Cine este dojo?

Mă numesc Ramona Iftode, dar din martie 2002, cam peste tot online sunt “dojo“. “Brandul” a crescut odată cu dragostea faţă de arte marţiale şi reţeaua personală de site-uri.

Sunt născută înainte de ’80 (’78 mai exact), într-o dimineaţă de octombrie. Deci balanţă, pentru amatorii de horoscop. Sunt timişoreancă născută şi crescută acolo, chiar dacă nu dau doi lei pe discuţiile astea de apartenenţă. Am crescut cu copii de toate naţionalităţile (chiar şi rase diferite), aşa că sunt unul dintre cei mai relaxaţi oameni când este vorba de varietatea de naţionalităţi şi culori în care se prezintă specia umană.

Am studiat la cele mai bune şcoli din oraş (pe vremea aia cel puţin Gen.22 şi Lic. Pedagogic erau “vârful”), printr-un efort considerabil al familiei. Am fost genul de fată “tomboy”, prima la fotbal şi bătăi. Când nu mă ocupam de produs noi julituri pe membrele personale, stăteam cu orele în pat, pe burtă, cu un măr bun de ronţăit şi o carte. Am pierdut mai multe nopţi citind, decât la petreceri, mai ales că muzica găsită pe la ai mei nu prea “puşca” bine cu genurile ce se difuzau prin discotecă.

La 20 de ani am intrat în radio, refuzând titularizarea ca învăţător-educator. A fost unul dintre visurile adolescenţei şi l-am trăit timp de un deceniu. Am realizat emisiuni muzicale la Radio Analog (poate cel mai frumos proiect din media românească, închis însă după 7 ani) şi Radio Guerrilla Timişoara. Am învăţat “şcoală” de la oameni cu experienţă în radio şi pasiune pentru muzica de calitate.

Între timp m-am “şcolit” la UVT, Litere mai exact, născând din nou în ai mei speranţa că voi alege totuşi să lucrez ca “dascăl”, speranţă ce s-a risipit odată cu începerea unei alte cariere, în paralel cu munca de radio. Lucrez ca web designer de prin 2002, am creat cateva zeci de situri personale şi pentru diferiţi clienţi, din 2007 printr-o firmă mică, Dojo Design. Petrec câteva ore pe zi online, scriind articole, gestionând siturile personale, studiind informaţii de specialitate. Pentru portofoliu, puteţi verifica dojo-design.com, acolo apar câteva dintre siturile realizate.

Am doi câini acasă, Junior şi Mofli, ambii foşti “comunitari”, salvaţi de pe drumuri. Am mai relocat un câine, acum stă în vecini, după 3 luni de medicaţie şi vizite la doctor. În iulie 2009 un alt “proiect” a eşuat, un câine găsit grav rănit, pe stradă, nu a supravieţuit operaţiilor şi a murit după o săptămână. Am deci o mare slăbiciune pentru animale, nu doar pentru câini.

Vorbesc limba engleză la nivel “avansat”, pentru că nu mi-a plăcut niciodată să mă laud că o ştiu “la perfecţie”. O iubesc de pe la 11 ani, după ce iniţial declarasem că nu o voi putea niciodată învăţa. Teama de repetenţie (ştiam că nu scap fără să iau note mai bune de 4) m-a făcut să mă adun şi să îi dau o şansă. A fost poate cea mai deşteaptă decizie din viaţa mea şcolară.

Vizionez filme şi seriale, am o mare slăbiciune pentru serialele “medical”. Ca actori preferaţi îi pot enumera pe Meryl Streep, Glenn Close şi Susan Sarandon (dame); Jack Nicholson, Nicolas Cage şi Al Pacino (bărbaţi). Am prins gustul filmelor de la tatăl meu, cel care mi-a şi format prin pruncie atracţia spre filme “serioase”.

Fac rebus de la 9 ani, pe atunci mă băteam cu genitorul pe careul începătorului. Am prins şi febra integramelor prin liceu (pe almanahul Maxim se duceau banii de corn), chiar şi Sudoku. Nu plec prin “şpaţir” fără vreo revistă de acest gen.

De ceva timp am prins gustul fotografiei, mai ales după ce “soarele” mi-a donat un Panasonic Lumix FZ-50. Da, o “vechitură” din 2006, care nici DSLR nu este. Îmi place să mă preumblu cu el de gât şi să încerc să surprind lumea prin obiectiv. Din păcate, este doar o pasiune şi nici talent enorm nu am. Asta nu-mi ia însă din plăcere.

Îmi place să mă plimb şi să privesc totul în jur, dar ador şi o zi liniştită la calculator, gestionând situri sau “desenând” teme pentru clienţii mei. Particip cu drag la evenimentele din blogosferă şi am un mare respect pentru toţi cei implicaţi în fenomen. Nu îmi plac situaţiile conflictuale şi aleg să nu mă implic.

Pe plan personal, să nu mă trezesc cu mii de scrisori de la fanii infocaţi , sunt de 8 ani alături de “iubirea vieţii”, care iubire nu are nici cal alb şi nici nu se îmbracă în izmene mulate de prinţ, dar nu asta contează.

Despre dojoblog

• am început proiectul prin 2007, ca o încercare de a reveni pe “piaţa românească”, după nişte ani în care tot ce am realizat a fost pe .com.
• cum în paypal aveam doar vreo 4 dolari, am luat un domeniu .info.
• încerc să scriu destul de des, deşi de multe ori merg pe sănătosul princiopiu “mai bine tac, dacă nu-mi vin idei”
• nu fac politică, nu sunt “afiliată” vreunui partid, nu mă interesează
• scriu despre de toate, aşa cum simt în momentul respectiv
• m-am forţat de ceva timp să scriu cu diacritice, după destule “şuturi” de la unii cititori mai pretenţioşi
• mă adresez unui “public” ceva mai elevat, neinteresat de OTV-isme. Sau oricui interesat de scriitura mea.
• scriu articole destul de lungi, pentru că “logoreea” mea se traduce şi în plăcerea de a tasta mult. Am şi ceva viteză, aşa că rezultatele se văd
• am avut şansa de a vedea destule locuri, încerc să prezin experienţele mele de călător şi ce am învăţat din ele
• chiar dacă dojoblog nu este ţintit spre “podiumul” blogosferei, recunosc că îmi place să am vizitatori şi comentatori. Şi nu spun nu unei campanii de publicitate