Îmi duc copilul într-o țară în care homosexualii se plimbă de mână pe stradă și nu mi-e teamă

15
1592
views

Zilele astea se organizeaza mascarada cea scumpă, denumită pompos referendum.

Organizată de o șleahtă de indivizi certați cu legea, care au rezolvat, aparent, toate problemele României, așa că se pot ocupa și de minoritățile sexuale și dreptul lor (inexistent și acum) de a se căsători.

Sunt în faza în care mă amuz și întristez în același timp.

Mă întristez pentru că, din punctul meu de vedere, țara asta nu merge deloc pe un drum OK (și nu are legătură cu modul în care fac unii sex), mă amuz cu relaxarea omului care, peste 3 luni, va pleca pe alt meridian, destul de departe încât să nu mai bag asemenea chestii în seamă.

Plec într-o țară în care homosexualii se plimbă de mână pe stradă.

I-am văzut personal, așa cum am văzut în unele zone din New York steagurile lor multicolore atârnate de ferestre. Și nu m-au speriat sau deranjat, mi s-au părut chiar binevenite ca aspect.

I-am văzut de mână, frumos îmbrăcați și decenți.

Nu se „lingeau” pe stradă, așa cum văd des tineri prin parcul blocului, ce-și caută reciproc amigdalele până în fundul stomacului. Pe ei Nadia îi ignoră pur și simplu, nici nu a avut curiozitatea să întrebe de ce-s așa înșurubați cu gurile.

Eu zâmbesc, că doar și eu am avut 18 ani, n-am fost babă toată viața.

Oameni de mână pe stradă vedem toată ziua. Noi două mergem de mână, se ține de mână cu prietena ei cea mai bună, când nu răscolesc cartierul cu sunetul trotinetelor.

Îmi amintesc că o dată, chiar eu, adultă și hetero eram de mână cu prietena noastră din NYC.

Nu știu cum ne-am luat, cred că ne-am sprijinit una pe cealaltă pe trepte, nu mai știu, dar am mers pe jos vreo 2 mile (să mă obișnuiesc și eu cu măsurătorile lor) de mână. Flecăream amuzate și chiar nu ni s-a părut strigător la cer.

Sper că nu a fost vreun copil marcat pe viață, doamne-feri.

Mr.Dojo era și el pe drum cu noi, făcea poze de zor și trăncăneam ca niște precupețe.

Pe gay, deci, i-am văzut de mână. I-am văzut și separat, plimbând câte un cățel din ăla de poșetă. I-am privit relaxată, nu mi-au produs nici repulsie și nici șoc.

Am cunoscuți gay de care mi-e drag și sunt oameni faini. Nu știu homosexuali care se rujează și se îmbracă în paiete, dar probabil că nici ei nu mi-ar întoarce sarmalele în stomac.

Văd tot mai mulți bărbați în roz și violet și cred că le stă bine. Nu m-am gândit dacă au probleme de orientare sexuală, mai ales că pe unii îi știu la casa lor, cu neveste și copii. Nu cred că se ascund de societate, suntem parte dintr-o bulă destul de permisivă. Și dacă ar fi gay undercover, tot nu ar fi o problemă, oameni sunt și ei.

Acum câteva săptămâni prietena Nadiei îmi spunea că se va căsători cu fie-mea, când sunt mari.

Normal, glumește.

M-am gândit însă o secundă și la varianta aia.

Am privit ochii ăia albaștri-gri și i-am spus sincer că, dacă așa decid ele, eu nu am nimic împotrivă. Atât timp cât fata mea este iubită și fericită, nu contează sexul partenerului de viață.

Am cunoscut familii „tradiționale” din care copiii și mamele abia au ieșit cu viață. Sau familii tipice în sânul cărora toți au fost iubiți și respectați. Eu am crescut cu tatăl și bunicii mei. Nu am fost o familie tradițională, eu însă am fost fericită și iubită.

Familie suntem noi cu fiica noastră. Familie sunt prietenii care încă nu s-au căsătorit, dar locuiesc împreună. Familie sunt cei care și-au pierdut partenerii de viață și-și cresc copiii singuri. Familie sunt și cei care s-au recăsătorit sau intenționează. Familia are multe forme, nu poate decide nimeni pentru noi, cum să ne-o formăm.

