De vorba cu o contabila

Ieri seară am avut iar întâlnire la ceas de taină cu a mea contabilă. Am făcut iar schimb de hârţogărie, ne-am calculat plăţile şi apoi am stat la o poveste. Ultima ei experienţă urâtă a fost cauzată chiar de “domnia” mea. Bănuind cam ce cozi şi hârţogărie implică o suspendare de firmă, am făcut ca un adevărat Donald Trump. Am delegat. Adică i-am pus actele în braţe şi am lăsat-o să se bucure din plin de sistem. O, s-a bucurat.

La Registrul Comerţului nu a pierdut decât 2 zile. În cap. Mda, sunt multe suspendări, mda se intră peste număr (aşa cum scriam acum câţiva ani că mergea treaba şi la Paşapoarte). Pănă la urmă, după 2 zile de trambalat pe acolo, a reuşit marele record de a depune actele in timpul stabilit cu mine. Normal că acum trebuie să şi ia hârtiile dupa ce au fost operate timp de 1 săptămână. Din fericire, e efort mai mic şi merge treaba mai repede. Nu aveţi idee cât mă felicit că nu m-am luat eu de nebună să stau la cozi şi să mă plimb de la ghişeul x la y.

—

Anul ăsta de Bobotează.

Povesteşte contabila unul dintre negrele ei episoade cu “bujetarii” de la Sănătate. Ajunge acolo pe la ora 13 şi ceva. Domnii preiau declaraţiile de la firme între 8 şi 13 jumate. Atât. De ce? Din ce am înţeles, doamnele sunt surmenate că lucrează LA CALCULATOR. Normal că eu fac situri pe hârtie, iar contabila actele cu abacul. Noi nu mai folosim computerul, doar domnii de acolo. Şi normal că au sporuri de lucru cu calculatorul, lucru cu publicul, limbă străină etc. Nu zic nimic nou.

OK, ajunge madam la sediu. Nici dracu. Nu tu portar, sistemul de “ticketing” e prezent, dar fără bilete de ordine. Se pune şi ea ca tot românul la o coadă. Ajunge la ghişeu. Domnul de acolo îi spune că acolo nu se primesc declaraţii de la persoane juridice, doar de la fizice. Normal că nu scrie pe niciunde. Este totuşi un domn şi o duce la colega care trebuie să preia declaraţiile.

Nu apucă madam contabil să îi spună săru-mâna, că doamna de la birou aruncă o privire ucigătoare şi spune “declaraţiile se iau până la ora 13:30. Aţi ajuns cu 2 minute jumătate mai târziu. Colegul o roagă să ia totuşi actele, pentru că doamna a întârziat din cauza unei mici “dezorganizări”, stând la coadă la el la ghişeu vreo 10 minute.

Pleacă omul la treaba lui, contabila rămâne în faţa biroului. Doamna de la birou nu spune nimic. Între timp vine o altă femeie să depună actele în cauză şi întreabă dacă acolo se depun. Da. Nimic altceva. Nici că “nu mai staţi că v-am spus că nu iau acte” nimic.

A stat contabila mea 1 ORĂ acolo, în timp de madama se scărpina pe cap, se uita pe fereastră etc.

Problema s-a rezolvat când a început asta să facă scandal la 1 oră de aşteptat şi i-a promis că trece peste toate cele sfinte şi o reclamă pe asta în zi de sărbătoare. Într-un final i-a preluat actele, având grijă să îi refuze totuşi câteva, pentru că a deranjat-o, vezi doamne.

—

Am pierdut şirul instituţiilor (Finanţe, Sănătate, Registru, naiba ştie). Contabila îmi povesteşte despre unele “cozi” mişto la care a stat. Într-una din instituţiile pe holurile căreia se plimbă constant, doamnele de la ghişeu au găsit o modalitate interesantă de se mai răcori după atât contact cu hoardele de contribuabili: au pus pe una din uşi o hârtie cu “pericol de moarte”, să fie sigure că nu intră nimeni peste ele. Periodic intrau şi ieşeau cam toate de prin zonă şi timpul petrecut acolo îţi oferea suficiente detalii despre faptul că probabil nu îşi pun viaţa în pericol deliberat.

La o altă coadă, recent, stă asta cu soţul. Pe domnul contabil începe să îl prindă nervul, stând de 1 oră deja fără ca nimeni de la coadă să avanseze. Îşi manifestă intenţia de a face puţin scandal, la care nevastă-sa îl calmează “stai cuminte, că mă ţin astea minte şi m-am dus dracului”.

