mă rog să-i țină Dumnezeu sănătoși, să n-aibă nevoie de doctori…

  4. Am dat si eu de o profesionista foarte buna pe dermatologie. Mi-a scos niste alunite, m-a aranjat artistic etc. Si m-a tratat ca pe vecina de la 5 care a inundat-o.
    Asa ca tot nu m-am intors la ea, desi mi-a fost exagerat de recomandata.
    Eu zic ca-i important comportamentul medicului, dar intr-o tara in care medicii (multi, mult prea multi) sunt habarnisti vom ajunge sa ne dorim sa ne insanatoseasca orice ar fi si indiferent cum s-ar purta cu noi.

    • Traznet expresia asta: Si m-a tratat ca pe vecina de la 5 care a inundat-o. 😀

      Din pacate sunt unii care te trateaza asa 🙁

  5. Am scris si eu despre un medic minunat, care nu doar ca m-a tratat ca pe copilul lui, dar a avut mereu la indemana o gluma cu care sa imi alunge temerile legate de pierderea unui rinichi. Si m-a trimis acasa vindecata dupa doar 4 (patru) zile.
    La fel cum am scris si despre doctoritele care mi-au tratat sotul ca pe un cobai, sau mai rau, ca pe o mobila. Se contraziceau in fata lui in privinta diagnosticului, bagandu-ne frica in oase. Nu las link, dar daca vrei sa afli amanunte iti pot spune care este articolul.

  6. Nici nu vreau sa ma gandesc….la sistemul de santate si la oamenii care lucreaza acolo ..care oarecum au o scuza…..ca mizeria uman vine de la felul in care Romania ii trateaza…nmu se poate sa castigi ca doctor cat un casier sef de la kaufland!

  7. Intrebari retorice: De ce multi medici aleg sa plece sa lucreze in strainatate? Si de ce mai sunt unii medici care aleg sa ramana in tara, chiar in sectoarele cele mai prost salarizate?
    Motivele ar fi diverse. Desigur, tentatia unui salariu mai mare este imensa. Dar si tentatia de a face ceva la tine in tara, intr-un mediu in care de bine de rau te-ai cam obisnuit (apropierea de rude, de prieteni… de familie…)

  8. Dacă în principiu aş fi de acord ca un medic să mai primească o atenţie,pentru că totuşi are responsabilitatea actului medical;ce ne facem cu personalul auxiliar(inclusiv ciorbăreasa) că ăştia sunt agresivi,neciopliţi şi cu un tupeu fantastic.Poţi să ai 100 de şcoli,se bucură că ei neştiutorii de carte aici eşti la pana lor; te pot jigni,umili şi să facă un ban de pe spinarea pacientului.Cu cât eşti mai şcolit cu atât satisfacţia lor este mai mare(chiar dacă îl plăteşti).
    Umanitate este un termen inventat care nicicând in istoria omenirii nu a existat.(doar în romanele siropoase)

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.