Copilul și marea

Copilul și marea

Rezervările pentru „eternul” nostru Cavtat s-au făcut de acum un an, pe când încă eram gravidă. Mi s-a spus că suntem nebuni să mergem cu copil mic (calculasem noi că va avea undeva la 5-6 luni). Mi s-a pus chiar și întrebarea grea: ce faci dacă moare? Că doar, faptul că ești gravidă nu înseamnă automat că și naști sau că va fi perfect sănătos. Am răspuns atunci că orice rezervare se poate și anula, chiar dacă presupune să pierdem niște bani.

Iulie a fost o lună nebună, în sensul ăla frumos. Am făcut botezul fetei în 26, la biserica din Densuș, după cum am planificat. I-au fost nași prietenii noștri din NYC, cei în casa cărora am stat noi 18 luni. Moașă i-a fost prietena mea din copilărie.

Masa „festivă” am ținut-o la o cabană vânătorească, datorită unui prieten foarte bun. Ne-au fost alături doar cei mai apropiați, așa cum s-a întâmplat și anul trecut, când am decis că, după 11 ani împreună, ar fi cazul să „ne” oficializăm.

Imediat după botez am trecut la pregătirile pentru cele 2 săptămâni de Croația.

I-am făcut fetei vaccinul de 6 luni cu o zi înainte de plecare, gândeam că, dacă are vreo reacție, măcar suntem aproape de medic. A făcut febră noaptea în cauză, așa că ne-a prins bine avansul de o zi. În chiar ziua plecării vizitam din nou pediatrul, care ne-a spus că, dacă rămâne febra jos, putem pleca seara. La 8 am fost din nou în vizită, era totul în ordine. Imediat ce s-a terminat ploaia torențială ce s-a abătut peste oraș, ne-am îmbarcat în 2 mașini și am pornit la drum.

Cum a fost concediul cu un copil de 6 luni?

Care copil? A fost atât de cuminte, că nu ne-am dat seamă că de fapt avem un bebeluș cu noi. A zâmbit toată ziua, a stat în brațele prietenilor noștri (a venit și o familie din Germania, fratele nașei, soția lui și băiatul de 8 ani), a fost extra-cuminte.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

La venire ne-au trebuit cam 15 ore să ajungem și să preluăm camera, la plecare cam tot atât am făcut. Ne-am aventurat și în Kotor, să le arătăm prietenilor ce minunăție de loc este. Ne-am trambalat cam 12 ore, timp în care fiica noastră a stat cuminte în scaun. Am schimbat-o în mașină, a mâncat etc.

Ne-am tot amuzat pe acolo că a venit acasă, fiind rezultatul concediului anterior din Cavtat. Parcă ar fi simțit că e un pic croată, pentru că nu a avut nicio problemă de adaptare.

Mi s-a spus că e posibil să fie mâțâită în prima zi, că nu cunoaște locurile, dar nu a fost cazul. A mâncat bine, a dormit, a stat la plajă .. OK, vorba vine plajă, că am ținut-o la umbră.

După câteva zile ta-su a venit cu ideea să o băgăm și pe ea în mare. Ne-am adus inițial o piscină din aia de 1 pe 1, în care să punem apă de mare, să se încălzească. Apoi să stea acolo. Aș, a urlat de parcă doream să o tăiem pe viu. Cu multă teamă în suflet, am decis să încercăm „botezul” în apa mare. Am intrat cu ea, încet, și m-am tot maimuțărit, să-i iau spaima și gândul de la senzația de apă rece (apa era caldă, dar clar o temperatură mai joasă decât când face baie).

Nu a comentat nimic, se uitau toți de pe plajă la ea cât e de dulce. După 2 îmbăieri era atât de relaxată că deja dădea din mâini și din picioare, chiuind de zor, așa cum face seara, când o spălăm. Am făcut treaba asta de 2-3 ori pe zi, maxim câteva minute, că nu am dorit să riscăm nimic, e totuși copil foarte mic. La anul sigur va avea parte de mai multe băi.

Am revenit acasă duminică noaptea (la 3 și ceva), cu un copil plin de energie, ușor bronzat (a prins-o soarele când ne-am mai plimbat și în mare, că în rest a fost ținută ferit), care, spunem noi, s-a simțit de minune. Cred sincer că i-a picat bine cura de aer curat și de mare, cel puțin așa arată.

