Privacy? We don’t need no privacy

27
3542
views

S-au aprins spiritele privind noul Facebook Home (via Subiectiv) și, dacă aruncați un ochi pe articolul respectiv, veți ajunge să vă puneți niște întrebări.

În altă ordine de idei, cine mai crede că este anonim pe net, probabil nu a stat să cugete prea bine. De la datele de whois de pe domeniile nostre, la informațiile de pe Facebook și mesajele pe email pe care le lansăm, nimic nu mai este pe cât de privat ne-am dori să fie. Orice individ, cu un pic de creier, poate face rapid un „research” și găsi tot felul de informații. Acum câteva săptămâni am început să lucrez cu o clientă nouă pe un proiect și am căutat niște date despre ea. Când ne-am reîntâlnit aveam deja niște informații și glumeam că, dacă doream, găseam și unde locuiește. Nu glumeam.

privacy

Îmi veți spune că până la urmă, atât timp cât nu te ții de prostii, nu prea te doare că ești tot mai „afișat”, doar nu ai nimic de ascuns. Oricum, chiar și ca oameni cinstiți, nu știu dacă ar trebui să fim chiar atât de dispuși să ne punem întreaga viață pe tapet.

Noua aplicație de la Facebook readuce în discuție niște probleme mai vechi.

Astăzi mi-ar plăcea să discutăm exact despre această problemă. Cât de „privați” mai suntem pe net, cât de atenți suntem sau ar trebui să fim, unde considerați că trebuie să se tragă totuși linie? Ce măsuri luați voi în acest sens? Sfaturi?

[poll id=”38″]

27 COMMENTS

  1. si eu tin la intimitate, asa ca am decis sa-mi scot data de nastere de pe facebook, alte chestii care m-ar putea afecta…Nu dau prea multe detalii.
    Precum “raspunsul la intrebarea pentru email” o colega avea raspunsul un cititor preferat, care fireste il avea si pe profilul de facebook… n-a belea! Sau prostie!

  2. Nu m-am gândit niciodată serios la această problemă, deși am tot auzit discuții despre intimitatea pe internet. M-am bazat pe instinct (poate greșit).
    Pentru că am o mică afacere trebuie să fiu vizibilă online (mai ales că am nevoie de feedback). Am un blog pe care scriu o grămadă de nimicuri (uneori lucruri personale). Nu mi-am impus nicodată o limită, dar ca și în viața de dincolo de internet, pun punct acolo unde consider că lucrurile trebuie să rămână doar ale mele.

  3. Ca persoana care lucreaza zilnic pe internet, nu prea ai cum sa te feresti si sa iti ascunzi datele. Nu prea merge asa ceva. Ca blogger, ai domenii inregistrate, ai host, ai o gramada de minuni care au avut nevoie de datele tale. Ai profil pe social media, si nu poti sa pui o poza cu o frunza si sa te cheme Foaie Verde, ca automat nu mai ai credibilitate.

    Un utilizator normal care isi ia portia de net ca pe cafeaua de dimineata, poate sa se fereasca.

    Eu n-am de ce sa ma feresc pe net, pt ca nu fac nimic grav sau care sa derajeze pe cineva (sper eu).

    Daca vrei sa faci unele “ilegalitati”, apasa ctrl+shift+n (chrome) sau crtl+shift+p (firefox), si poti accesa ce site-uri vrei.

    Cine vrea sa nu-i fie incalcata intimitatea, nu-si face cont fb, g+, tw sau alte minuni. Nu isi incarca poze cu el pe net, si se fereste sa intre cu cineva in contact.

    Vrei sa nu te urmareasca nimeni pe net, atunci fa ce am zis eu mai sus. Poti completa cu rularea unui sistem de operare live – de pe stick sau CD, pe care-l poti arunca sau sterge dupa ce iti faci “treaba”. Poti schimba IP-ul, poti sterge orice urma lasi pe net. Daca asta doresti.

    Ca sa fi o umbra pe net, atunci iti trebuie ceva cunostiinte in domeniu. Stiu ca am dat-o in extrema cea mai cea, cu acest comentariu, dar ca fapt divers… daca aveti nevoie de intimitate:D.

    CIA monitorizeaza si fb, si alte retele sociale. Au recunoscut-o chiar ei. Asa ca daca furati gainile vecinilor si apoi postati pe perete ce ati facut, atunci sunt sanse ca cineva sa va viziteze prieteneste.

    • esti urmarit si daca iti schimbi ip-ul si daca duci cu un proxy sau…ceva gen. poate ca daca esti foarte bun si te plimbi dintr-o parte in alta nu esti urmarit, dar…poti fi prins.
      nu prea ai cum sa te feresti pe internet, dar nici in afara lui. daca cineva vrea sa afle informatii despre tine, poate!

    • 1. La americani, nu CIA monitorizează cam toate formele de comunicaţii electronice, ci NSA. Şi, bineînţeles, serviciile ţărilor mari concurente fac acelaşi lucru 🙂

      2. Ceea ce se poate monitoriza pe cale electronică este mai mult sau mai puţin moft – exemplu cazul lui Assange şi al asociatului său Bradley Manning.

      În multe cazuri, securitatea datelor e cam de 3 parale atunci când împricinatul nu e interesat să investească sume grase în astfel de chestiuni (adică: bancă, fond de investiţii, serviciu secret, institut de cercetare etc), ba chiar şi când e interesat o mai dă în bară, spre exemplu unele bănci de la noi.

      Adevărata problemă nu stă în posibilitatea de a fi urmărit – sunt 100% convins că Vodafone sau Orange fac asta tot timpul – ci în relaţiile pe care le ai şi în ceea ce ai de ascuns.

