Dubrovnik: vedere de la Fortăreața Imperială de pe deal

6
115
views

Dacă ați fost deja prin Dubrovnik (sau ați văzut niște poze mai bune), sigur vă amintiți că undeva pe deal este „ceva”. Cu un aparat bun (a se citi un „zoom-lens” decent), probabil v-ați prins că nu-i doar o colecție de antene, plus o cruce, dacă nu, sigur v-a atras atenția.

Pentru că anul acesta ne-am propus să nu ardem gazul doar pe Stradun și pe ziduri (prostia pe care am făcut-o deja de 3 ori acolo), era clar că trebuie să luăm dealul cu asalt, fie ce-o fi. Ideea nu era greu de pus în aplicare, mai ales pentru că, de când nu am mai fost noi acolo (2009), s-a pus la punct telecabina ce te duce de la zidurile cetății din Dubrovnik (OK, trebuie să mergi vreo 50 de metri pană la stație)pănă … hopa-sus pe deal.

Pentru că vederile de pe ziduri sunt senzaționale, aveam așa o vagă bănuială că de pe deal vor fi chiar mai interesante, așa că ne-am propus să nu revenim în România, până nu facem o preumblare acolo. Am studiat oferta de transport local (adică telecabina), care ni s-a părut cam scumpă – bun, pentru că aveam mașina la dispoziție și trăiam cu impresia că trebuie să fie și un drum spre zona aia, că doar nu s-au construit diverse acolo de îngerași care au levitat spre destinație.

Am economisit deci 90 de kune de cap și, cu vreo 2 zile înainte de a reveni în țară, ne-am urcat în dojomobil să facem niște shopping la Lidl. Care Lidl e aproape de orașul cu pricina, deci o ocazie nemaipomenită să vedem cum stăm cu drumul respectiv. L-am observat eu de câteva zile, așa că ne-am aventurat. Drum îngust de o bandă și un pic, din fericire necirculat. Alea 2 mașini cu care ne-am intersectat au fost conduse de oameni civilizați, deci nicio problemă.

DSC_0001

Imediat ce am ajuns ceva mai sus, am avut o senzație de genul „we just died and got to Heaven”. Plin de flori, aer curat, un vânticel numai bun și liniște, de-ți auzeai sângele curgând prin vene.

DSC_0002

Normal că mi-am pozat adorata cu 4 roți, asta după ce am comentat despre norocul în care a călcat destul de des nenea ăla de și-a făcut casă pe deal. Sigur stă bine cu nervii. Peisaje magnifice și multă liniște …

DSC_0012

Cetatea Dubrovnik-ului și valurile turbate ce se spărgeau de ziduri. Au fost niște zile cu ploi și furtună, marea era absolut nebună.

DSC_0029

„Magistrala” pe care venisem. Intra o mașină mică (motiv să mă felicit că nu am avut bani de Hummer) și eventual încă una, dar tot din asta subțirică.

DSC_0042

Am mai urcat puțin cu mașina pe deal, după care am pus la lucru obiectivul mare.

DSC_0049

O privire în sus ne-a confirmat că nu am luat drumul greșit (de parcă ai putea). Acolo trebuia să ajungem. Dar nu era nicio grabă.

DSC_0053

Pe unde eram noi, peisajul arăta bine de tot. În fundal vârfurile muntoase din Muntenegru, în rest … piatră, iarbă și flori.

DSC_0065

Cu grijă, să nu ne frângem gâturile, ne-am apropiat tot mai mult de marginea hăului ce ne-ar fi dus de-a dura până la drumul turistic și în mare. Nu am făcut cascadorii, dar a meritat riscul.

DSC_0081

Dealul este dominat de o fortăreață construită pentru Napoleon, în 1806-18012, apoi extinsă de austrieci. Există acolo un muzeu având ca subiect războiul ce a măcinat câțiva ani țara (și i-a ajutat pe croați să-și câștige independența), dar am preferat să nu plătim intrarea (cred că era ceva de genul 60 de kune, mi-e să nu zic prostii). Oricum, intenția noastră era să pozăm cetatea de la „cucurigu” și, clar, am avut ce poza.

Se poate merge pe lângă cetate, dar cu atenție și pe riscul fiecăruia (după cum stă scris pe niște plăcuțe). Zona e plină de vegetație și  un pas greșit …

DSC_0091

Așa temerari cum ne știți și cu antrenamentul alpin proaspăt făcut în Albania, unde n-am cățărat pe zidurile Cetății Rozafa, am luat-o ușor la pas prin vegetație, dorindu-ne să fi avut o macetă la noi. Din fericire au fost doar câțiva metri (acum e drept că pe partea opusă era o cărare mai lină, dar, am stabilit deja – temerari, nu oricum).

