Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Bikin’ New York I
După cum mi-am anunţat ‘fanii’ de pe Facebook, azi am făcut ce nu prea fac oamenii cu toate ţiglele pe casă: am luat bicicleta şi m-am preumblat prin New York. Traficul de aici este exact cum vă imaginaţi. Infernal. Iar şoferii nişte nebuni, pe lângă faptul că nu circulă cu Matiz, Fiat şi Corse, ci de obicei SUV-uri de nici ei nu mai ştiu câte tone. Oricum nu merg pe sistemul metric.
Dar am cugetat că este duminică, deci trafic foarte puţin faţă de nebunia normală, plus că nu’s nici eu chiar pierdută în spaţiu când e vorba de bicilit.
Hai înainte să pun harta metroului (că de obicei cu asta sunt în nas) să puteţi admira ce mirobolantă plimbare am făcut. Am pedalat cam 5 ore. Probabil 30 de minute de pauză (3 aici, 5 acolo, că sunt speedy gonzales în mod normal, nu am stare să pun fundul pe o bancă mai mult de 3 minute).
Foarte interesant .. nu am făcut prea multe poze. Nu eram chiar încântată să atârn de gât aparatul şi să pedalez, deşi o parte din drum aşa am făcut-o. L-am legat din scurt şi l-am ţinut aprox. fix cu bretelele de la rucsac. Din fericire nu l-am troznit de nimic, că aveam motive de maximă bucurie.
Planul iniţial era să ajung la East River şi să o iau în sus, să merg iar la The Gantry. Ceea ce n-am mai făcut, că, odată ajunsă la Williamsburg Bridge m-a podidit cheful de trecut gârla spre Manhattan. Aşa că am pus bidiviul pe o viteză potrivită ‘suitului’ şi m-am delectat aşa scurt cu talentul unora şi nesimţirea altora. Vă las să ghiciţi care cum este.
Nu aş spune ce le-aş face derbedeilor ‘artişti’, drept este că am o mare ciudă pe ei. Şi, când oi avea copil, probabil pentru faze din astea va lua câteva după ceafă.
Aceasta este zona pentru biciclişti şi ‘pedeştri’. Maşinile şi metroul merg pe benzile lor.
Un ‘biker’ harnic. Cred şi eu, că venea la vale. Îm momentul ăla deja-mi atârna limba de s-o calc cu roata din faţă, aşa că am mai oprit un minut să pozez Manhattanul de după zăbrele.
Mai în faţă se văd blocurile de pe Roosevelt Island pe care chiar intenţionez să o vizitez în curând.
După ce am traversat Manhattanul de la Est la Vest şi m-am pus la concurs cu bicicliştii de pe West Side (şi ăia circulă ca maniacii, ziceam că eu am mania vitezei), am ajuns şi în Central Park. După care m-am culturalizat la Guggenheim, stând cu dosul pe un gard şi mâncând un burger de pe stradă.
Nu aş intra de bună voie să mănânc hrana de porci de la Mac sau Burger King.. mai merg cu ‘soarele’, că el nu are plăcerea de a testa ‘the local cuisine’ (şi la ce plasă a luat la Subway, cuget că nu-l mai duc nici pe acolo prea curând). Eu sunt însă îndrăgostită de mâncarea ‘de stradă’ din New York. Hot dog, gyros, burger. Bune bune, suculente şi, cuget, proaspete, la ce şeptel se preumblă pe la tonete în fiecare zi. Nu prea au când să se învechească ingredientele, când arabii în cauză nici să respire nu prea au timp.
După asta am căutat să prind intrarea pe Queensboro Bridge, să pornesc în lungul drum spre acasă.
O poză de la cucurigu şi un bulevard din Manhattan. De asta nu te apucă spaimele şi claustrofobia chiar şi în zonele de zgârie-nori, că sunt străzi largi şi perpendiculare.
Un nenea biciclist şi el fericit că vine la vale.
Şi ultima poză de la cucurigu. După asta am pedalat voiniceşte, că mai aveam destul până la final. Raportez cu bucurie că nu s-a întâmplat nimic, am căscat ochii plu ochelarii ca o speriată, că nu m-aş vărsa pe străzile de aici. Foarte probabil o dată pe săptămână voi face asemenea preumblări. Nu cred că vor fi două sau trei, că-i mult efort şi dau jos din burtă.
Vor fi şi alte ‘episoade’, staţi pe fază.