După o asemenea experiență pozitivă, am încredere să mergem și altădată, nu să așteptăm până face 4-5 ani, după cum ne sfătuiau unii mai conservatori. Ne gândeam că, dacă e totul în ordine, poate în iarnă facem o vizită în Spania, la mătușa ei, dacă nu, poate ieșim undeva la munte, să vadă și ceva zăpadă. Din ce am observat până acum, nu are rău de mașină, nici de mare (am fost de 2 ori în Dubrovnik cu vaporașul, iar ultima oară au fost niște valuri de m-am stresat că facem o baie neprogramată în mare).

Deci da, din 2 părinți călători și copilul iese tot așa 🙂

Orice share ajuta. Multumesc.
Share on Facebook
Facebook
Pin on Pinterest
Pinterest
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

15 Comments

  1. Waw ! dar ati avut curaj, nu gluma 🙂 Pe ai mei i-am dus prima oara la mare la 2 ani… baiatul nu a vrut nici sa-l atinga apa, atat de frica ii era desi acasa statea in cada cu orele. Fata, in schimb, intra cu ochii deschisi sub apa. Depinde mult de personalitatea fiecaruia.
    Acum, mai recent , am vazut o familie care venise cu bebe de 8 luni la mare in Turcia. A plans copilul ala de mi-era mie mila de el. Nimic nu i-a placut, nimic nu i-a convenit, a stat doar in curtea hotelului, in carucior, parintii facand de garda cu schimbul. Si de la atata plans au inceput sa se certe intre ei, sa-si reproseze unul altuia ideea mareata de a-si lua nu una, ci doua saptamani de cazare. Sau poate era invers ?? plangea copilul ca se certau parintii ? uite, nu m-am gandit la asta pana acum. Posibil.

    • dojo

      Copilul SIMTE daca sunt probleme sau certuri. Stiu ca si Nadia e mai ‘pissy’, daca is io cu capsa pusa, ca ta-su e ala calmul. Noi am plecat cu ideea ca nu va fi concediu normal, ca totul se inverte in jurul ei. Asa ca am facut doar cum am simtit ca ii este bine.

      In apa am bagat-o doar usor si atenti la orice semnal. Asa cum nu am insistat cu piscina aia mica, asa nu insistam nici cu baia in mare, daca nu ii placea. Am fost insa foarte calmi, am ras cu ea, m-am maimutarit eu, sa simta ca de fapt nu e nus’ ce mare branza.

      Asa ca a stat bine merci in apa, fara sa scanceasca macar. Nu am tinu-o mult, nu am insistat, doar cat sa ii placa si sa mai vrea.

      In general este super relaxata, ultimele crize nasoale de plans le-a facut acum 2 luni aprox, de cald. Odata ce m-am prins ca-i calduroasa, am avut mereu grija sa nu se incinga. O odihnesc suficient, e hranita si ‘jucata’, asa ca e 99.9% din timp bine dispusa 🙂

  2. Noi am plecat cu hunii prima ora undeva, tot la mare, cand aveau 8 luni. Nu a fost rau, dar se putea si mai bine, am plecat cu ei deja bolnavi, inca fara simptome (altfel nu am fi plecat), asa ca a fost mai bumpy putin. N-am indraznit insa drumuri lungi, si logistic ar fi fost putin mai greu la noi, eu cu doi, consortul la volan si cam atat. La noi a meritat si ma bucur sa vad ca la voi a fost atat de bine! 🙂

  3. maria

    Ma bucur enorm cand mai aud si de parinti relaxati si copii normali.. Zilele trecute am iesit la resturant cu niste prieteni din strainataturi si fiul lor. Care fiu, tot drumul a tipat, din diverse motive, a jignit, mami si tati oscilau intre hahahaha si bai nesimtitule iti rup dintii( de astea finute asa). La masa a fost si mai frumos, si-a pus farfuria in cap, a mancat o lingura de ciorba, hranit fiind de mami, scandal, injuraturi. 6 ani are odorul. Deci clar,cum sunt parintii e si copilul. Sper ca atunci cand imi va veni randul, sa pot sa iti urmez exemplul.

  4. Gabi

    Dojo felicitari pentru bebelusul vsotru, e tare scumpa! Si felicitari si voua ca va faceti deja concediile in formatie completa. Fetita va avea numai de cistigat, i se va deschide orizontul. Cu primul baiat am trecut oceanul la patru luni, veneam acasa sa-l botezam. A fost cea mai usoara calatorie peste ocean si recunosc ca am avut emotii. Cu al doilea baiat am mers in Cuba cind avea opt luni. De acuma sint calatori, avem amintiri grozave si o deschidere spre alte locuri care sper sa-i ajute in viata.

