Suntem nebuni ca am emigrat?

9
1384
views

Am început articolul stând cu fundul pe o bancuță metalică, in La Guardia. In spatele meu avioanele Sout West; pe unul speram să urcam și noi peste 2 ore.

Între timp am vizitat și California, călătorie pe care mi-am dorit-o de 30 de ani. Pentru că, înainte să ajung în New York sau să mă gândesc la el, visam să ajung pe Coasta de Vest.

… Acasă …

Majoritatea cunoscuților cred că ne-am pierdut mințile, când am decis să lasăm o afacere profitabila în România, casa noastră și tot ce am agonisit, pentru a emigra în America.

Dar noi de fapt nu am plecat de acasă în lume, ne-am dus doar la noua noastra casă.

În martie 2010, acum 9 ani, ne-am îndragostit la prima vedere. Nu de o femeie sau de un barbat, de un oraș.

De când am ajuns în New York prima data ne-am îmbolnăvit de el. Este un oraș absolut fascinant, ori îl iubești, ori îl detești. Procentul îndragostiților este majoritar, iar noi facem parte din el.

Știu și eu povești de groază cu români din diaspora, case se bârfesc și își pun bețe în roate.

Ei bine, aici e altfel.

Acum 9 ani am fost primiți de parcă am fi crescut împreună, deși pe unii români din comunitatea noastră în vedeam atunci pentru prima dată, iar la venirea din ianuarie, fiecare prieten ne-a ajutat cum a putut. Și nu vorbim doar de un cuvânt bun.

Să o iei de la zero la 40, respectiv, 50 de ani, cu un copil de 5 ani este o perspectiva șocanta pentru foarte mulți, dar nouă drumul ne-a fost mult ușurat de acești oameni excepționali.

Nu am mai apucat sa scriu de multe luni, pentru ca doream să spun tot ce se întâmpla și ce ne impresionează (negativ sau pozitiv), dar timpul este limitat și se întâmpla enorm de multe.

Dar acum, daca tot am prins încă o oră și ceva pâna la boarding, hai să reconectam un pic.

Nadia si ta-su fugiti 2 ore in Staten Island.

Ce s-a întâmplat deja

Ne-a luat cam o luna și jumătate să rezolvăm social security numbers (un fel de CNP), pentru că ale noastre nu au fost procesate, doar al Nadiei. Până ne-am prins de faza și am fost procesați de isteții de aici, s-a facut o lună jumatate.

Fara SSN nu poți face NIMIC aici. Noroc ca aveam conturi de banca din 2009, dar credit cards nu se puteau face, job nu primeai etc.

Mircea a gasit un job de receptionist la un bloc din Manhattan. Este plătit cu salariul minim pe aconomie, dar asigurările de sănătate sunt foarte OK (pentru toată familia). Ca idee .. salariul e de vreo 2000 pe luna dupa taxe, iar compania platește 1600 de dolari pe lună asigurarile noastre de sănătate.

O prietenă mi-a facut un LLC în 15 minute. Se cheama Embers Media LLC și încerc sa ma dezvolt pe 3 sectoare (voi vedea anul asta care ia avânt și apoi migrăm): logo design, web design și medical SEO.

Afacerea este încă la început, am mai multe luni proaste decât bune, dar este loc de creștere. Dacă nu am alternativă, voi căuta un job de web designer pentru o perioadă, salariile sunt extrem de bune în zonă sau pur și simplu un job plătit cu minimul pe economie, în cartierul în care stăm, cât să mai vină un salariu și să fiu și aproape de casă.

Freedom Tower candva in februarie. Frig ca la nebuni …

Ne-am mutat de vreo 2 saptamâni.

Am prins o casa mișto, într-o zonă excelentă din Queens. Sunt școli cu rating 9/10 sau 10/10, e zona preponderent de asiatici (deci școli cu copii foarte studioși și criminalitate zero).

