Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Si altii nasc copii
Discut frecvent cu ai mei (thank you, skype) despre ce mai este prin ţară. Aflu deci repede dacă mai apare vreo lege “deşteaptă”, se mai fură de pe undeva sau mai iese careva în stradă. Am auzit şi despre scandalul cu indemnizaţiile pentru proaspetele mămici, am citit păreri pro şi contra. Despre necesitatea îngrijirii copiluliu 2 ani de la naştere, despre faptul că e bine sau nu să se ofere alocaţie etc. Despre problema “calităţii” celor ce devin părinţi (mulţi copii se nasc în familii sărace şi/sau de ţigani etc.), despre eterna întrebare “e bine să se nască totuşi copii în orice gen de familie, dar să se nască?”, despre faptul că majoritatea celor cu un cap pe umeri şi niscaiva responsabilitate nu se apucă de “produs” copii pe bandă rulantă ş.a.m.d.
Acum câteva minute am luat-o la interogatoriu pe gazda noastră de aici. Prietena care ne ţine de peste 2 luni să vedem şi noi cum stă lumea în visul american. Are o fetiţă de 4 anişori, despre care am mai povestit. Iată ce a făcut Statul American pentru a sprijini această familie (el şi ea, ambii cu serviciu, plătitori serioşi de taxe şi impozite): mai nimic.
Naşterea a costat undeva la 10.000 de dolari. O naştere simplă, naturală şi rapidă. Singurul “lux” a fost o epidurală. Asigurările au plătit mare parte, ceva au plătit şi ei, pentru că şi aici există coplată. Asigurările de sănătate sunt undeva la 800 de dolari PE LUNĂ, deci nu a dat “statul” nimic gratis.
O proaspătă mămică are concediu maternal de 6 săptămâni (dacă a fost naştere normală) sau 8, dacă a fost prin cezariană. În caz că totuşi doreşte să mai rămână acasă cu copilul, are 28 de săptămîni limită. În acest timp NU PRIMEŞTE NICIUN DOLAR, doar că firma îi păstrează postul. Nu există “alocaţie”, nu alte chestii.
Interesant este că, deşi nu a stat cu a mică 2 ani acasă, copila este dezvoltată mai mult decât armonios. Este foarte bine educată, deşteaptă şi fericită. Există sisteme de “pre-school”, există bonă, există bunică. Sau, dacă totuşi mama doreşte să îi fie alături copilului mai mult timp, există şi posibilitatea de a rămâne “casnică” şi de a se baza pe salariul soţului doar.
Prietenii noştri lucrează multe ore pe zi, dar şi-au stabilit programul încât să petreacă timp cu copilul. Ea se trezeşte de la 3 dimineaţa, pentru că la 5 are zbor. Şi-a luat curse din acestea matinale, pentru a putea reveni acasă pe la 14-16. Copilul este adus de la “pre-school” de ea, soţ (dacă scapă mai repede, de obicei în jobul lui de IT programul e de la 9 până se rezolvă problemele stringente (asta a însemnat de multe ori şi ora 24) sau bunică, dacă ambii părinţi vin după ora 16 jumătate, ora la care se ia micuţa acasă.
Cu toate că a dormit 5 ore, mama petrece timp cu fetiţa. Fac “projects” (decupaje, colorat, pictat cu acuarelă) şi chiar lecţii. Învaţă să citească, scrie cu litere de tipar, face adunări şi scăderi simple. Este necesar să acumuleze toate aceste cunoştinţe pentru că dă examen la 5 ani, pentru a intra la kindergarten. Dacă vrei o grădiniţă bună, tragi de copil. Normal că “gâza” nu are nimic împotriva lecţiilor, mai ales că părinţii ştiu să le facă interesante şi plăcute.
La ora 7 se trece la cină şi lăptic, după care copilul este spălat şi pus la nănică. Urmează tradiţionala “citire”, pe care o prinde cam 5 minute, după care face nani.
Înainte de a “planifica” acest copil, prietenii noştri şi-au pus toate problemele la punct. S-au pregătit cu ceva economii, şi-au găsit servicii bune, pentru a avea asigurările medicale necesare pentru o sarcină şi naştere fără griji. Sunt “immigrants”, deci au tras destul pentru a avea o situaţie decentă. Copilul a fost făcut la 35 de ani, teoretic destul de târziu, dacă e să ne luăm după “cărţi”.
