Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Sarmanul sofer grabit
E o poveste veche .. cineva se grăbeşte, face poc cu maşina şi moare. S-a întâmplat din nou acu 2 zile şi dăm cu presupusul .. că sunt nasoale drumurile (ăla este culmea chiar bun), că sunt copaci plantaţi la marginea drumului, că era noapte, că maşina are tracţiune pe spate, pe faţă sau lateral etc.
Şi pierdem din vedere tristul adevăr: şoferul se grăbea şi a cam “călcat-o”. Da, a plătit cu viaţa, la fel şi pasagerul. Din prostia lui s-au pierdut 2 vieţi şi 2 familii au rămas traumatizate pe veci.
Nu ştiu de ce, poate m-am sălbăticit, dar îmi pare rău doar de pasager. Din punctul meu de vedere şoferul a plătit prostia, din păcate însă prea scump. Şi revin la vechea mea problemă, a vitezei pe care nici dracu’ nu o respectă. A vitejilor care au impresia că sunt nemuritori şi care ucid din prostia lor.
Doi oameni au murit pentru că şoferul se grăbea. Că nu mai putea aştepta nimeni 10 minute în plus venirea lor şi pentru că limitele de viteză sunt pentru fraieri şi femei cu ochelari. Sau tocilari. Că restul de oameni “cul” şi “shmecheri” au permisiune de la ăl de sus să decoleze cu maşina de pe carosabil.
Îmi amintesc la începutul lui ianuarie, un drum spre Arad, pe aşa numita “stradă a morţii”, Timişoara-Arad. Era noapte, ceaţă de să o tai cu securea şi pelicule de polei din când în când. Şi se circula cu peste 100 la oră, pentru că lumea este grăbită. Ştiu că m-am înfipt la o viteză care îmi permitea mie să vad cât de cât decent şi să nu alunec prin decor, undeva la 70-80 la oră, 50 în localităţi.
Mi-am adunat carne în frigider pentru destul timp de la indivizi şocaţi de faptul că mişc prea încet, deşi pâcla din faţa noastră aproape că era solidă. Cu maşină nouă şi tot felul de sisteme de siguranţă, plus proiectoare de ceaţă şi faruri decente, eu nu mă grăbeam cum o făceau conducători de Dacii cu becuri chioare sau anvelope aproape netede de uzură. Sunt câţiva care nu cred că au ajuns întregi acasă la halul în care “atacau” ceaţa.
În fiecare zi pe blestematul ăla de drum se moare. Din viteză şi neatenţie, maşini proaste sau şoferi de duminică. Motivaţia principală este graba şi atitudinea de şmecher. Unii cred că un anti-radar instalat pe maşină este soluţia. Că Poliţia e de rahat că ne amendează la “radar”. Că alţii care circulă în limitele legale sunt fraieri şi proşti.
Majoritatea celor care conduc cu grijă ajung acasă întregi. Sunt şi excepţii, când te agaţă vreun Zorro din ăsta, dar în general, cu grijă şi viteză legală aduni mii de km şi mori poate de bătrâneţe. Radare sunt peste tot, nu a inventat România faza asta. Am primit amendă în munţii Serbiei, la naiba în praznic, că “soarele” a mers cu 60 şi nu 50 la oră, cât se cerea legal pe serpentinele în cauză. Imediat ce trecem graniţa spre vest (că eu pe acolo m-am fâţâit), ridicăm piciorul de pe acceleraţie şi căscăm ochii spre indicatoarele de viteză. Pentru că ne e teamă de poliţiştii lor şi de amenzi.
Mi-ar plăcea să ştiu că ne e teamă de MOARTE, mai mult decât de o amendă idioată. Că ne ştim limitele şi înţelegem când viteza prea mare ne poate duce la familiile noastre pachet.