Casa arata bestial, nici în România nu am avut asemenea condiții. Ne costa 1500 pe luna (e 3000, dar suntem doua familii), dar merita fiecare dolar.

Nadia a facut progrese enorme la învățat

Nu am insistat deloc pe româna (normal, ca nu asta va fi limba în care studiază la școală), dar citește în românește extrem de bine. Are 2-3 carți din România și lucreaza pe ele de zor.

La engleza progresul e și mai uimitor, ținând cont ca nu citești literele cum le vezi. Prin martie citea cuvinte extrem de scurte și le poticnea pe toate, acum citește singura pe ixl.com cerințele și face singura excercițiile. Și, pentru că a primit de la prieteni o bibliotecă plină de cărți de copii, citește la ele, de parcă e concurs.

Sheep Meadow

Ca și cunoștințe (și materia de pe culegeri) este cam cu 1-2 ani înainte de materia oficială de kindergarten, are activități de grade 2 și le face fără probleme.

Nu am împins-o în mod special, pentru că mi-era teamă că se va plictisi la școală, dar nici nu am împiedicat-o, în ideea ca, daca înca nu e fluenta în engleza, macar știe materia. Ma gândesc ca puștii mici sunt înca extrem de cruzi, iar un pui de imigrant care înca pocește gramatica și nu înțelege chiar tot ce i se spune, ar avea parte de o atenșie nedorita.

Plus ca demoazela este incredibil de pornită pe orice face, așa ca i-am dat libertate de mișcare. Partea bună este că, dacă va continua sa învețe bine, sunt șanse să prindă loc la gifted & talented, advanced placement etc. Sunt tot felul de oportunitați pentru copiii studioși, sper sa poată accede la ele.

Chiar și așa, când mă gândesc că în România repeta acum grupa mare (pentru că are doar 5 ani jumate), mă felicit încă o dată că ne-am luat catrafusele spre zona asta.

Are deja 2 săptămâni de școală, vorbește engleza deja mai bine ca noi, cred, se descurcă de minune și mi-o tot laudă învățătoarele, că am făcut treabă bună cu ea. Așa să fie și pe mai departe.

Central Park Zoo

Continuăm tenisul

Poate cea mai mare bucurie a noastra este ca-și continuă antrenamentele de tenis.

A terminat 2 serii de antrenamente deja și a fost avansată de la Red la Red Plus (Red e grupa de micuți pâna în 9 ani, cei de la Plus sunt aia mai buni, de obicei între 7 și 9 ani).

A fost extrem de frustrată în primele antrenamente că nu înțelegea ce are de făcut (abia rupea un pic de engleză) și la Red se făceau în majoritatea timpului jocuri pregatitoare pentru tenis. Cu ștafete și tot felul de activități, de o zăpăceau de cap.

În minutele în care jucau efectiv tenis puștoaica făcea spectacol, pentru că îi place și e bună. Iar în România a jucat tenis din prima oră, nu bambilici.

Partea bună este că au mirosit-o deja 3 antrenori ca e ceva de capul ei și la evaluarea finală au decis să o mute la clasa avansată.

Ne-a costat deja peste 1500 de dolari tenisul ei, dar, faptul ca se antreneaza la Flushing Meadows, unde se ține US Open-ul, face toți banii. Nici nu discutam despre infrastructura de acolo, pentru că nu există comparație cu ce avea la Timișoara.

Cum e New York?

Of, e incredibil. Încă nu am apucat să-l luam la pas chiar așa cum trebuie, dar și Nadia e îndrăgostita de el. Am vizitat deja toate cele 4 gradini zoologice și acvariul, am plimbat-o un pic prin Manhattan, am fost la beach. Știe deja să folosească harta metroului, să planifice plimbări.

Dupa ce trec caldurile și .. ahem, sezonul turistic … vreau să o duc la Statuia Libertații și să luăm la pas câteva atracții de care doar i-am povestit.