Cum este îngrijit acest copil? Ce i se oferă? Nu e frumos să “dai din casă”, dar hai să spunem că micuţa are o cameră amenajată ca în reviste, că e plină camera de hăiniţe frumoase, jucării de toate felurile, cărţi şi orice poate visa un copil la 4 ani. I se cumpără jocuri pentru vârsta ei, cărţi de colorat, tot felul de materiale de “lucru manual”, pentru a-i stimula creativitatea şi a-i face plăcere. Suficient de spus că, de Paşte, mama (cu tradiţionalele 5 ore de somn) a stat cu ea să orneze împreună nişte ouă “de jucărie”, au pus sclipici pe ele etc. Eu am decupat cu un “ferăstrău” minuscul ouăle mari (mai groase), pentru a nu se tăia a mică. În rest, totul a fost făcut de mânuţa ei sub supravegherea blândă a mamei.
În zilele însorite este dusă în parc, tatăl îşi face timp şi buget pentru a merge 200 de mile până în Pennsylvania la ski sau în oraş la înnot. A mică deja coboară frumos pe skiuri şi demonstrează talent şi cu înnotul. În iulie va merge la un “camp” cu tatăl ei. Doresc să înceapă şi nişte lecţii de tenis pentru că, dansul este încă insuficient la câtă energie are “gâza”.
Interesant este că, deşi plătesc zeci de mii de dolari anual ca taxe (60.000 anul trecut), nu le-a picat niciodată fisa că statul ar trebui să le ofere asta şi aia. Mă gândesc că prietenei noastre nu i-a fost chiar uşor la o lună jumătate de la naştere să se întoarcă la muncă, dar au supravieţuit cu toţii. Pentru această mare etapa din viaţa lor au pus bani deoparte şi au încercat să îşi rearanjeze programul.
Nu spun că acesta este un model ideal, pentru că nu este deloc uşor pentru o asemenea familie. Dar recunosc că mi se ridică părul măciucă, atunci când aud mereu că statul trebuie să ne dea. Sunt şi eu femeie şi mă gândesc deja tot mai intens la un ghemotoc ce ne va spune mamă şi tată. Da, vom pune bani deoparte pentru asta. Da, suntem suficient de maturi să înţelegem ce presupune asta. Da, ne putem permite un copil, căruia să îi putem oferi un trai decent şi o educaţie pe măsură.
Mi-ar plăcea să primesc indemnizaţii, alocaţii etc.? Sincer? Normal că mi-ar pica bine nişte bani în plus. Mi-ar plăcea însă mai repede să am în Timişoara o maternitate CURATĂ ŞI DECENTĂ în care să nasc. Mi-ar plăcea să merg acolo fără pile şi teancul cu bani. Şi eu, ca şi prietenii noştri, plătesc taxe şi impozite. Spre deosebire de mine, care mă voi ruga să nu “capete” copilul cine ştie ce de prin spital sau să nu îl uite vreo doamnă asistent în incubator la fript, prietena noastră s-a dus relaxată la un spital curat şi decent. A anunţat imediat că doreşte epidurală, ce i s-a administrat imediat ce dilataţia permitea. A născut repede, în siguranţă şi curăţenie. Este una dintre femeile care ar mai naşte de 2 ori pentru că a simţit doar “miracolul”, nu şi neplăcerile cu care sunt multe românce obişnuite.
Mi-aş dori deci să nu mă gândesc atât de intens la a naşte în Ungaria, unde, la 2 ore distanţă de oraşul meu, costurile naşterii mi-ar ajunge cam la totalul şpăgilor din spitalele româneşti. Unde nu aş fi lăsată să mă chinui că “atunci când te-ai f… ţi-a plăcut”, unde am avea amândoi (mamă şi copil) condiţiile şi îngrijirea pentru care plătim ambii viitori părinţi de ani frumoşi în ţara noastră.