Când mi-am luat maşinuţa, la 3 zile de condus prin oraş (nu aveam aproape deloc experienţă, în afara orelor de şcoală şi vreo 3-4 ieşiri cu maşina lui Adi), am ieşit la “păscut” pe drumurile naţionale. Era 1 Mai, nici dracu’ pe drum, aşa că am putut să mă desfăşor. Cu tată-miu în stânga şi frica în sân. Dacă vedeam că vine careva din spate, îi făceam semn că poate depăşi (când se putea) şi rămâneam la 70-75 la oră. Asta era viteza la care simţeam că pot ţine maşina în siguranţă, cu atât am circulat, mai ales că legea prevede că nu e voie să mă grabesc chiar atât de mult.
A doua ieşire a fost după câteva zile spre Jimbolia şi acolo am dus maşina până în 90. Eram deja mai obişnuită. Mi-a luat 2 zile să cresc viteza, dar am făcut asta numai când am simţit că nu voi ajunge în primul şanţ.
Dacă e noapte sau ploaie, de ce să îţi rupi gâtul? Dacă eşti nedormit, e clar că nu poţi conduce la fel de bine ca atunci când eşti odihnit, la fel pe ceaţă pericolele cresc exponenţial. De ce ne riscăm viaţa pentru o prostie? Pentru a ne da viteji?
Iubi spunea că preferă să ajungă cu jumătate de oră mai târziu, decât mort. Este acelaşi şofer cu aproape un milion de km făcuţi pe tot felul de maşini, cu nişte reflexe fenomenale şi niciun accident făcut. Este acelaşi care ne-a adus pe serpentinele din munţii Bosniei cu 10-15 la oră pe anumite porţiuni, pentru că era polei şi mai viscolea un pic. Am făcut sectorul ăla de drum foarte lent, dar l-am făcut fără emoţii. Ne-a adus pe toţi întregi acasă, chiar dacă asta a însemnat că ne-am târât nişte kilometri.
Am mai scris acum ceva timp că, de câte ori privesc mâna mea pe volan, realizez diferenţa de “gabarit” şi putere dintre mine şi maşină. Şi faptul că o tonă de fier poate ucide, dacă nu ştiu să îmi înfrânez copilăriilel şi herghelia de cai putere.
Încă un şofer a murit pentru că a condus cu o viteză PREA MARE. Ce învăţăm de aici?
Invatatura fiecare dintre noi o stie. La aplicatia ei mai scartaie.
Un singur lucru lipseste din cei mai multi: umilinta. De ce spun asta? Deoarece din cauza orgoliului si castigului personal se apasa pe acea pedala de gaz care produce accidentul. Daca ar mai da jos din orgoliu oamenii cred ca totul s-ar rezolva.
PS: umilinta in sensul ca omul se supune legii.
Din pacate majoritatea oamenilor gandesc cam asa: “Nu o sa mi se intample tocmai mie”. Asta nu numai cand sunt la volan.
De invatat ar fi multe. Poate sa lasam orgoliile, pofta de adrenalina etc. si sa constientizam cat de “subtire” e viata. Azi e maine nu mai e. De asta ar trebui sa avem grija cum traim. La volan si nu numai.
1. cati km/h poti avea ca sa rupi in trei un BMW ?
2. din pacate pot sa garantez ca cine trebuie nu o sa invete nimic !
Propunere: la intrarea pe aceste “sosele ale mortii” sa monteze politia un baraj. Oprire obligatorie si respectivii soferi sa semneze un formular prin care sunt de acord cu donarea de organe… in caz de doamne fereste.
In piatra neamt este o masina extrem de tare, tre sa ii fac o poza candva. E un trabant, vai de mama lui, iar in spate are un abtibild: “familia mea ma asteapta acasa viu”
Degeaba dam vina pe drumuri, pe masini, pe conditiile meteo nefavorabile, ca tot vina soferilor ramane. Teribilismul si nevoia asta de a fi mare smecher costa mult..si cel mai trist ii ca de foarte multe ori ii costa si pe cei envinovati care stau linistiti pe banda lor cu viteza legala.
Ai dreptate în mare parte din articol. Cu o singură excepţie, văzută doar de ochii mei de şofer de dacie.
Să fim serioşi… cine mai are dacie acum? (vorbesc de dacii din alea vechi pomenite de tine în articol).
