Vraci, vârcolaci şi alte mirodenii …

De ani buni prin ziarele post-revoluţionare tronează la “mica publicitate” anunţuri ale unor (deja celebri) vindecători şi “făcători de bine”. Cuget eu că au ceva căutare, de îşi permit să plătească reclama aceea de atâta timp. Cel mai interesant este că nu aud să se fi dus careva peste ei, vreun reprezentant al vreunei autorităţi .. au venit peste unii sa le ia calculatorul că şi-au scos filme de pe torrente, stau cu ochii pe contribuabil, nu cumva să treacă anu’ şi să nu fi prestat măcar 100 de lei, până şi pe ORDA îi mânca în fund acum câteva zile că prea ne îmbogăţim de pe bloguri.

Şi totuşi NIMENI nu se întreabă CUM au ajuns şarlatanii ăştia să “producă” şi cât de (i)reale sunt “calităţile” lor.

Avem nume deja cu “portofoliu”, culmea şi călugăriţe trecute la partea de business, probabil plictisite de atâta studiu biblic. E şi viaţa aia grea … nu ai voie mai nimic şi, dacă eşti chiar “adevarată” nici măcar nu te iubeşti cu alte vecine de chilie. Sunt şi cazuri de genul ăsta, dar nu ştiu de ce, în general am încă respect pentru ele (spre deosebire de popi, că acolo e cu negative). Şi uite că văd câte o măicuţă din asta, hotărâtă să vindece şi ea de impotenţă sau de “argint viu”. Şi atunci mi se ridică “tensionul”.

Orice minimă regulă de economie îmi explică însă că nu ar exista oferta asta bogată de cel putin 15 ani, dacă nu ar fi şi “peizanii” români interesaţi de rezolvarea facilă a problemelor. Nu poţi să o laşi grea pe nevastă? Fuga la vindecătorul nu’ş care şi te rezolvă. Ţi-o moaie în lapte şi miere, nu ştiu. Ferească sfântul să meargă omul nostru la o clinică de fertilitate, să se caute şi el şi înca ne-viitoarea-mamă. Mai bine mergem la vraci, că el are studii de specialitate şi tot ce trebuie.

Ăia de suferă de “argint viu” (să mă ia Mama Omida dacă am înţeles despre ce e vorba vreodată), iarăşi se “caută” la vindecător şi uite aşa bişniţul merge frumos. Domnul sau doamna Omidă mai trozneşste un Mercedes sau un turnuleţ şi romanul se vindecă de bani.

Pot înţelege un terapeut .. e viaţa de rahat, trebuie să îi spui cuiva durerile tale. Am făcut pe “psihologul” de câteva ori pentru nişte prietene şi cred că am ajutat chiar şi numai prin disponibilitatea de a asculta. Dacă nici un prieten cu umăr moale şi capacitate de a auzi şi tăcea mai departe nu ai, de ce să nu mergi la un specialist? Care clar, mai multe nu îţi va spunde decât că trebuie să găseşti forţa de a merge mai departe .. că totul va fi bine etc. Dar te ascultă şi te ghidează pas cu pas, până eşti în stare să te iei de brăcinari cu viaţa din nou. Specialistul ăsta şi-a tocit nişte coate prin şcoli, prestează legal şi ştie ce face.

Dar românul râde şi cu hemoroizii dacă îi spui despre “therapy”. Clar, eşti nebun şi ştim că pe nebuni şi pe orice persoană cu orice fel de dizabilitate trebuie să îl luăm la mişto. Faza cu “politically correct” este pentru pussies, nu pentru un om puternic.

Acelaşi român însă pleacă urechile la vorbele vreunei ţigănci sau bea tot felul de licori preparate de vraciul x, mare vindecător şi cetitor în stele şi cozi de vaci, ca hobby.

Ultima fază de genul ăsta a fost acum câteva luni când o cunoştinţă concluziona că iubitul (in prezent şi cert viitor uşor însurat şi tată) a fost vrăjit de nevastă şi singura soluţie este să îi “inverseze” farmecul o potentă cu mutră tuciurie şi planuri de construcţie pentru încă un palat. Preţul, mâncaţi-aş e cam mare, dar las’ că vine salariul ăla de 800 de lei (plus bonuri de masă) şi vedem cum facem.

N-ar da dracu’ să realizeze amica asta că ăla este însurat şi nu el este cel fraier şi că vrăjeala prestată de nevastă se cheamă CĂSNICIE si mai ales .. poate că Don Quijote se simte bine în sânul familiei, cu mici excepţii amoroase.

Şi revin la vechea mea întrebare: pe ăştia nu îi vede nimeni? Nu îi caută nimeni?

Şi dacă prin nu ştiu ce minune cosmică îi ia careva la întrebări, nu distrugem spiritual românii noştri neîmpliniţi în dragoste şi alte aspecte? Unde îşi mai cheltuie banii? Cine să le mai rezolve problemele?