Partea proastă este că discuţia asta cu “tăiem de aici şi de acolo”, nu va aduce un plus de condiţii în maternităţi. Nu va aduce asiguratului condiţii decente în spitale, condiţii pentru care alţii ar intenta procese. Se vor face tăieri peste tăieri, ne vom descurca, pentru că mereu ne descurcăm, şi vom rămâne f… şi cu banii luaţi.
pei la noi daca nu vine Basescu la capul copilului se cheama ca nu te-a ajutat suficient statul 😀
Eu am sa lansez intrebarea indecenta (scuze daca a mai fost pusa): De ce nu profiti sa iti gasesti un job bun acolo ? “Aici” o sa fie la fel si maine, si poimaine si peste 10.000 de ani (sunt optimist zicand atat)…..
Revenind la subiect, poate nu doare atat scaderea unor venituri – pensii, salarii, alocatii – cat faptul ca noi vedem cum gasca bocilor fura in continuare dupa ce a facut sa fie criza tocmai prin aceleasi furturi…. si, culmea tupeului o fac fara nici o jena, pe fata. Furtul a devenit politica de stat. Aici e toata diferenta. Ceea ce platim noi din munca noastra nu se vede niciunde…. dar alimenteaza conturile bocilor.
Sfatul meu pentru toti: plecati cat puteti. Nu se stie cand granitele se vor inchide, inchise de ue sa scape de noi sau de securistii basescieni ca sa nu mai plecam; “ce a fost o sa fie iara” (intelepciunea populara)
Scuze, revin cu o completare: stiu ca esti freelancer, asa ca jobul nu cred ca e o problema; doar sa iti gasesti un “cuib” pentru tine si familie. Bafta !
Ideea este ca nu plecarea ar trebui sa fie solutia, cel putin nu asta cred ca ar ajuta Romania. Acum, adevarat este ca, dupa ce ti-o trage onor statul in fiecare luna cu cate o noua nascocire de taxe sau reduceri din astea care lovesc tot in prostii ce mai platesc, incepi sa iti pui intrebari. Sincer nu doresc sa fac pasul asta, dar nu se stie ce si cum 🙂
Ohohohoho cate comentarii negative o sa primesti :)) Ai cam rascolit oala cu bors si multe gagicute si mamicute o sa-ti sara in cap. Si totusi, uitati parerea unei femei care a trecut de stadiul de planificare si a ajuns in stadiul de executare a proiectului, ca sa vorbesc in termeni de project management :))
Intotdeauna niste bani in plus sunt bineveniti. Dar trebuie sa te gandesti bine inainte de unde vin banii aia in plus. Nu, nu sunt o pomana. Nu pica nici din cer, nici de la Sfantul Stat sau Sfantul Duh. Sunt tot din buzunarul nostru (al alora care muncesc, cel putin) si din pacate, nu ni se intorc.
Nu imi convine sa ma gandesc ca eu muncesc 12 ore pe zi si platesc de ma cocosez statului roman pentru ca o femeie care nu a muncit o ora in viata ei sa beneficieze de alocatia aia pentru copii, sa ii toarne pe banda dupa care sa-i trimita la cersit. Nu imi convine sa ma gandesc ca din banii mei se intretine un sistem social care a ajuns sa se bazeze pe pomana electorala si in acelasi timp sa injure firmele si patronii nenorociti care numai la profit se gandesc (fara sa-si dea seama ca din profitul ala li se platesc lor banii care le permit sa aiba energia sa se dea cu curu de pamant)
Motivatia alocatiilor de stat pentru copiii nou nascuti ar fi ca vezi Doamne, sa asigure sanse egale pentru toti copiii, indiferent din ce mediu provin. Nu asa asiguri sanse egale! Sanse egale sunt atunci cand si copilul de gunoier si copilul de avocat se pot naste intr-un spital curat cu doctori si asistente carora le pasa de el, poate merge la o cresa unde sa nu fie batut sau chinuit si poate invata in scoli in care sa existe profesori pasionati.
Un alt argument pentru mentinerea acestor alocatii e ca mamele alea platesc 12 luni inainte taxe, si tot pe banii lor stau acasa. 800 de lei pe luna inseamna 19.200 in 2 ani. Ce femeie in tara asta plateste 200 de milioane taxe la stat in 12 luni inainte sa nasca? Era clar ca sistemul papa mai multi bani decat “producea”, era clar ca era destinat sa pice!