Din păcate acest exercițiu social suspect nici nu este despre familie. Iar eu prefer să petrec un weekend liniștit (probabil chiar la sat), decât să intru în asemenea jocuri ciudate.

15 COMMENTS

    • Buna D.

      Nu mi-am schimbat ideile, nici acum, ca sunt mama. Cred in continuare ca oamenii sunt buni, fara sa conteze pe cine iubesc. Mi-ar placea ca fie-mea sa vina cu un tip acasa, pur si simplu pentru ca este mai ‘comod’ pentru toata lumea. Dar, daca nu va fi cazul, doresc sa fie fericita.

  1. Ai dreptate in tot ce spui. Intr-adevar, este o mascarada. Tara arde si baba se piaptana. Chiar nu mai era nici o problema in tara asta de care sa se ocupe impostorii astia. Ce noroc pe voi ca peste 3 luni plecati spre o tara normala. Nu toti avem acest noroc. Ne ramane doar speranta. Macar copiii nostri sa apuce vremuri mai bune. Sper ca vei continua sa scrii si in America.

    • Nici America nu-i chiar normala, is si acolo destule rahaturi. Sper doar sa avem si noi loc sa ii construim fetei un viitor cat de cat normal.

  2. Eu mai am cateva luni pana renunt la cetatenia romana 🙂 in tara in care sunt adultii se pot casatori intre ei de vreo 16 ani, indiferent de sex, religie, culoarea pielii, etc. Ce sa zic, fiul meu citeste Jurnalul Annei Frank, nici n-au trecut asa de multi ani de cand oamenii n-aveau voie sa se casatoreasca pt ca erau evrei…
    Bine ca am plecat si bine ca plecati…

    • Noi probabil vom retine si cetatenia romana, nu avem momentan niciun gand sa ne rupem complet de tara. dar oricum e devreme sa discutam …

      • Noi trebuie sa alegem, nu se poate cu dubla cetatenie. Sistemul nostru de valori se potriveste mai bine cu tara adoptiva, asa ca nici nu incape vreun gand, oricum noi deja de vreo doi ani am inchis toate conturile, vandut tot
        Dupa nivelul conversatiei, ca sa zic asa, in jurul referendumului asta, nici nu se pune problema sa ne intoarcem…

  3. Nu pot să înțeleg de ce de 2000 de ani se luptă împotriva adevărul și a iubire! Vreau să continui să trăiesc într-o țară în care se va putea mărturisi credința creștină, nu să stau cu frică că, pruncul meu dacă v-a rosti o rugăciune cu glas tare v-a fi dat la homosexuali. Copilul meu vreau să citească în manuale despre jertfa Mântuitorului Hristos pe Cruce și nu cum se sărută doi bărbați! Copilul meu vreau să știe ce domnitori au fost și nu cum să fie atras de o persoană de același sex. O viață fără Dumnezeu nu-i o viață liberă, ci o viață înrobită de cel rău! Voi vota DA!

    • Marius, homosexualii au ceva mai bun de facut decat sa iti fure copilul. Ce pot face cu el? Un copil trebuie ingrijit, costa etc. De asta is pline orfelinatele de copii, ca nu e usor sa ii adopti sau sa ii cresti.

      Eu cred sincer ca religia a facut mult rau in lumea asta si din pacate inca face. Nu are nimeni treaba cu copilul tau, daca recita versete, atat timp cat nici el nu baga religia lui pe gatul altuia. Eu am prieteni bisericosi si suntem apropiati pentru ca nimeni nu-i baga celuilalt pe cat credinta sau non-credinta sa.

      Imi doresc ca fiica mea sa citeasca in manuale despre matematica, istorie, geografie, anatomie etc. De asta si plec de aici, pentru ca nu consider ca este relevant pentru ea sa citeasca manuale religioase la scoala. Poate sa faca asta acasa, daca isi doreste.

      Eu nu voi vota. Si, daca e nevoie, voi vota NU. Pentru ca nu doresc sa intru in jocurile de culise are unor condamnati, care umbla cu fatuci ce le-ar putea fi nepoate, dar dau lectii de moralitate.