Wow! Da’ esti curajoasa. Eu planuiesc sa-mi iau bicicleta si nu stiu inca daca o sa am curaj sa ies cu ea prin Timisoara, acuma imi fac.
🙂 Iti compatimesc picioarele.
SA stii ca-s bine. Oricum in mod normal fac niste kilometri pe jos, cand ies la plimbarile mele de pozat, deci nu era chiar asa problema. Si genunchiul meu cel prapadit se pare ca e mai bucuros de pedalat. Am mers cateva minute pe jos si s-a apucat sa doara, in rest, toate orele de dat din pedale nu l-au deranjat. Am si io niscaiva putere in picioare. Imi pierd suflul, dar ‘copitele’ ma tin. Deh, biciclist vechi 😀
am facut (prin intermediul tau) un tur al orasului 🙂
Ah Dojo, ce frumos de tine! Ar fi un vis sa pot sa pedalez si eu prin downtown NY. Oricum, gand la gand cu bicicleta, tocmai ieri am achizitionat si eu una si dupa 6 km de Bucuresti am ajuns frant dar fericit acasa.
6 kilometri? Amateurs 😀
Bre, astia de aici si-au facut cruce, cand le-am zis. Drept ii ca asta nu-i cel mai sigur oras din lume pentru biciclisti, dar nici nu era traficul de saptamana. In multe portiuni eram io si dracu’
Da mai Dojo, dar cred ca au trecut 10 ani de cand m-am mai urcat pe o bicicleta. Si macar acolo ai piste, eu cel putin jumate din timp am urcat si am coborat borduri pentru ca la cum se circula prin Bucuresti imi era un pic cam frica sa cobor pe strada. Cert e ca traficul din ambele orase s-ar putea sa fie asemanator, cu exceptia faptului ca cei de acolo sunt obisnuiti cu biciclisti prin trafic fata de maimutele cu covrig de pe la noi 🙂
Cel putin in prima poza arata cat de cat a graffiti. Daca stam sa ne gandim ca azi arta (o pata de culoare) valoreaza 72 de milioane de dolari iar aia este considerata vandalism, WTF is wrong with this world?
Eu am iesit ieri o juma’ de ora dar am pedalat cat altii in trei zile, dupa ce am starnit 8-9 grupuri bine organizate de maidanezi si era sa fiu busit de fix doua masini si-un motorman. Mentionez ca am purtat vesta reflectorizanta. O sa mai ies o data, prin septembrie (n-as putea specifica anul), dupa ce-mi trag sufletul si-mi trece spaima.
Pe principiul „Get a bike, he said. It will be fun, he said” și eu sunt amatoare de biciclit. Sâmbătă am făcut un traseu de vreo 40 km, prin jurul orașului și-am nimerit să cobor și niște dealuri. Că io de asta am fobie: coborâtul dealului. Așa frică mi-era, dar tot am reușit să-mi înving teama asta stupidă. Ba chiar am făcut încă un pas: am pedalat prin oraș, pe stradă, nu pe trotuar. În Oradea trotuarele-s largi și, de frică de trafic, merg mereu pe trotuar. Dar sâmbătă am mers în coloană cu bicicletele. Și-a fost bine, recunosc!
Dar în NY nu cred că m-aș încumeta, așa că felicitări! Ai mult curaj!
cred ca ai plamani buni de ai putut pedala atata:D, super tare;)..vad ca te distrezi minunat pe acolo.
Te cam dai in vant dupa fotografia de arhitectura vad Dojo…OFF TOPIC: sa imi faci contul ala dc vrei sa scriu si eu…ca am vazut ca nu ai mai zis nimic!
Cu ce aparat ai facut pozele ? 🙂
Nikon d5100. Dar is loaza eu, deci cam degeaba aparatul 😀
Oricum face poze decente
de citeva saptamini sunt nevoit sa merg cu bicicleta prin trafic de oras. Oras care este un soi de NYC/10^6. In astea citeva saptamini am luat vreo 2 trinte, cit nu am luat in 3 ani de biciclit in the countryside …
(p.s. off-topic: for some reason, de pe 8 ianuarie nu mai am nici o postare de-a ta pe Reader!)
Naiba stie ce a apucat si readerul lu’ peste. Tre’ sa ma uit iar peste el, ca se busteste mereu cate ceva 😀
[…] pe gustul meu, așa că am decis să o cumpăr de la el și să mi-o fac pachet. Am făcut deja „the maiden voyage” prin Manhattan și am fost extrem de mulțumită de cum se mișcă. Dacă tot am fost ani buni biciclistă […]