Moşnegii şi studenţii (dar nu toţi). Eu sunt student, am o dacia 1410 din 1988. Pot spune că maşina nu poate depăşi 110 km/h pentru simplul motiv că e prea bătrână.
De patru ani de când conduc n-am avut accidente grave (alea de începător cu poarta bunicii nu se pun)… pot să spun că cei mai periculoşi sunt aceia care conduc bolizi cumpăraţi din Germania de tăticul. Zoso scria parcă de accidentele provocate de cei cu bmw.
Dacia e o maşină proastă, care la capitolul fiabilitate stă şi mai prost. Foarte prost. Însă nu te poţi da şmecher într-o maşină ca asta, nu poţi prinde viteză ca alţii. Şi da, situaţia materială a mea (nu a părinţilor) nu-mi permite să-mi iau o maşină nouă sau străină SH.
Eşti înjurat că te mişti prea încet, că ai curajul să semnalizezi când schimbi banda sau că dai prioritate la pietoni. Plus flashuri şi claxoane la greu.
Accidente se întâmplă din cauza ŞOFERULUI, şi niciodată din cauza MAŞINII. Maşina nu poate accelera, da flashuri şi claxona de una singură. Că dacă ar face-o, ar trebui deja să fim în viitor luptându-ne cu Terminatorii.
Felictări pentru articol. Mie unul nu îmi pare rău de cei care mor pe mâna lor din cauza vitezei. E selecţie naturală. Nici de cei care sunt în aceeaşi maşină. Dacă eu merg cu cineva care conduce cu 150 la oră în România, îi spun frumos să oprească şi mă dau jos. Pentru că nu vreau să mor.
Singurele victime adevărate sunt cei din alte maşini care mor nevinovaţi.
Sunt inconstienti … decat daca au prea mare noroc sa mai traiasca dupa un accident f grav isi dau seama ca nu conteaza cateva minute in plus sau in minus.Este dureros sa vezi cum sufera familia pt inconstienta unora.Este grav …dar nimeni nu se gandeste la asta.
!!! COMMENT KILOMETRIC A LA RAKA!!!
Patience, a cup of coffe and 3 cookies are advised
Pai Dojo mama, invatam ca domnia si prostia se platesc. Domnia de mai multe ori, secvential, de-a lungu’ vietii; prostia o singura data. Si e scumpa al dracu’! Sincer, e pacat de pasager. De sofer n-am regrete, desi suna oarecum hain. Ce s-ar fi intamplat daca bizonu’ ar fi luat o alta masina in plin, de pe contrasens? Un microbuz de persoane? Un minivan de pocaiti? Sa fi luat cu el pe langa pasager si alti oameni nevinovati?
Romania nu e o tara cu infrastructura rutiera care sa-ti permita sa mergi in siguranta cu viteza mai mare de 100-110 km/h in conditiile ideale de trafic si meteo. Si atata vreme cat ca sofer nu pricepi asta, iti cam meriti soarta. Limitarile nu-s puse degeaba, chiar daca de cele mai multe ori asa par. Am si eu fosti colegi de liceu care se laudau ca era sa moara la volan calcati de tirurile de pe contrasens (care circulau regulamentar!)…
Dupa cum ai remarcat si tu, azi nu mai are nici un farmec sa respecti norme legale, ca atunci nu mai esti smecher, cool, trendy, cosinusoidal, dracu’ si lacu’ etc. Regulile din codu’ rutier au ramas doar pentru noi, astia fraierii, constienti de cusca de metal in care ne plimbam zilnic. Pentru noi, astia care avem cat de cat habar de legile de bun simt ale fizicii newtoniene. Pentru noi, astia care totusi punem intr-o oarecare masura pret pe bun simt, responsabilitate si viata.