      • Girada Marius doar repetă ce a auzit de la alții ( nu prea deștepți sau rău-voitori). Nu a citit istoria religilor, sau istoria în general. Religia e doar o ordine imaginată de om, nu e singura ordine imaginată, era utilă în vremurile în care majoritatea populației nu știa să citească, socotească. Odată cu drepturile individuale asigurate de stat, religia și familia au pierdut teren. Statul modern îți asigură pensie, sistem medical, asistență socială indiferent dacă ai sau nu ai familie, în trecut familia era practic singura strategie de supraviețuire pe termen lung, familia îți era asigurarea de sănătate, de pensie etc. Religiile monoteiste au ucis cei mai mulți oameni, cele politeiste erau mai tolerante, în imperiul roman cuceririle nu se făceau pe motive religioase, aveai dreptul să îți venerezi zeul dacă erai o nație cucerită atâta timp cât aveai și templele zeilor lor. Îți educi copilul cum consideri tu, nu e responsabilitatea societății să-l educe ca în evul mediu. E normal să-ți crești copiii într-o țară în care violența în familie, abuzul de minori ( se întâmplă cel mai des fix în familie), alcoolismul nu sunt considerate probleme importante ale societății?

    • Romania nu e o tara crestina: doar 10 % din romani sunt crestini ( ortodocsi, penticostali, catolici etc) restul sunt falsi si rai, si asa e de sute de ani (vezi iobagii legati de glie si vanduti…).

      As vrea eu sa fie o tara cu 50 % crestini: sa tina posturile, sa fie milostivi, sa adopte orice fel de copil, sa iubeasca aproapele si sa nu il injure, etc.

  4. Nu sunt de-acord nici eu cu mascarada asta. Însă nu sunt pro-gay. Nu am nimic cu ei, facă ce-or vrea însă nu sunt pro. Iertate îmi fie ideile tradiționaliste

    • Pai nu e despre asta, Iulian. Ca nu platesti taxe in functie de cat de gay esti. E despre drepturi. Un adult cu discernamant trebuie sa aiba dreptul sa se casatoreasca cu un alt adult cu discernamant, de comun acord. Atat. Ca asa putem extinde restrictiile in functie de cum ne vin ideile…

  5. Putin intarziat acest comentariu, stiu, dar ma intereseaza opinia ta intrucat iti citesc de mult timp articolele cu toate ca nu mi-am facut curaj sa creez si un cont.

    Personal nu sunt de acord cu nici o lege ce permite homosexualilor sa adopte copii sau sa intre-n biserica pentru asa zisa “casatorie”.

    Ce ne face pe noi “normali” si pe ei nu? Este faptul ca noi procream iar ei nu. Bineinteles ca nu intereseaza pe nimeni cine si cum se manifesta in propriul dormitor, dar un cuplu ce la baza are mai degraba un act de libidosenie decat de dragoste …

    Multi deja ar trebui sa aibe dreptul parental suspendat dintre cei “normali” de asemenea. Am mai auzit argumentul ca is pline oreflinatele si ca decat sa ajunga pe mana statului mai bine intr-o “familie” gay. Eu zic ca daca orfelinatul are o problema (si clar, are), de acolo trebuie sa inceapa schimbarea, nu sa adoptam tot felul de experimente. Daca ma doar un deget nu-mi tai mana, doar pentru ca asa nu o sa ma mai doara degetul. Zic doar..

    • Inca sunt peste 50 de mii de copii de adoptat iar noua lege face institutiile de copii in lagare: niciun voluntar nu mai poate intra sa vada “rautatile” angajatilor – de 30 ani s-a pus presiune pe asta si nu s-a imbunatatit dramatic.
      Nici solutia adoptiei nu functioneaza. Doar cateva mii de cereri de adoptie anul trecut, multi cer copil mic, fetiza, par blond buclat si ochi albastri….nici oprit rata de abandonuri nu functioneaza! se abandoneaza aproape la fel de mult ca in 1988.

      Alfel deja au adoptat homosexualii. Adoptia in romania nu verifica statusul sexual al parintililor adoptatori, si femei/barbati singuri pot adopta si au adoptat.

      Cat despre ce face altul in pat, cu ce afecteaza copilul? Doar nu participa. Totul e in mintea ta.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.