Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Blestemul Belgradului
Ieri la ora 18:00 am pornit mașina ticsită cu bagaje. Mă gândesc cu groază că, pe când vom avea un copil, ne va trebui un marfar doar pentru bulendrele noastre. Să zicem că, fiind doar 2, ne-am descurcat. Am pus diverse și pe bancheta din spate, ne-am cocoțat unul la volan altul (alta) pe locul .. știți voi care, nu vreau să cobesc și am luat-o spre vama Stamora-Moravița.
Pe care nici acest al patrulea GPS cu care mergem nu e în stare să o vadă. La tura trecută în Croația, pe când mai aveam 20 de km până la graniță, aparatul ne tot ruga să ne întoarcem și să facem vreo 300 de km (că așa calcula el spre alt punct de trecere a frontierei, pe care-l are in cap). Mda, bună idee.
Am tot bălăcărit bietul aparat, până ne-a trecut de vama buclucașă spre Belgrad. Oraș pe care speram ca de data asta să-l trecem fără să ne rătăcim.
Vă zic eu că-i vreun blestem ceva. De fiecare dată ne încurcăm în navy-system (și în deșteptăciunea noastră) de se lasă mereu cu niște kilometri făcuți aiurea, plus osanalele aduse diverșilor sfinți din partea noastră. Nu se putea să lipsească spectacolul de data asta, așa că, dacă nu a zbanghit-o GPS-ul, a luat-o „soarele” pe alte cărări. Să nu ne plictisim, zic.
Nu vă stresați că episodul Belgrad nu a fost singular, au urmat câteva „rătăciri” dictate de GPS de data asta. Și se încurca madama aia de ne tot vorbea și se bâlbâia aiurea. La o fază a ținut morțiș să ne urce pe podul ăla celebru din Vișegrad. Partea proastă este că podul e închis pentru circulația auto, deci ne înfigeam în ceva la capătul lui. Apucă-te cu Nook-ul în mână (și o aplicație cu hărțile țărilor în cauză), plus indicatoarele (și alea puse la o-ha) să ne găsim următorul oraș că nu mai plecam nici acum de acolo.
Ne-a mai plimbat pe la dracu în praznic, am mai luat-o noi amboulea, ne-am distrat copios până pe la 3 noaptea. Când am ajuns unde și-a înțărcat Băsescu flota, că neam de neamul nostru nu mai știa ce e pe acolo. Niște serpentine ce mi-au amintit că am mâncat în urmă cu vreo câteva ore, plus o răcoare de 5-8 grade. Cel mai distractiv este că înainte de a ajunge în triunghiul bermudelor foste yugoslave, am intrat în Bosnia (că e vamă, deci nu ai cum să scapi evenimentul), apoi am mai intrat o dată. Nu am înțeles cum poți intra într-o țară și apoi să mai intri o dată, deși nu ai ieșit între timp, dar la ora aia multe drăcii se puteau întâmpla. Bine că nu a avut nimeni treabă cu noi, ne-au dat actele și ne-au urat vacanță plăcută.
Undeva spre ora 5-6 am ajuns la una dintre locațiile de pe lista noastră, Slansko Jezero, la care se ajunge pornind din Nikšić către Risan (ajungem la Kotor Bay dinspre munte, nu pe traseul obișnuit). Mi-era somn și frig la ora aia, așa că am făcut niște poze repede și fără tragere de inimă.
Odată ajunși deasupra de Kotor, mi-a mai venit și mie cheful de viață. Că aveam o priveliște tare frumoasă la picioare.
Singura chestie neplăcută a fost că din zona aia se vedea un versant întreg plin de gunoaie. Probabil e necesar pe acolo un eveniment de genul Let’s Do It Romania, că e păcat ca un asemenea loc să fie coș d gunoi.
Am coborât în Risan și am luat-o spre Kotor. Am dat de o ruină senzațională din care sigur s-ar face o clădire minunată, dacă ar pune cine trebuie mâna pe ea. Din păcate nu am câștigat încă la Loto.
Am trecut apoi la pozat regiunea cu promisiunea că ne vom stabili o zi doar pentru Kotor (așa cum planificăm o zi și în Albania etc.)
Am terminat plimbarea prin Kotor Bay și ne-am îndreptat spre granița cu Croația, că acolo aveam plan să ajungem. Am sunat-o pe gazda noastră din Cavtat și în jumătate de oră am ajuns „acasă”. Cum ei erau încă ocupați să curețe apartamentul după vizitatorul anterior, am tras o raită prin „sat” să facem niște poze.
Amatorii de Adriatică știu că prin zona asta apa are o culoare superbă și e limpede … ca apa de izvor.
Acesta e sărăntocul satului cu vila lui enormă de pe malul „gârlei”.
În rest .. nu-s atâtea yacht-uri ca în vară, e plin de lume (nu ne așteptam), media de vârstă e pe la 80 de ani cred, ne simțim ca într-o secție de geriatrie. Incredibil de curat și de elegant, motiv pentru care aceasta este a patra ședere în acest sătuleț. Vom fi aici până pe 28, deci nu așteptați să scriu prea des, decât dacă plouă 😀
Cred ca manastirea din mijlocul apei e Our Lady of the Rock, de langa Kotor. Daca aveti timp, faceti-i o vizita, are o legenda pe care cred ca ti-ar placea sa o auzi.
Vacanta frumoasa sa aveti!
Aha, interesant. Saru’mana de detalii, poate ii facem o vizita in special.