DSC_0106

În dreapta se văd unele dintre multe insule de pe litoralul croat. Pe mine cel puțin m-au lăsat mereu mască.

DSC_0108

În cetate este deja forfotă. Am mai spionat puțin, apoi am trecut din nou pe obiectivul de kit.

DSC_0115

DSC_0131

Cetatea se vede în întregime de pe deal și, dacă dorești să te plimbi, poți ajunge jos pe cărare. Ai ceva de mers insă. Pentru că aveam mașina aici (și nici genunchiul meu nu era chiar plin de avânt), am decis să facem câțiva pași și să rămânem tot sus.

DSC_0141

Doi turiști și o vedere spre Nord, cu multele insule și o super-navă ce se apropie de port.

DSC_0150

Din nou cetatea de sus și niște turiști mai harnici decât noi, hotărâți să se plimbe pe cărări cât se poate de mult.

DSC_0212

Punctul terminus pentru plimbarea noastră în jos, și începutul urcușului spre fortăreață.

DSC_0219

Teren arid, ruine și multe pietre. Am reușit să mă înfig într-o piatră mai mare, noroc că eram cu blugii. Oricum am arătat de parcă aș fi încercat să-mi smulg tendonul lui Ahile cu juma’ de picior.

DSC_0235

DSC_0233

Sătui de umblat pe coclauri, am portnit înapoi spre parcare, cu intenția de a studia puțin și locul în care se află stația de tele-cabină. Așa cum am bănuit, locul este frumos amenajat, ai restaurant, amfiteatru, dacă dorești să te relaxezi. Pentru noi doi plimbarea pe cărări și pe ruine a fost însă mai interesantă, așa că nu am prea insistat cu pozele.

DSC_0240

Un monumet în memoria unui copil de 19 ani, răpus în timpul războiului. Spun copil, pentru că la vârsta aceea nu era altceva. Mircea era plăcut surprins de cât de îngrijit e monumentul, pe mine m-a întristat chiar existența lui. Oricum era mort, nu mai contează nimic.

DSC_0243

Amfiteatrul și câțiva turiști obosiți probabil de cele 4 minute petrecute în tele-cabină.

DSC_0248

Crucea (vizibilă de jos) și cetatea Dubrovnik-ului, unul dintre cele mai dragi locuri din lume pentru noi doi.

DSC_0246

6 COMMENTS

  1. Doamne, ce fotografii!!! Era un vis mai vechi de-al meu să ajung şi io în Croaţia, că-i colea la doi paşi. Şi amânăm şi anul ăsta, în speranţa unui mai luminos viitor. Of, şi tu învârţi cuţitul în rană.
    Aseară am văzut articolul despre cele mai frumoase luni, şi nu am scris nimic, că aş fi vrut să îţi spun doar de bine şi să constaţi tu singură, greul, dacă este şi cât este. În orice caz, nu toate reacţionăm identic. Eu nu dormeam, dar aveam o oboseală continuă.
    O zi frumoasă, ca imaginile astea de poveste!

    • E timp, nu se muta Croatia de acolo. Io am invatat o chestie in anii astia .. nu stii niciodata pe unde si cand ajungi. Doar sa-ti tii mintea si inima deschise, ca viata te surprinde de multe ori 😉

  2. Am vazut zeci, chiar sute de poze cu Dubrovnik si nu cred ca ma pot satura cu privelistea asta. E atat de frumoasa, bine ingrijita incat ti se face instant pofta de o calatorite. Doar sa te tine buzunarul 🙂

  3. Cand am vazut prima data Dubrovnikul, in iunie 1990, am avut un soc … nu-mi venea sa cred ca poate exista ceva asa de frumos.
    Fosta Yugoslavie are muuulte zone si locuri frumoase si interesante asa ca o vizita in Croatia, Muntenegru sau Slovenia e oricand binevenita.

  4. […] Poate nu la fel de populară precum Grecia, Croaţia are un litoral absolut mirific cu staţiuni de rang European şi cu arhitectură specifică. Dubrovnik este cea mai celebră destinaţie turistică de pe litoralul mării Adriatice. Dubrovnik însă este cu mult mai mult decât o simplă staţiune de litoral, este o mare destinaţie turistică, un port important şi unul dintre cele mai mari centre culturale ale Croaţiei, situat în regiunea Dalmaţiei. Aici, pe lângă activităţile clasice de plajă, puteţi vizita muzee, încerca bucătăria locală şi înţelege mai bine Croaţia ca ţară. Daca ati vizitat deja Dubrovnikul puteţi alege, tot în Croatia, o alta zonă interesantă – Penninsula Rijeka (de unde puteti face si o excursie la Veneţia).              sursa foto […]

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here