In rest, varietati de “regele soselelor” in functie de tonajul, marca si capacitatea cilindrica a masinii. Eu am ajuns la o concluzie trista, dupa 6 luni de condus prin Timisoara cu mamarutza personala (nume de cod “Fiona”) : cu cat e mai noua si mai apreciata masina, cu atat e soferu’ mai tamp la volan. Si e teorie demonstrata si ras-demonstrata. Parca s-ar incadra intr-un rating de mediocritate unde specificatiile tehnice superioare ale masinii sa compenseze cu incompetenta la volan a soferului.
Cateva exemple, daca mi se permite:
1) cati soferi de Q7 sau X6 ati vazut sa semnalizeze o schimbare de directie? La ce bun? Ei oricum vin cu tancu’ din spate… Ce cauti tu in calea lor pe asfaltul public – proprietatea lor personala?
2) Soferi de duminica cu BMW suparate care au de vreo 2-3 ori minim IQ-ul soferului in caii putere?
3) “Moroceaules-ii” cu mertanele lor poleite sau cu cojile de masini “imprumutate” (permanent) din Franta iti fac viata infern cand blocheaza un intreg giratoriu ca le moare motoru’ si nu stiu ca trebe apasata intreaga cursa la pedala de ambreiaj si masina trebe si bagata din nou in viteza…
4) si cea mai crunta categorie : pitipoanca la volan… chiar iti spuneam la blogmeet14 de vita aia de la Terra. Blondina in cauza nu era caz unicat, garantat. Cate ca ea nu “presteaza” asiduu ca sa poata fi la volanul unui C klasse 220? Si cate din ele nu blocheaza 2 benzi cu un cacat de incadrare fara sa se asigure ca nu vine nimica de pe banda in care intra prima data cand vor sa faca viraj la stanga… A fost singura data cand am simtit nevoia sa bat pe cineva cu portiera propriei sale usi, poate se-alege asa si ceva valoare de capsoru’ in cauza.
Si inca ceva : sa fii sofer de dacie de dinainte de 92 la ora actuala inseamna sa fii supravietuitor. Daca nu te-a omorat pan-acuma, nimic nu mai are sansa asta. Nimic, zic, inafara de un alt bizon grabit in trafic, ca si cel de la care pornise postarea ta de mai sus 🙂
PS: stilul tau de a scrie ramane fascinant, chiar si la subiecte tragice 🙂 keep it up 🙂
Iubi spunea că preferă să ajungă cu jumătate de oră mai târziu, decât mort.
Asta trebuie sa invatam din tot articolul.
Ramona, comentatorii tăi se împart în cei care urăsc BMW-urile, pentru că ei nu își permit astfel de mașini și cei care consideră că șoferii de BMW sunt niște manelari nesimțiți.
Desigur, nu este nimic fals în astea, dar dincolo de mașini sunt oameni și dincolo de oameni sunt greșeli.
Când a zis ăla de la TopGear că un șofer are nevoie de accidente din care să scape cu viață pentru a înțelege că nu e zmeu, multă dreptate avea.
Ideea este că a greși este uman, a te grăbi este uman, iar dacă le combini pe amândouă iese o combinație periculoasă. Desigur, uman vorbind.
Cel mai bine îți vezi de drumul tău,aplici conduita preventivă, lași și accepți ca alții să te depășească fără să le arăți ca de la șofer la șofer că tu ai dreptate.
Victorblog, eu as spune ca sunt inca o gramada de Dacii pe sosele. Si nu au numai mosnegii si studentii.
Tzontzyca, il cunosc pe unu’ ce a trecut prin 4 accidente. 4 accidente in care a facut praf 4 masini si tot nu s-a potolit. Pana acum a avut noroc 😉
Problema e ca toti se cred soferi extraordinari si vor sa demonstreze asta depasind cu mult viteza legala. Si sa fim seriosi, cu toate ca drumul Timisoara-Arad nu are gropi si e ok, nu poti conduce cu peste 100 km/h in conditii de siguranta. Pur si simplu drumul nu e pentru asa ceva. In plus, e si aglomerat. Tin minte acum vo’ 5 ani, mergeam spre Arad, pe o ceata incredibila si la fel cum ai patit si tu, eram injurat de toata lumea. Toti imbecilii vroiau sa ma depaseasca, deoarece nu considerau ca 50 km/h e o viteza normala, cu toate ca vizibilitatea era limitata la 10 metrii.