Ca și locuitor din Vestul României, care facea o noapte pe mașina până la mare, mă dă pe spate ideea de a face 40 de minute cu autobuzul expres pâna la ocean. Sunt atâtea plaje aici .. noi am fost în Coney Island și Rockaway Beach, dar, daca ai „caruță”, ajungi prin niște locuri de sta mâța în mustați.

Am fost câteva zile în România, dar i-a fost dor de New York. Nici vancanța super faină în Italia nu i-a stins dorul. S-a simțit extrem de bine, așa cum se simte de fiecare dată, dar s-a bucurat și când a văzut Manhattan-ul la aterizare.

Acum urmează să-mi iau și eu permisul complet (am luat sala, deci am learner permit), pentru că americanii nu iau în considerare permisul românesc. Mircea a luat deja permisul, eu am tot amânat ca oricum nu-mi trebuia, pâna nu avem mașină.

Că tot vorbim de lucruri sfinte, avem și un VW Routan, de care Mr.Dojo e extrem de mândru. Și eu, pentru că, deși e un minivan și astea sunt urâte cu spume, VW-ul nostru e destul de agreabil la vedere. Deci nu-mi va fi rușine să-l conduc.

Cum e deci viața?

E și greu, e și bine. Momentan suntem încă la fix cu banii, pentru că imperiul meu online refuză să ne îmbogățească, dar ne descurcăm OK. Ne păstrăm fără datorii, deși avem credit cards (că trebuie să crești afurisitul de credit rating).

Suntem în linie dreaptă cam cu toate treburile, fata e la școală, Mircea e în discuții pentru un job mai bun, eu caut niște soluții pentru încă un venit stabil. Zona este superbă, probabil tot pe aici rămânem pe viitor, orașul e minunat, am găsit și magazine cu mâncare comestibilă de unde să ne facem aprovizionarea.

Anul ăsta sper să-l terminăm cu bine și de la anul ne apucăm probabil de preumblat prin America asta mai serios, deși sperăm să venim și prin Europa.

Regretăm plecarea?

Nicio clipă. Acum, că suntem aici de aproape un an, ne dăm seama că, deși emigratul nu e chiar floare la ureche, a fost decizia corectă.

Previous articleLungul drum spre casă
dojo
Fost om de radio, transformata in karatista si apoi web designer. Acum bloghez din Marele Mar si-mi cresc mica afacere de Medical SEO. Imi place sa calatoresc si sa stau la taclale cat e ziua de lunga.
SHARE

9 COMMENTS

  1. Am 4 ani de Londra și lucrez ca front-end Dev. Mi-au mărit salariul de câteva ori și managerii sunt oameni care acceptă inclusiv critica. Nu este totul roz, asta știm cu toții, dar ai șansa de mai bine, un parcurs mai clar al vieții.

    Pentru unii străinătatea a fost un rău necesar, pentru mine a fost un bine.

    • Uite așa am aflat că Manu e in Londra de patru ani… Cred că cam de când l am văzut ultima data la Brașov la un eveniment. Pfff, ce mică e lumea!
      Cat despre ce ai scris… ce pot sa mai zic că doar vad cu ochii mei acum și înțeleg tot mai bine de ce America e o alegere pe care o fac multi romani. Sa va fie bine și mai departe!

  2. Sincer ma bucur ca ati facut acest pas inainte in viata ! Sunt sigura ca seiozitatea si harnicia voastra se va materializa in realizari deosebite ,iar Nadia va fii adevarata castigatoare .
    Va felicit ,multumesc ca nu ne-ati uitat,am citit cu mult interes randurile asternute.
    Va doresc numai bine ,sa va impliniti “visul american” !
    Va imbatisez cu drag ,Maria

  3. Ma bucur pt voi, pt. Nadia! Te citesc de ani de zile si coincidenta a facut sa emigram si noi anul asta, in Europa. Tot in ianuarie am plecat si noi din Bucuresti. Eram foarte curioasa cum va este acolo. Intr-adevar e si greu, e si usor. E o experienta complexa. Ma bucur ca v-ati acomodat si ca v-ati gasit locul. Va admir pt. curaj. Sa mai scrii. Nici nu stii cine te citeste 😉

  4. Dar cuuum?? Cum ați reușit să vă mutați legal în SUA?

    Eu sunt acum cu work and travel și iubesc țara asta. E al 4-lea an aici și dacă mâine aș avea ocazia sa rămân legal aici, aș lua-o!

