Cine este dojo?

Mă numesc Ramona Iftode, dar din martie 2002, cam peste tot online sunt “dojo“. “Brandul” a crescut odată cu dragostea faţă de arte marţiale şi reţeaua personală de site-uri. Sunt născută înainte de ’80 (’78 mai exact), într-o dimineaţă de octombrie. Locuiesc (încă) în Timișoara, deși am mai petrecut ceva timp prin Spania și SUA (New York). La 20 de ani am intrat în radio, refuzând titularizarea ca învăţător-educator. A fost unul dintre visurile adolescenţei şi l-am trăit timp de un deceniu. Am realizat emisiuni muzicale la Radio Analog (poate cel mai frumos proiect din media românească, închis însă după 7 ani) şi Radio Guerrilla Timişoara. Am învăţat “şcoală” de la oameni cu experienţă în radio şi pasiune pentru muzica de calitate. Între timp m-am “şcolit” la UVT, Litere mai exact, născând din nou în ai mei speranţa că voi alege totuşi să lucrez ca “dascăl”, speranţă ce s-a risipit odată cu începerea unei alte cariere, în paralel cu munca de radio. Lucrez ca web designer de prin 2002, am creat cateva zeci de situri personale şi pentru diferiţi clienţi, din 2007 printr-o firmă mică, Dojo Design. Petrec câteva ore pe zi online, scriind articole, gestionând siturile personale, studiind informaţii de specialitate și prestând servicii de calitate pentru clienții mei de prin toate colțurile lumii. Mai am doua bloguri, axate pe nișa de finante personale: dojoblog.net si pftoday.com. Am doi câini acasă, Junior şi Mofli, ambii foşti “comunitari”, salvaţi de pe drumuri. Am mai relocat un câine, acum stă în vecini, după 3 luni de medicaţie şi vizite la doctor. În iulie 2009 un alt “proiect” a eşuat, un câine găsit grav rănit, pe stradă, nu a supravieţuit operaţiilor şi a murit după o săptămână. Am deci o mare slăbiciune pentru animale, nu doar pentru câini. Vorbesc limba engleză la nivel “avansat”, pentru că nu mi-a plăcut niciodată să mă laud că o ştiu “la perfecţie”. O iubesc de pe la 11 ani, după ce iniţial declarasem că nu o voi putea niciodată învăţa. Teama de repetenţie (ştiam că nu scap fără să iau note mai bune de 4) m-a făcut să mă adun şi să îi dau o şansă. A fost poate cea mai deşteaptă decizie din viaţa mea şcolară. Vizionez filme şi seriale, am o mare slăbiciune pentru serialele “medical”. Ca actori preferaţi îi pot enumera pe Meryl Streep, Glenn Close şi Susan Sarandon (dame); Jack Nicholson, Nicolas Cage şi Al Pacino (bărbaţi). Am prins gustul filmelor de la tatăl meu, cel care mi-a şi format prin pruncie atracţia spre filme “serioase”. Fac rebus de la 9 ani, pe atunci mă băteam cu genitorul pe careul începătorului. Am prins şi febra integramelor prin liceu (pe almanahul Maxim se duceau banii de corn), chiar şi Sudoku. Nu plec prin “şpaţir” fără vreo revistă de acest gen. De câțiva ani m-a prins și microbul fotografiei. Dețin un Nikon D5100, pe care încă învăț să-l folosesc. L-am cumpărat pentru că în ultimii ani am circulat destul de mult peste hotare și-mi doream un aparat care să compenseze cumva lipsa mea de experiență. Îl veți găsi pomenit destul de des pe aici, cu numele lui de alint Niki. Sunt o fire încăpățânată și cred că, dacă-ți pui cu adevărat mintea la contribuție, poți realiza orice. Pe plan personal, din 2002 sunt alături de „soare”, cel care m-a „îmbolnăvit” și de pasiunea de a călători. M-am plimbat pe 3 continente și prin destule țări, având mereu la suflet două locuri: Dubrovnik și New York. Visez să ne mutăm odată într-unul din aceste locuri, să ne luăm un „van” și să vedem cât mai mult din lumea asta. Că e de văzut …