deci mie-mi plac comentariile de pe tion :))
Eu conduc încet fiindcă nu mă grăbesc niciodată. Şi eu prefer să ajung mai târziu decât niciodată. Nu mă interesează că alţii mă depăşesc sau mă înjură. La volan fiecare este pe barba lui.
a trai este foarte nesanatos – cine traieste, moare!
viteza, incompetenta si vremea nefavorabila au facut ca munca de luni de zile ale unor oameni decenti sa fie aruncata pe apa sambetei (ma refer atat la bietii parinti care s-au chinuit sa creasca animalul pana la 18-40 de ani, cat si la cei care au mers constiinciosi la uzina si au facut ceea ce au invatat anii a rand in scoli)
tu , ca om, te simti oribil cand vezi ca cel de langa nu iti respecta munca…oare ceilalti cum se simt cand tu nu le respecti munca?
Graba strică treaba.Asta o știu din experiență,și aici nu mă refer neapărat la șoferie.
Cand mai crapa cate un sofer d’asta poti zice ca e vorba de selectie naturala. Vor sa vada daca fierul lor e mai tare decat un copac / zid / stalp? Treaba lor, eu le urez succes.
Mie imi pare rau de victimele “colaterale”, de cei care ajung in spitale sau mai rau, in groapa, din cauza primilor.
O mai calc si eu ce-i drept, insa, de cand am fost la un pas de accident pe Valea Oltului (probabil si de moarte) acum vreo 1/2 de an, am mare grija cand depasesc, la trecerile de pietoni, la conditiile atmosferice …
Si da, graba strica intotdeauna treaba! Tot din experienta o spun, sunt patit.
Mo-ar placea sa te citeasca si aia care conduc ca dementii pe soseaua Alexandriei vineri seara “catre” si Duminica seara “dinspre”. Nu de lata dar acolo sunt unii care si atunci cand aveam 130 km/h, ei simteau nevoia sa aibe 135 km/h. Deci in principiu tot niste tampenii legate de “orgoliu”! Sau simplific eu prea tare problema?
Andrei, nici cand nu eram in criza tot nu vedeai echipaje pe marginea drumului, dar stai linistit, nu sunt ei de vina pentru ceea ce se intampla. Parintii lor sunt de vine pentru c ale dau pe mana asemenea masini, chiar daca nu au decat cateva ore la activ de condus. Se tot vaitam ca e criza, ca nu avem bani dar tot mai multi tineri isi cumpara bmw, audi sau alte masini puternice.
Am avut un prieten care a scapat cu noroc dintr-un astfel de accident. 😉
Din păcate, şi pasagerul are uneori o atitudine de oaie moartă. Personal, când simt că şoferul e nervos sau nu stăpâneşte bine maşina, îi cer să se calmeze şi să reducă viteza. Până astăzi a funcţionat.
Dar, tu, Ramona, şi comentariile incriminate au partea lor de dreptate. Nu e totuna să mergi pe un drum ca de ţară, sau pe o autostradă germană. Nu e totuna să ai becuri în astfalt pentru a semnaliza linia continuă, nu e totuna dacă ai sau nu copaci pe marginea drumului. Alea sunt condiţii secundare, dar care fac diferenţa înte moarte şi viaţă uneori.
Într-o lume ideală, nimeni nu este grăbit. Într-o lume ideală, toţi şoferii îşi cunosc maşina şi ştiu să se adapteze. Într-o lume ideală, pe toate drumurile unde sunt pericole, stă şi Poliţia cu radarul, pentru a tempera vitezomanii. Dar nu trăim într-o lume ideală, din nefericire.