    Bravo vouă! Nu stresați copilul cu româna, nu pasă nimănui de ea… Lăsați-o să învețe alte limbi mai importante…

    O zi superbă să aveți!

  5. Ma bucur mult sa aud ca nu regretati mutarea.

    Sunt sigur ca n-ai habar cine sunt dar, cat de pe scurt pot, sunt unul din cei multi copii care se bucurau de site-urile / forumurile pe care le-ai creat prin anii 2000. Inca tin minte cat de minutios urmaream invatam.net in fiecare zi si cat de mult imi placea comunitatea creata acolo. A apus de mult vremea forumurilor si (odata cu social media) si blog-urile s-au mai domolit, dar te-am mai urmarit din cand in cand ca sa stiu cu ce se mai ocupa vechea administratora a acelor forumuri care imi hraneau curiozitatea si ma ajutau sa invat.

    Fast-forward multi ani, eu mi-am transformat pasiunea de a crea website-uri si de a “invata net” intr-o cariera si acum lucrez full-time in SUA la o companie ca software developer (n-o sa dau nume dar cam toata lumea a auzit de ea). Mi se pare super ca si tu esti acum in SUA si ca toata familia se bucura de asta. Ai avut mare noroc la loteria vizelor, eu a trebuit sa merg pe drumul L1 -> GC si am avut noroc ca angajatorul meu are resurse pentru a sponsoriza un Green Card, altfel tot in Europa eram (ceea ce nu era deloc rau oricum).

    In fine, comentariul se lungeste cam mult deci o sa trec la subiect. Fiind aproape (desi nu foarte) pe aceeasi piata ca tine, eu observ ca freelancing-ul in US nu e chiar atat de profitabil ca cel in Europa. Pe mine ma batea de mult gandul sa ajung sa lucrez remote si sa pot calatorii dar dupa ce am vazut ce stil de viata au altii care fac asta (sau pur si simplu sunt freelanceri), e greu sa nu observi ca un job full-time iti da mai multi bani si mai multe beneficii pentru un timp mai scurt. Sotul se pare ca aduce health insurance-ul acasa ceea ce e o chestie foarte importanta, dar ca web developer (sau chiar digital marketing assistant ceea ce cred ca ti s-ar potrivi mai bine) vei obtine un salariu cu mult peste minim pe economie si niste beneficii mai bune (si el va obtine un bump la salariu pentru ca nu va mai avea nevoie de health insurance). Ma gandesc ca avand un portofoliu puternic si experienta multa, un job cu salariu bun nu va dura mai mult de cateva luni ca sa-l obtii.

    Astept sa mai aud update-uri si sper sa te bucuri la maxim in de SUA, e o tara minunata!

  6. Buna, Ramona
    Te stiu de cel putin 100 de ani, de cand cu invatam.net. Mi-ai explicat o data cum sa repar niste tabele. Ce vremuri 😀

    Ma bucur foarte mult sa vad ca ai ajuns intr-un loc frumos si plin de potential. Va doresc succes in tot ce v-ati propus si nu, nu sunteti nebuni ca ati emigrat. Cei care nu am facut-o deja e pentru ca nu am avut posibilitate, curaj sau suntem legati de anumite lucruri aici, insa in sufletul nostru majoritatea ne dorim sa o facem.

  7. Ma bucur pt voi! Oficial va merge bine, o sa fie si mai bine!
    Si ma bucur pt noi, ca ne scrii, o perioada nu ti-a mers site-ul si dadeam F5 F5 …

    Sa ne mai scrii. Te pup!

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.