  5. Cristiansi

    Foarte frumos bebelus 😀

  6. Se pare ca pe la noi, pe la romani, e spaima asta mare cu copii mici. Prin alte parti isi cam cara copii dupa ei peste tot. Am vazut intr-un concediu o familie cu trei copii, cel mai mic sub un an iar cel mai mare de 4-5 ani.

    • dojo

      Romanii au cam multe spaime 😀

      Si noi am vazut acolo multe carucioare si pustani de 3-4 luni, nu doar de 6 ca a noastra. Si isi baga astia copiii in mare fara probleme. Noi, daca eram cu ai batrani, probabil iesea scandal ca suntem parinti iresponsabili

  7. Ma bucur ca v-ati simtit bine in concediu!! Sa va fie de bine, si la cat mai multe!

    Fiica mea a zburat prima data la 1 an. La mare a mai ajuns. La 2 ani avea deja 3 zboruri, si cateva mersuri la mare(nu mai stiu cate). Cand am fo la turci, cu copilul de 1 an, era o mamica cu 3 copii, din care 2 gemeni de 3-4 luni.
    Si da, confirm, eu cand eram mama stresata si nervoasa => copil agitat, stresat, si mofturos. Ca maica sa :). De fapt, conteaza mai putin nivelul financiar, pachetul genetic, sau cel educational din familie, si mai mult exemplul comportamental. Se pare ca bolile se leaga si de asta, o atmosfera agitata, stresanta duce la odihna proasta si evident scaderea imunitatii. Cand am inteles ca asta e mai important decat masurile de igiena (pe alocuri exagerate de mine) si perfectiunea (exagerata) pt alimentatie – de atunci avem 4 ani fara boli (nici la batrani nici la copil). Si doresc asa la toata lumea.

  8. Ei!!! Gura lumii e făcută ca să… vorbească! Voi simțiți cel mai bine ce-i face bine și ce nu. Voi decideți, voi încercați… sau nu!

    Croația, două săptămâni, asta am bifat și noi. Fabulos. Munte, mare, multe sate și orașe vizitate, ce mai, cea mai reușită vacanță. Cu un Puști de șase ani care a făcut față miilor de km foarte bine. Chiar povesteam cu el pe drum, despre câte țări a vizitat de când s-a născut și nu-s puține deloc. Prima oară, la șase luni, cu avionul, Anglia, Londra. Super vacanță, super ușor. Cu căruciorul peste tot, adaptabilitate maximă, deci din punctul meu de vedere, nu există restricții…

    Sănătate multă!!! Și pupici de Maramureș!

    • dojo

      Pupici și vouă și La mulți ani Puștiului. Ai un copil senzațional 😉

  9. Ana

    Hm…eu va aplaud pentru vacanta voastra si zic : bine ati facut! Eu nu am priceput niciodata spaimele de genul asta…daca se poate si e ok , go for it! Daca nu se poate si nu-i ok , se poate anula , asa cum ai scris!
    Fiica-mea a facut prima ei calatorie mai lunga , timp de 14 ore cu CFR-ul , de la Timisoara la Constanta , la varsta de 7 luni. Si , ca si in cazul micutei voastre , cu o zi inainte de calatorie facuse un vaccin , nu mai stiu car , ca sunt 11 ani de atunci…si tot ca in cazul vostru , seara am mers la tanti doctora si ne-a dat unda verde…
    Si tot la 7 luni a intrat prima oara in mare , dar in Marea Neagra si a fost si putinel bronzolita… 😀
    Cred ca instinctele parintilor sunt etaloane in bunastarea copilasilor…ce vine pe langa , sunt binevenite si trebuie selectate!
    Multa sanatate si distractie maxima pentru la iarna! 🙂

  10. Dan M.

    Si noi ne-am lovit de aceleasi “preconceptii” cand am plecat in august cu pustiul de 8luni tocmai din Romanica in SUA/Canada (deci si zburat cu avionul).
    A facut pustiul baie si in mare si in piscina fara probleme (inclusiv scufundari – dar asta pt ca ii placeau) si am mers cu masina cu el peste 5000km. A fost mult mai bine fata de ce ne-am asteptat noi.

    Concluzia:
    – copii se adapteaza mai usor decat credem noi. Parintii sunt de cele mai multe ori cei stresati.
    – daca as putea as pleca maine in alt concediu similar

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.