Nu mă înţelege greşit, sunt complet de acord că şoferii vitezomani au cea mai mare parte din vină. Dar trăim într-o societate care ne obişnuieşte cu multe chestii “default”, şi nu mai gândim totul complet. Iar atunci, micile detalii ce le-am menţionat, pot face diferenţa.
suntem in criza, consiliul local nu isi poate permie plasarea unui echipaj cu radar pe fiecare sosea pe care (aveam de gand sa scriu un apelativ nu foarte placut) indivizii circula cu viteza.
se stie care este viteza legaal, se stie ce urmari are nerespectarea legilor (daca nu ale celor care intra sub incidenta codului penal macar cele ale fizicii) asa ca nu vad rostul agentului…sa fie platit sa dirijeze o intersectie blocata tot de astfel de specimene care forteaza semafoarele si blocheaza traficul.
Adevarul este ca suntem prea multi pe planeta asta si nu ne prea mai ajung resursele pentru toti. E buna si o selectie naturala de-asta (cine-i prost sa dispara).
Eu, ca fotoreporter, am vazut zeci de accidente grave, cu mortii aferenti. Problema cea mai mare este cand platesc cei nevinovati pentru prostia altora. Atunci cand 4 barbati familisti mor intr-o dacie in drum spre pescuit, datorita unui pusti teribilist de 20 ani cu peugeot, care scapa doar cu rani minore. Atunci uiti de orice urma de umanitate si-ti doresti reinstaurarea pedepsei cu moartea. Chiar daca nu esti direct implicat, chiar daca esti doar pozarul de pe margine.
Pe drumul pe care-l faceam pana la farmacia unde am lucrat strajuiesc 4 cruci una langa alta. Cei patru fusesera impreuna cu soferul sa tocmeasca o formatie pentru nunta unuia dintre ei. Crucile stau langa o curba extrem de usoara, dar care la 180 la ora a devenit extrem de greu de luat. Noapte, BMW, un stalp in curba, mai zic mai mult? Treceam dimineata catre farmacie si am vazut ceva asemanator cu ce e in poza de mai sus. BMW-ul s-a rupt in doua, longitudinal. Mie mi se ridica parul in cap cand vad asa ceva la TV. Unora probabil ca li se ridica in cap idei de genul: “Ce fraieri! Eu mi-s mai tare, ia sa ma vezi de maine ce clasa dau la prosti!”
sablon: viteza ucide. 100% de acord. la 180 la ora, degeaba imi spui ca nu e vina ta. imi spui asta mort. degeaba “nu ti-a dat prioritate”, muriti amandoi. naspa viteza.
Ce sa invatam 🙂 graba strica treaba! Viteza excesiva fara motiv ca pierzi nava spre marte denota lipsa de raspundere si subaprecierea a ceea ce inseamna viata si familie.
Poate ca suna rau dar, Moarte Vitezomanilor – in felul asta suntem mai siguri si noi, ceilalti, care nu dam blana pana-i leshina iepele sub capota.
Draga mea Dojo, nimeni nu invata nimic. Numarul de accidente creste pe an ce trece si asa cum zici, din cauza vitezei in mare parte. Rare sunt accidentele in care de vina este oboseala. Principalul criminal e viteza, care ruleaza la brat cu grandomania, cu smecheria, cu sindromul “ce tare sunt eu si masina mea”.
Soseaua Timisoara-Arad e spaima tuturor deplasarilor pe care le fac. Si cum am ghinionul sa am casa strabunicilor in jud. Arad, ghici pe unde o iau de fiecare data? Si nu numai cu ocazia aia, ca drumul ala duce in multe directii.
Asa ca, subscriu ideii conform careia in mare parte vina e exclusiv a soferilor. Pacat de victimele colaterale. 🙁
Mi-a părut atât de bine că ne-am luat maşină, însă după 6 luni deja a început să-mi fie frică să mai plec pe undeva din cauza dobitocilor care circulă cu mare viteză şi care evident ţin morţiş să-ţi arate ce faruri au în dotare şi-ţi dau flashuri. Ce bastoane în cap le-aş da ăstora!
Nu invata nimic din poze. Eu am invatat dupa ce am luat in dinti un TIR ( pe contrasens ). Nu stiu de ce am scapat intreg, in viata nu mai vorbesc. Conduc MULT mai prudent, mai incet, mi am luat masina cu cel mai mic motor, etc.