Păi gazdele tale fac parte din upper-middle class, dacă au plătit impozite de $60,000/year. Impozitele astea se plătesc la venituri brute de cca. $120,000/an.
Sunt tare curios cum or fi crescuţi copii ăia ai căror părinţi nu au bani cât să plătească atât.
ontopic
Eh, aici problema se putea pune altfel : asigurari private. Si nu cred ca trecerea ar fi fost atat de dificila, din moment s-a putut face si pentru pensii. Dar e clar ca atunci cand e vorba de un copil apar niste responsabilitati in plus si nu e chiar “o joaca”, pentru a putea lua decizia pe graba. E vorba e o viata care stie ca trebuie sa manance, trebuie sa doarma, are nevoie de atentia si de dragostea parintilor…
offtopic : ti-am trimis un mail 🙂
Bun, hai sa ne intelegem: modelul SUA nu este unul ideal. Nu am spus niciodata asta. Au spitalele pe care le au si medicii astia, pentru ca platesc sute de dolari pe luna asigurari de sanatate. Asta in cazul misto cand au joburi ce permit asta, altfel, daca iti faci asigurare pe pielea ta, platesti “premium” de te cocosezi. DACA TE PRIMESC AIA. Pentru ca firmele de asigurari fac screening inainte de a te accepta. Daca ai un trecut “bolnavicos” sau in familie vreo boala cronica ce e posibil sa vina si peste tine, ai pus-o.
Nici daca ai fost acceptat si platesti asigurari niste ani buni, asta nu inseamna ca esti acoperit. Poti face operatia ce iti salveaza viata, dupa care firma de asigurari decide ca de fapt ai fost un factor de risc si gaseste o chichita in contract sa te lase cu fundul gol.
Anual sute de mii de oameni de aici ISI VAND CASELE pentru a plati spitalizari si tratamente. Multi intra in faliment pentru ca au fost “smecheriti” de casele de asigurari. Oricat de plin de rahat este sistemul medical de la noi, nu stiu multi romani care sa fi ramas totalmente pe drumuri ca nu au putut plati un bypass. Sau sa isi fi vandut masina, pentru ca o apendectomie costa de te rupe. Si e o operatie de “rutina” pentru un medic.
Is destule probleme in sistemul asta, asa ca e departe de a fi ideal.
Oamenii astia platesc 1/4 din veniturile familiei ca impozite si tot felul de alte chestii. Si nu, cu IRS-ul nu te joci, deci nu “ascunzi” bani, ca e pe nasoale. Este adevrat insa ca, daca esti corect si la zi cu platile in cauza, ai o asigurare de sanatate decenta (pe care oricum o platesti de iti iese pe gat), cand intri intr-un spital nu te lasa nimeni sa mori pe coridoare, ca n-au chef de tine. Mai ales ca astia se dau in judecata pentru orice rahat, deci niciun medic nu tine mortis sa ia peste nas un proces.
Multi dintre cei care comentati la mine sunteti intr-un fel in situatia lor: munciti, platiti taxe, aveti asigurare de sanatate etc. Spre deosebire de ei insa, cand intrati in maternitate, va rugati sa nu prindeti pe careva in toane proaste, ca ajungeti, fereasca sfantul, la stirile de la ora 5.
E maternitatea Odobescu ACUM curata? Asta e bine. Pana acum ceva timp umblau sobolanii pe acolo si stateau zidurile sa cada. Si faptul ca ati dat spaga putina, Flori, nu e OK. Pentru ca si tu si mamica ati platit taxe si impozite. Tocmai pe principiul asta ma gandesc ca e mai OK sa mergi in Szeged sa nasti. Macar acolo platesti legal serviciile medicale si nu te mai simti ca milogul cu plicul in mana.
Dojo dragă, exemplul SUA e total nerelevant pentru Europa în general şi România în special. Dacă situaţia descrisă de tine aici e una ideală, apăi chiar că e ceva în neregulă. La un asemenea ritm de viaţă îţi dai seama că ăia ăşi fac praf sănătatea? Să nu mai vorbim că la noi e aproape imposibil pentru 99% din populaţia să îşi angajeze bonă. Rareori există şi bunici disponibili.
