Un Zoo cât un apartament mai mare …

Anul trecut, pe vremea asta, ne dezlipeam cu regret de Spania. Se termina șederea noastră de 2 luni aproape la cumnații mei, care ne-au fost gazde minunate. Iar locul .. deh, Costa del Sol nu are cum să fie urâtă, iar temperaturile cu plus (serios peste zero chiar) în plin ianuarie se potriveau perfect cu pasiunea mea pentru căldură, cât mai multă căldură.

Dacă în ultimele „episoade” v-am tot purtat prin New York, hai să revenim pe vechiul continent și să mergem la Zoo.

În localitatea în care stau acum cumnații, este un mic Bioparc, ideal pentru turiștii care doresc să facă și altceva decât să stea cu dosul în sus la soare. Imediat ce am ajuns la ei, ambii mi-au spus că neapărat trebuie să merg la zoo, că e atât de frumos și interesant. Am aflat că „pierduseră” chiar ei vreo 4 ore pe acolo, deci era clar un reper turistic pe care nu doream să-l pierd din vedere.

Obișnuită că măgăoaia de park zoo de la Bronx Zoo, plus știind că le-a luat atâta timp să-l vadă, mă așteptam să fie o enormitate de parc, undeva pe la ieșirea din stațiune. Noroc tot cu ei că mi-au spus unde să-l găsesc, plus că erau indicatoare dinspre plajă. Așa că, într-o zi cu soare (ca aproape toate zilele pe care le-am petrecut acolo), am purces în expediție.

Prima chestie pe care am văzut-o încă de la intrare este acest baobab. Din pacate nu e 100% natural, cel puțin asta am aflat de la un lucrător de acolo. Oricum arată minunat, așa că simțeam deja că-s gata de safari.

Aceasta este zona de intrare. Mi-am dat imediat seama că nu voi da aici de spațiile uriașe din Bronx, Zoo, dar grădina aceasta intimă aproape arăta interesant și-mi stârnea și mai mult curiozitatea.

Se vede efortul „gazdelor” de a pregăti un parc plin de vegetație, pe cât permite spațiul. Normal, deși erau doar vreo 4 cărări, am reușit să mă și rătăcesc.

Chestie care nu m-a deranjat, pentru că nu mă supăram să refac unele trasee și să pozez unele animale chiar de două ori. Imediat ce mi-am dat seama că parcul nu este uriaș (deci îl pot parcurge de două ori liniștită), am decis să fac o primă tură de poze cu obiectivul „normal”, apoi cu cel de zoom. Măcar așa nu tot schimbam obiectivele și vedeam animalele de 2 ori. Doar nu mă grăbea nimeni.

Mai Tarzan lipsește din poza asta …

După cum bănuiți, animalele nu au habitate uriașe (că nu e loc de ele), dar fiecare „căsuță” este amenajată cu atenție.

Nu l-am văzut pe Mowgli aici, dar vedeta Bioparc-ului se plimba agale pe acolo.

Și-mi arunca o privire .. noroc că era departe (e pozat cu „zoom lens”), plus că ne despărțeau destule sisteme de securitate. Absolut superb animalul, l-am mai prins și în alte poziții, dar zic să nu abuzez de răbdarea voastră.

Aici puteți să vedeți „mâța” în toată splendoarea.

Cu un zâmbet larg pe mutră (chiar îmi plac felinele astea „mici”) am trecut la alte habitate.

Am ajuns la sectorul reptile și alte chestii similare, așa că mi-am făcut datoria să le pozez. Cred că ar trebui să schimb indispensabilii, dacă aș da „in real life” de chestiile astea, dar așa, dincolo de sticlă, nu mă deranjează să le văd.

Încă o reptilă puțin prietenoasă … apoi un pește care parcă plutește în aer și mai botoxat decât Oana Zăvoranu.

Am trecut apoi la unul ditre habitatele păsărilor. Mi-a plăcut că poți intra acolo, între ele. Așa că am încercat să le și pozez.

Mă ignorau cu eleganță, așa că am avut grijă să nu le stresez prea mult cu prezența (plus că era destul de cald în habitat)

Ajungem acum la alte vedete din Zoo, crocodilii.

Simpatici și zâmbitori …

Cu ochi prietenoși …

Și un mic detaliu din armura reptilei …

Hai că nu vă mai plictisesc cu crocozaurii, că le-am făcut vreo 50 de poze ca nimic.

Dacă tot era iarnă și zi lucrătoare, vă dați seama că eram eu și necuratul în parc. Deci loc să faci poze, fără să te stresezi că încurci pe careva.

Nu știu cum se cheamă onorabilul, dar mi-a plăcut mutra lui. Seamănă cu un „porcupine”, poate asta și este …

O pasăre privind lung în zare și o familie înrudită cu noi.

Că tot vorbim de neamuri …

Din seria „things that make you go awww” ..

Ne terminăm plimbarea cu niște păsări.

Bioparc-ul din Fuengirola este probabil la fel de mic cât habitatul tigrilor din Bronz Zoo sau alte grădini zoologice mai mari. Nu sunt foarte  multe animale și unele sunt în unul sau două exemplare. Dar este un exemplu despre cum poți pune la cale o atracție turistică într-un spațiu mic și totuși să o faci interesantă.

Mi-a luat cam o oră să umblu pe acolo (merg și destul de repede), am făcut tura de 2 ori și am venit acasă cu destule poze care să-mi amintească locul. Voi ați văzut câteva.

Cam asta a fost plimbarea noastră la Zoo pe ziua aceasta. Sper că v-a plăcut 🙂