Şofatul este “o stare” (sună ca dracu’, da’ asta e). Mai bine-zis, că te afli într-o anumită stare.
Într-un fel judeci acum, “la rece”, şi (de multe ori) cu totul altfel când eşti la volan. V-o spune un om cu mulţi kilometri “în pedală”.
Aţi observat cât de uşor şi rapid trec şoferii de la gesturile de politeţe la “băga-mi-aş”? Sunt necesare doar câteva secunde, în situaţii în care, în alte activităţi abituale ţi-ar trebui minute bune de discuţii în contradictoriu care să preceadă “ieşirea din pepeni”, cu alte cuvinte de a ajunge la “o anume stare”…
De fiecare dată, după ce termin de făcut câte un drum lung, de sute sau mii de kilometri (în concediu, de exemplu), atunci când noaptea nu pot adormi, paradoxal, de oboseală, revăd parcursul şi mă întreb, “oare de ce am făcut acolo depăşirea aia la mustaţă?” Sau “de ce am mers cu 160km/oră în zona aia cu şoseaua umedă?” Sau “ce dracu’ a fost în mintea mea când am ignorat indicatorul x şi mi-am expus familia la un pericol ce putea fi evitat?”
Da, dar asta mă întreb DUPĂ ce evenimentele se vor fi consumat, aflat fiind într-o altă “stare”, relaxat şi… înţelept.
Constanţa, Poliţia Circulaţie, în sala de aşteptare.
Ajungi cu nervii întinşi la maximum pentru că te-a lovit un bou neatent, ce faci? Aştepţi. Că-i coadă. Că-ca-tine sunt mulţi nervoşi ce au nevoie de procesul verbal-dovada pentru service. Şi cum stai şi aştepţi, neavând altceva mai bun de făcut (în afară de gestul reflex de a-ţi consulta ceasul) te uiţi distrat la început, iar mai apoi din ce în ce mai atent, la ecranul televizorului agăţat pe peretele din faţa ta. Şi vezi filmul ăsta.
Continuu. Şi încă o dată, şi incă o dată, şi iar, şi iar…(că trebuie să aştepţi, nu?). Ei bine, pe măsură ce trece timpul, privind la grozăviile de pe ecran îţi schimbi complet atitudinea, devii mai calm, mai înţelegător şi mai bun, chiar şi cu cel pe care erai în stare să-l baţi pentru că ţi-a strâmbat portiera cu o oră în urmă…
Cred că ne-ar trebui un astfel de ecran montat în locul oglinzii din spatele parasolarului de deasupra şoferului…
Eu am o vorba, de care am incercat sa ma tin pana acum: “Mai bine mai tarziu decat niciodata”. Cred ca este foarte valabila in cazul de fata.
Am uitat.
Rezolvaţi un chestionar cu 30 de întrebări şi puteţi afla ce fel de şofer sunteţi.
Iată punctajul meu 🙂 Al vostru?
am dacie si eu, solenza, da nu misca unu in fata mea in oras..
daca stii cum sa te tii de masina si esti sigur pe ea nu pot gresi..
deja cand ies la exterior mi`e frica uneori de toti cretinii..
Dintr-un accident poti invata un singur lucru: “hei, e doar un accident, nu mi se intampla mie asa ceva”, sau poti invata cu totul altceva: ce a facut el sau ea atat de gresit si eu sa fiu atent(a) sa nu fac? E preferabil sa inveti a doua parte.
Eu inca nu am permis. Pentru ca nu am avut timp de el nu pentru ca nu vreau. Dar stiu ce inseamna accidentele. Vad asta in fiecare zi in clinica si nu pot sa spun ca imi place. Sper doar ca oameni ca tine vor reusi sa sensibilizeze persoanele indragostite de viteza…
[…] murit ca un bou. Trist, dar adevarat. N-a murit, INCA. O chestie care mi s-a parut interesanta. Sarmanul sofer grabit | Dojo Blog __________________ i`m a very neat monster […]