Da, oamenii nu prea fac mutre, pentru că îi ţin doamnele de la ghişeu minte şi le-o trag cu proxima ocazie. Aşa că zâmbesc acru şi înghit. Că actele trebuie depuse şi contribuţiile plătite.

Un domn de la rând, şi el cu nevasta în plin avânt muncitoresc, se apropie de uşă şi explică “Lăsaţi, că eu nu mai vin pe aici. N-au astea de unde să mă ţină minte”.

Contabila râde şi acum când îşi aminteşte ce spălătură a aplicat domnul din uşă. Nu intru în detalii tehnice, cert este că rândul a început să avanseze într-un ritm de speriat, iar doamnele de la măreaţa instituţie şi-au regăsit o eficienţă ce părea pierdută pentru totdeauna.

—

Tot contabila povesteşte despre o cunoştinţă de a ei, din “sistem”. Fata a lucrat nişte ani la stat, cu salariu absolut decent, sporuri etc. Într-un moment de maximă luciditate carieristică, a decis totuşi să accepte un job la privat. Plata era mai bună decât veniturile de bugetar, deci părea o alegere excelentă.

A rezistat 2 luni.

A fost întrebată ce n-a funcţionat totuşi .. Bun, salariul era cel promis. Deci nu se plângea că ar fi fost minţită. În general ar fi fost OK, dar recunoştea că nu poate lucra în stilul ăsta. “Ştiţi, când lucram dincolo (la stat), la prânz veneam acasă. Apucam să mănânc acasă, trăgeam chiar şi un pui de somn”.

—

În contrast cu plimbatul hârtiilor de către 20 de oameni, pentru că niciuna dintre onor instituţiile nu este în stare să pună la punct un sistem computerizat, dăm mereu exemplu sectorul privat. Unde facem plăţi prin Internet Banking şi unde fetele de la ghişeu muncesc cât 10 “bugetari” de la Finanţe într-un an.

Am precizat de multe ori că am avut o experienţă absolut OK cu banca de cartier marca BRD. Am avut până acum toate conturile la ei, de câteva săptămâni am rămas doar cu cel de firmă (am mutat conturile pe BCR pentru că sistemul de online banking mi se pare mai OK). Ieri am fost să scot extrasul de cont pe firmă şi să îi spun fetei de la ghişeu adio până în toamnă.

Lucrez de 3 ani cu banca lor, de 1 an jumate este ea la ghişeu. Nu pot spune decăt că, alături de colegele de la filială, mi-au făcut mersul la bancă o bucurie, dacă se poate spune aşa ceva despre mersul la bancă. Doar cu mine avea mereu de făcut “enşpe” operaţiuni: depune bani pe firmă, plăteşte un OP, scoate bani din contul x, schimbă în valuta y, dă-mi situaţia pe toate conturile, vezi că am şi altă factură, a venit cardul etc. De dimineaţa pănă la ora 17:30 stă pe scaun şi serveşte clienţii. Face sute de operaţiuni şi are pauză de masă 30 de minute. Între 13 şi 13:30. În rest nu ştiu să o fi văzut altfel decât pe scaun.

Ea nu mai primeşte spor de calculator, cred că nici pentru limba engleză, deşi e clar că o cunoaşte. Nici pentru lucrul cu publicul. Nici pentru IGIENĂ, aşa cum povestea contabila că s-a dat un spor la nuş’ ce primărie. 50% în plus pentru IGIENĂ.

Nu, nu am personal NIMIC cu nimeni. Nu doresc ca bugetarii să moară de foame, nu doresc să fie daţi afară pe capete. Mi-aş dori ca printr-un cataclism cosmic să se implementeze nişte sisteme computerizate CARE SĂ FUNCŢIONEZE. Prin care să poţi face plăţi, depune declaraţii etc. Tot prin cataclismul ăla cosmic doresc să se reducă “hârţogăraia” şi să devenim eficienţi.

Ştiu că vor rămâne oameni pe drumuri, de asta doresc încă un cataclism (dacă nu se poate realiza treaba cu ăl anterior) prin care toţi bugetarii în cauză să găsească de muncă în domeniul privat cu venit DUBLU faţă de ce primeau de la stat (cu tot cu sporuri şi “atenţii”). Să nu aibă grija de mâine, dar să ştie că RĂSPUND pentru orice. Fata de la bancă ştie că, dacă face careva plângere împotriva ei, sunt şanse să aibă probleme. Doamnele de la “ghişee” te ţin minte şi vor avea altă dată “grijă” dacă scoţi un cuvânt că stai prea mult la coadă. Undeva este o problemă. Şi asta nu apare pentru că am avea noi ceva din start cu “bugetarii”. Că n-avem. Doar nevoie de servicii profesioniste şi de bun simţ.