Aşe sufăr, de regulă în mai eram plecată pe undeva, acum şed şi mă uit la pozele din vacanţele altora 🙁
Nu-i zen sa te consumi pe tema asta. Foloseste timpul sa planifici, sa te informezi, sa te pregatesti. Fiecare moment in care tu stai acasa e inca un moment ce a trecut pana la urmatoarea calatorie 😉
Se poate face baie? sau inca nu …
Din punctul meu de vedere nu, ca io am pretentii sa aiba apa 29 de grade. Sa vedem zilele astea cum evolueaza treaba 😀
Pe vremea asta 29 de grade e in aer, nu stiu cum e acolo dar sa ajunga apa la atatea grade trebuie sa te simti ca in sera
La inot, unde merg in Timisoara, is 29 de grade in sala si 29 de grade are apa. Si tot comentez mereu ca-i prea rece. Iti dai seama cat is de defecta 😀
Slovenia e un must see in Europa. Are atatea locuri frumoase pe kmp, incat te si intrebi cum incape intr-o tara cu o suprafata asa mica..
Pe acolo inca nu am ajuns, dar o pun pe lista 😉
Daaa.. Slovenia – must see! Bled e cel mai frumos loc de pe pamant 🙂 Al doilea e Piran, tot in Slovenia, la mare.
Superbe pozele !!! Distractie placuta in continuare si sa aduni cat mai multe momente senzationale 🙂
Saru’mana. Momentan am prins o ploaie in Dubrovnik, de ne-a udat pana in chiloti. Sper sa nu prindem o raceala cu prilejul asta 😀
Cand am fost in Muntenegru (fara GPS) am “binecuvantat” si eu sistemul de semnalizare al sarbilor … in afara de Varset cred m-am incurcat in toate localitatile prin care am trecut incepand de la Beograd si pana la Podgorita.
Deci nu suntem singurii cu bucurii din astea. Ma gandeam ca avem noi vreo problema 😀
E bine,ai ajuns cred cu bine.Cu GPS-ul un coleg de serviciu a ajuns la intoarcerea din Grecia in Kosova(acum vreo 5 ani,cand conflictul era in floare).Bineinteles a facut cale intoarsa cat mai repede posibil si a intrat in Serbia.
Personal ma bazez pe harti si indicatiile localnicilor.Distractie placuta!
Amin in ceea ce priveste nemernicia de care dau dovada gps-urile exact cand ai mai mare nevoie. Pe noi ne-a plimbat o dracie d’asta 70 km pana am brodit granita dintre Bulgaria si Grecia. In alta ordine de idei, cum adica ala era sarantocul satului, dar avea asa viluta? Te rog dezvolta subiectul ca ma intriga si nu pot dormi.
In general GPS-ul este bun dar apar erori in sistem care te fac sa regreti ca ai dat banii pe el :)) frumoase pozele cat si descrierea locurilor unde ati umblat…
Avantajul nostru e ca nu am dat bani, e imprumutat de la un prieten. Dar e totusi util, in afara cazurilor cand da pe langa, te si scoate din rahat.
Sunt frumoase pozele și, sincer, la o fotografiere gen popas (adică te oprești și faci câteva cadre) nu puteai obține mai mult. E nevoie de multe încercări, trepied, filtre și alte cele pentru mai mult. La prelucrare însă cred că ar mai fi loc de ceva. Dacă vrei să vezi încă o prelucrare, trimite-mi și mie cadrele 1-5 și 7-12 la rezoluția maximă să încerc. Am eu acolo o adresă de yahoo.
Saru’mana de apreciere. Venite din partea unui fotograf mult peste posibilitatile mele, ma bucura 🙂
Nu am facut nicio prelucrare. Io doar le dau resize cu un soft and that’s it. Iti trimit zilele astea pozele, sa vad cum, ca merge netul aici ca naiba. Bine ca misca totusi ceva …
Fain de tot. Da Doamne sa ploua!Na!
Sa te auda, macar acu’.
Ieri ne-a prins o ploaie exact cand sa intram in ‘old town’. Am facut un mars fortat pe Stradun, de n-am vazut nici unde mergem. Ne-am intors ‘acasa’ uzi pana in chiloti. Azi a fost vreme misto, asa ca am multe poze de sortat si pus pe net 🙂
Pe noi GPS ne-a purtat vreo 10 km printr-un lan de porumb pe un drum asfaltat care ducea catre Atena si era paralel cu autostrada.Doar ca noi vroiam in Salonic. In lanul de porumb am intalnit un accident intre doua masini ale unor greci.Deh, curba in unghi de 90 grade, porumbul irigat, inalt…. Am stat o ora pana s-au inteles grecii ca nu vrura sa se dea la o parte. Ca sa nu zic ca la fiecare intrare in giratoriu desi nu aveam mai mult de cativa km la ora, tanti GPS ne ruga invariabil sa incetinim.
Adevarul e ca GPS-ul e mai degraba o pacoste. Nu am idee daca exista diferente majore intre produsele finite, nu am cercetat piata prea mult, insa din 5 ocazii, GPS-ul a reusit sa imi dea batai de cap in 4. Cam frumoase imaginile, n-am vizitat pana acum Serbia.
[…] a fost în Croația și Albania. Ca de fiecare dată, ne dă niște informații foarte utile despre traseu și fiecare […]
Toti imi spun sa evit Bosnia ca-s balauri si politie in porumb ce sta la panda… Am mai auzit legende de genul : indicatoare “Atentie mine!”. Sunt curios daca exista o samanta de adevar sau doar mituri a celor cu imaginatie bogata.