Început de școală în America: pre și post-pandemie

Început de școală în America: pre și post-pandemie

Nadia a început școala de o săptămână deja, acum 2 zile am fost și eu la Back to School Night, un fel de ședință cu părinții, în care învățătoarele (acum are două, una pentru Math & Science și alta pentru English & Arts), ne-au prezentat un pic cum va decurge anul școlar.

Avem, ca și la școala din NYC, câteva platforme prin care se face comunicarea și un portal la nivel de stat unde se află TOATE informațiile despre copil (prezențe, note, probleme, teme de casă, rezultate pentru examene, când e cazul, etc.).

Pentru că e pandemie (deși aici, la țară, se simte ca un fel de post-pandemie), ședința a fost 20 de minute în clasa de Math și 20 de minute în cea de ELA. Scurt, la obiect.

M-a apucat cheful de scris azi, deși trebuie să termin un seo audit pentru un client, inspirată de poza lui Arhi. Tone de flori aruncate la gunoi, pentru că nu-l poți dezobișnui pe român de asta și nici nu poți să faci ciorbă sau salată din ele.

Așa arătau, acum 2 ani, Nadia și nășica ei. Puștoaica mea intra în kindergarten (clasa 0 în România), frumoasa aialaltă intra în clasa a VIII-a. A se observa lipsa de haine de gală și de flori, bijuteria aia cu coadă e câinele nașilor și nu l-am dat cadou la școală.

Atunci am dus fetele la școală noi părinții, că erau școlile una lângă alta. Am intrat în clasa fie-mii, nu era nimic acolo pregătit „cadou”, doar doamnele zâmbitoare.

Nu s-a dat NIMIC, decât „hello”. Am dus copilul la măsuța ei, am stat 2 minute, apoi am plecat. 2-3 copilași au plâns, învățătoarele i-au liniștit ca niște mame ce sunt (una are 3 copii, una 2). Părinții oricum au plecat, a mea avea ochii un pic roșii, dar s-a ținut tare.

Anul acesta nici nu am dus-o în prima zi la școală, pleaca de la „beach 1”. Adică mergem cam 8-10 minute prin pădure, trecem de terenurile de tenis și de plajă și ne oprim în parcare. Acolo vine un yellow bus, urcă pruncii în el și gata.

O idee mai înaltă, cu masca-n freză, gata de noi aventuri. Școala e la aprox 10 km de casă, în orașul de lângă comunitatea în care locuim. Am vizitat-o după o săptămână, e FOARTE curată, destul de nouă, extrem de bine dotată.

Pe lângă materiile normale (citit, scris, matematică, științe, sport de anul ăsta Nadia va face tehnologie/robotică, Spaniolă, arte, muzică și caligrafie.

Nu există fondul școlii/fondul clasei, nu le-am dus învățătoarelor NIMIC, nici la ședința aia de acum 2 zile. Ni s-a dat o listă cu necesarul de rechizite pentru fiecare copil (acum cu pandemia fiecare are coșulețul lui cu supplies): creioane de scris, colorate, niște carioci, o foarfecă, gumă de șters și 3 caiete.

Au primit un caiet ca o agendă, cu date, să poată nota temele de casă și alte chestii. Arată super drăguț, a fost plătit de asociația de părinți. Toți copiii din școală au primit așa ceva.

La nicio școală nu s-au ținut prelegeri, nu a binecuvântat popa nimic (ar fi mișto, mai ales la fosta ei școală, unde erau 10 confesiuni probabil prezente acolo), nu a venit polițistul și nici nu s-a stat în careu cu orele.

Nu se dă nimic de sărbători, nu există cadou pentru doamna, nu există cadou la serbare. Doamnele, deși nici aici nu se plătește munca în învățământ nu știu cât de bine, supraviețuiesc și fără buchete de flori. Se bucură că sunt apreciate, că le spunem de fiecare dată că pruncul le iubește și „you’re doing a great job”.

Când am luat casa, deci era clar că Nadia pleacă de tot din NYC, le-a făcut tuturor profesorilor câte o felicitare din hârtie ministerială, a îndoit-o și a scris pe o parte în interior numele profesorului – pe verticală – și pe orizontală a început cu litera respectivă cuvinte ca amazing, awesome, kind, intelligent etc. Pe partea cealaltă le-a scris că se mută în statul vecin și că sunt oricând bineveniți la noi (apoi a scris noua adresă, email-ul și numărul meu de telefon).

I-a pus în fund.

A decorat fiecare scrisorică așa cum s-a priceput, ea a decis „calitățile” și tot ea le-a oferit scrisoricile.

Cred că, odată ce scoți mercantilismul ăsta din ecuație, relația educator/copil/părinte poate să fie din nou curată și fără complicații. Oamenii ăștia fac o treabă super bună (eu sunt foarte încântată de toți profesorii cu care fie-mea a avut de lucru aici în America), noi avem grijă să știe asta cu orice ocazie și nu prin cadouri sau lins bocancii, dar prin respect, apreciere și bunătate.

Prefer să voluntariez la școală (am făcut-o din prima zi de școală), să donez bani, dacă e chiar nevoie (nu s-au cerut decât punctual pentru câte o activitate), să ajut cu situl școlii, să particip la bake sales etc.

Închei fără concluzie, doar „BAFTĂ la școală” tuturor copiilor, de oricare parte a Atlanticului s-ar afla. Să aibă un an școlar frumos, plin de bucurii 🙂

Orice share ajuta. Multumesc.
Share on Facebook
Facebook
Pin on Pinterest
Pinterest
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

Comments

No comments yet. Why don’t you start the discussion?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.