În SUA nu există problema declinului demografic. Dacă li se pare că sunt prea puţini e de ajuns să facă o “loterie a vizelor” prin cine ştie ce ţări sărace şi se înghesuie la ei toată spuma specialiltilor de pretutindeni. La noi trebuie să existe măsuri care să încurajeze natalitatea pentru că îmbătrânirea populaţiei e calea cea mai sigură spre faliment naţional.
Asta cu planificarea şi pregătirea financiară e în mare parte o prostie. Da, te gândeşti şi vrei să îi asiguri copilului tot ce îi trebuie, dar când o să ştii că eşti pregătit? Le iei şansa tinerilor sub 30 de ani de a avea copii, pentru că sunt foarte puţine persoane cu o oarecare stabilitate financiară înainte de 30 de ani.
Eu sunt în continuare de părere că trebuie să fii părinte în România înainte de a vorbi despre chestiile astea. Şi comentatoarea “Moldoveanca” pleacă de la o premisă greşită. Cum că ea plăteşte impozit şi muceşte 12 ore pe zi pentru ca altele să toarne copii pe bandă rulantă. Ei bine nu e aşa. Dacă nu ai un an întreg lucrat înainte de naştere, nu primeşti niciun ban. Deci nu există femei care să poată să îşi permită traiul din “produs” copii.
Cât despre maternităţi, cred că ai putea face o excursie pe la “Odibescu” când te întorci în ţară. 🙂 Eu am fost uimit de condiţiile foarte bune şi de personalul politicos. Da, mai dai şi bani pe sub mână, însă nu sunt atât de mulţi cum se crede. Noi nu am cheltuit mai mult de 300 de euro cu aşa ceva şi am dat chiar mai mult decât alţii.
Hai că am fost un pic nervos, sper că nu am fost prea dur. 😀 Aştept să aflu că eşti însărcinată. 😛
Dojo a deschis cutia, eu am scos balaurul si l-am palmuit, si tu te-ai enervat :)) Nu, Florine, adevarul este ca niciodata nu esti pregatit sa ai un copil. Intotdeauna vei avea impresia ca nu ai suficient cat sa-i oferi totul, si asta indiferent daca ai 20 de ani sau 50!
Acum m-am documentat mai bine, ai dreptate, trebuie sa ai un an întreg lucrat înainte de nastere. Asta a venit de la ciuda crescanda pe care o adun impotriva unui stat care ii baga in cacao pe toti cei dragi mie… DAR asta nu inseamna ca statul pana acum nu mergea pe pierdere.
Alocatia de 800 de lei /luna timp de 2 ani inseamna aproape 200 de milioane in 2 ani. Ce femeie cu salariu mediu pe economie stii tu sa contribuie la buget 200 de milioane in 12 luni ca sa i se intoarca 200 de milioane in 2 ani? Daca ar contribui 200 de milioane in 12 luni asta ar insemna 16 milioane pe luna. Ar trebui sa ai salariul brut in jur de 30 de milioane ca sa platesti taxe de 16 milioane, iar din taxele alea se duc si la pensii si la sanatate si la somaj!
@J Mihai – eu discutam acum 2 ani cu o matusa care este agent de asigurari. Pe atunci nu plateam asigurare medicala de stat, dar voiam sa platesc calumea ca sa beneficiez de servicii. Voiam sa-mi fac asigurare privata de sanatate. Ghici ce? Asiguratorii internationali au ajuns la concluzia ca populatia din Romania
Scuze, am apasat send inainte sa termin mesajul. Deci Asiguratorii internationali au ajuns la concluzia ca populatia din Romania E PREA BOLNAVA CA SA BENEFICIEZE DE ASIGURARI PRIVATE DE SANATATE. Cu alte cuvinte, nimeni nu a vrut sa intre pe aceasta piata, pentru ca ar fi pierdut prea multi bani, pe fondul unei stari de sanatate generale proaste. Ce zici de asta?
Eu nu vreau sa dau bani pe sub mana, pentru ca nici eu nu-i primesc pe sub mana. Cum adica, eu primesc bani, platesc impozit pe ei si ii dau altuia care nu plateste impozit?
