Ce am invatat in ultimele 3 luni?

Pentru cei care nu sunt la curent cu marile realizări personale .. sunt “şomeră” de vreo 3 luni. Postul de radio la care am lucrat s-a închis (de fapt redacţia din Timişoara) şi, cum pe piaţa “presei” din oraş cam bate vântul să zic aşa (fără mişto la adresa fostului patron), am decis pentru prima dată în 10 ani să mă fac “antreprenor” pe un business oricum lovit nasol de criză, recte web development (cu tăt ce include el).

Pe lângă transformările “profesionale” şi trecerea cu căţei şi purcei pe minusculul sereleu înfiinţat acu 2 ani juma’, m-am mai “bucurat” şi de nişte şocuri privind personala sănătate. Îs OK şi pe planul ăla, nu “reparată” totalmente, dar măcar ştiu ce înseamnă un rezultat bun de biopsie. A naibii încântare când ştii că nu este “aia” şi că teoretic se rezolvă problema cu vreun medicament ceva. Deci alive and kicking with both legs.

Revenim la caii noştri şi anume învăţăturile lu’ dojo pentru restul vieţii ei.

Ma angajez

Azi “expiră” contracul meu cu Guerrilla. Se termină 3 ani în “trust”. Oficialmente şi pe hârtie adică. Ani frumoşi pe care aş fi nebună să îi regret. Cunosc personal “personalităţile” de pe postul principal şi, cu mici excepţii, am descoperit că îs oameni super. Am avut şansa de a lucra sub o “umbrelă” interesantă, într-un post cu atitudine, cel puţin când m-am angajat eu la ei. Au mai lăsat-o moale poate, muzical vorbind am avut mereu rezervele mele, venită fiind de la un post de radio care a troznit muzică “serioasă” 24-7.

Se termină în total 10 ani de radio. Jobul visurilor mele, ce mi-am dorit să fac de la 15 ani. Am început la 20 şi iată că am schimbat chiar şi prefixul făcând ce mi-am dorit atât de mult. Munca în sine este demenţială. Panica din primii ani este şi ea la cote maxime. Spaima că vei spune (din nou) bălării, că împuleci zilele de calendar, că spui bună dimineaţa seara, că opreşti muzica de pe post, că laşi microfonul deschis şi cine ştie ce aberezi … da, le faci pe toate şi le faci şi după 20 de ani de muncă.

Infernul sunt ceilalti …

Mi-am amintit de Sartre si lecturile mele din liceu, de "vorba" asta a lui atât de cinică şi din păcate reală. Mi-am amintit cu prilejul vizionării unui nou serial (bun,…

Am un job de rahat …

.. nu eu, ar fi culmea să mă plâng de job, vorbim acum despre una dintre cele mai des întâlnite replici în societate: lumea se plânge de ore multe de…