      Adică: e puţin probabil ca NSA să aibă vreun interes în modul în care Dorel i-o pune Marghioliţei, mai ales când planeta e populată de 7 miliarde de Dorei şi Marghioliţe. Nici chiar când pe Dorel îl chema Berlusconi şi era mai-marele celei de-a 8-a economii din lume.

      Dacă în schimb Dorel are şi el nişte chestii mai periculoase de ascuns, ar putea să se gândească de 2 ori înainte de a vorbi deschis despre ele…

      ~Nautilus

  4. Eu imi pun pe facebook informatii care stiu ca nu m-ar deranja in general sa le afle lumea. Am vazut de exemplu la unii ca isi pun numarul de telefon la profil, eu chiar n-as face asta si nici nu mi-as instala app-ul respectiv pe telefon ca sa-mi stie adresa si alte detalii de astea. Si cred ca e foarte important cand ne punem tot felul de poze si chestii de astea personale cu noi, sa ne gandim daca ne-ar putea compromite la un moment dat. De exemplu cu un potential angajator (eu am avut toti sefii mei ca prieteni pe facebook, iar pe unul dintre ei inainte sa devina seful meu). Eu urc pe facebook doar lucruri care nu ma deranjeaza a fi vazute de nimeni si cred ca da, ar trebui sa existe niste limite de intimitate.

  5. Sondajul nu prea e sondaj 🙂 pentru ca optiunile 1 si 2 sunt destul de neclare.
    – Nu doresc să ascund chiar totul …
    – Nu vei găsi prea multe detalii
    Daca ascund cate ceva si nu vei gasi chiar totul despre mine in ce categorie ma incadrez ? 🙂
    Varianta 3 e mult prea categorica pentru ca fiecare mai ascunde cate ceva.

  6. Well, am ales anonimatul. Dupa o perioada in care identitatea online devenise mult mult mult prea stresanta, am ales linistea si anonimatul.
    Cine vrea sa comunice, va comunica. Nu vreau sa ajung lider, asa ca imi ajunge ce am.

  7. Nu stiu ce dracu’ e cu Home, n-am treaba cu Facebook si nu intentionez sa schimb asta. Chiar daca la un interviu mi s-a spus ca daca vreau sa lucrez acolo va trebui sa-mi fac cont. Am salutat si m-am carat.

    Chestiile despre care n-as discuta cu nimeni n-o sa apara nici pe net. Si cu chestiile cu care am grija offline am grija si online. Adrese, numere de telefon, card, chestii de genul asta.

    In rest, cand vine vorba de chestii care fac oamenii sa caste de plictiseala 😀 n-am nimic de ascuns. Nici culori de sosete, nici glastre sparte, nici zgarieturi de pe robinetul de la chiuveta.

  8. On the Internet, nobody knows you’re a dog 🙂 Păcat că asta nu mai adevărată de ceva vreme.

    Unii sunt mai extrovertiți și alții mai introvertiți. Ce nu înțeleg eu este disperarea cu care trebuie să ascundem pozele cu noi la beție, cu noi la wc șamd, de parcă astea ar fi ceva foarte neobișnuit. Sunt lucruri absolut normale și totuși ipocrizia a învins 🙁

    De asemenea nu le înțeleg pe tipele care nu publică nici măcar 2 – 3 poze cu ele. Din punctul ăsta de vedere, MySpace era mai ca lumea, oamenii erau mai extrovertiți (cu bune și cu rele).

  9. Unele lucruri nu vreau să le vadă chiar oricine, așa că profilul meu personal de facebook nu are mare lucru public.

    Dar în ziua de astăzi e aproape imposibil să fii complet anonim și cei care fac acest lucru deja au ajuns să fie priviți puțin ciudat.
    Se poate vedea acest lucru chiar din cazul din commentul de mai sus cu cererea unui profil de Facebook la interviu (cerere de care aud din ce în ce mai des)

  10. cand mi`am facut cont de facebook acum cativa ani am crezut sincer ca e site de jocuri. o prietena mi l`a prezentat si 2 ani am cultivat cartofi, sapat gropi si purtat razboaie cu mafiotii 🙂
    dupa ce m`am plictisit de jocuri am scos din lista toti strainii si am ramas numai cu rude/prieteni.
    niciodata nu am fost darnica atunci cand a venit vorba de pus informatii pe facebook dar acum m`am retras si mai mult in mine. daca nu ar fi cateva prietene din tari indepartate si artistii pe care ii urmaresc as renunta de tot la facebook.
    strategia mea: uita`te la altii dar nu pune mai nimic de la tine.
    ps. schimb poza de profil de 2-3 ori pe an in functie de sezon. cand vine caldura pun o poza in tricou, sa schimb poza in geaca si fular.

    • Așa am ponit și eu pe facebook, avea o tipă nevoie de vecin de plantație șia ia uite-mă în 6 luni de zile cu ditamai moșia și vreo 200 de prieteni (majoritatea străini) :))

  11. Fiecare dezvaluie cat e dispus sa arate, fie ca e online, fie ca e offline. Problema protejarea vietii personale pe Internet cred ca vine din alta directie, de fapt doua: 1) daca pui o poza sau o informatie pe Internet de multe o vor vedea de n ori mai multe persoane decat crezi tu (sau cel putin se afla la dispozitia lor cu o simpla cautare) si 2) ce pui pe net cam ramane pe net. Daca spui cuiva o prostie, la un moment dat o uita, dar Internetul are o memorie mult mai buna. Atat timp cat o persoana e constienta de cele 2 si e ok cu ele, tine de alegerea personala ce si cat face public.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.