Discutia dureroasa a fost initiata de Moldoveanca, io am deschis cutia cu balauri, dar tu i-ai si intaratat 😀
Avem spor negativ. Teoretic e bine sa se nasca niste copii, nu conteaza unde si cum, sa se nasca. Am si io insa o intrebare: copilul din satra de tigani, sau facut pe banda pentru alocatie, va fi vreodata un cetatean? Sau va infunda puscariile de la varste fragede?
Am rude prin zone “sarace”. Genul de oameni care au facut cati copii au dat domnul. Pana acum niste ani traiau vai de soarele lor. Faptul ca sunt saraci nu inseamna ca nu si-au educat copiii, asa cum s-au priceput.Nu, copiii nu sunt doctori sau ingineri, sunt muncitori cine stie pe unde. Oameni seriosi si cinstiti, crescuti cu respect de munca. Da, astia sa se inmulteasca din partea mea cat doresc.
Am dat prin liceu meditatii unor copii de tigani. Frate si sora. Ea, prostuta rau, ramasese repetenta in clasa a IV-a. Parintii (tigani spalati) insistau sa invete bine. ma gandesc ca tatal nu se tinea doar de chestii legale (nu stiu sa fi avut vreun job), dar copiii erau tinuti in scoala si ambii parinti trageau de ei sa invete. Mama copiilor recunoastea ca este nescolita si ca nu doreste ca fata si baiatul ei sa fie analfabeti. Nu stiu ce s-a ales de pusti, ma gandesc ca a mica nu a facut enorm de multa scoala, ca pur si simplu nu o ducea capul. Baiatul insa era un destept si jumatate, cine stie …
Ma gandesc ca o asemenea familie nu presupune un dezastru social. Mda, tatal ar putea fi putin purecat la sectorul taxe si impozite, dar copiii au fost educati sa fie respectuosi si sa studieze. Nu vorbesc cat erau de bine imbracati si cat erau de curati.
Vreau sa explic si chestia asta, pentru ca ajungem la rahaturi rasiste si chiar nu e cazul.
Si ajungem apoi la mamele care toarna copii pentru “alocatie”. Care nu au bani si nici interes sa duca un copil la scoala. Unii isi trimit copiii la furat, altii ii muncesc de la 4 anisori. Sau ii fac pachet cu destinatia cel mai apropiat orfelinat.
Apoi si eu am o problema cu asta. Niciodata un asemenea copil nu va fi educat sa munceasca sau sa invete, daca toata ziua cerseste sau fura. Si asa fac si parintii. Cu toata alocatia in cauza sau indemnizatie sau ce doreste statul roman sa ii mai ofere, copilul asta va lua calea puscariei in momentul in care are varsta minim acceptata pentru asta. Si nu, ca platitor de taxe, nu imi convine ca acum eu sa discut despre “ne-om descurca si fara banii aia”, pentru ca sunt suficiente vite din astea care fata doar ca sa puna labele pe niste bani nemunciti.
Partea cu natalitatea.
Spui tu Florine, ca aici nu e problema demografica? Ohoo…
Deci NYC este in NORD. Si peste tot exista anunturi in Engleza si SPANIOLA. Este PLIN de hispanici. Bun, e plin si de negrii sau asiatici. In sud (California de pilda) populatia hispanica este uriasa. Se face misto pe aici ca in curand in loc de USA se va numi USM (United States of Mexico). Si aici populatia “alba” face 1-2 copii, in timp ce altii toarna cu galeata. Doar ca statul in sine nu prea incurajeaza natalitatea prin masuri din astea atat de protective.
Vreau sa intelegeti cu totii ca situatia prietenilor nostri nu mi se pare IDEALA. Pentru ca nu este. Muncesc pentru tot ce au, iar statul le ofera cam putine (daca e sa ne luam dupa “alocatii” sau chestii de genul asta). Ideala insa mi se pare ATITUDINEA lor.
Sunt romani, deci nu poti spune ca s-au nascut nemti sau nu stiu cum. Deci teoretic au tot “genele” noastre sa zic asa. Normal ca si-ar dori sa li se faca si sa li se dreaga. Dar, daca asta este situatia, si-au vazut de ale lor si gata. Fara sa se dea cu fundul de pamant, fara atata tevatura.
Nu spune nimeni sa strangi bani pana e in colegiu. Ca nici dracu nu are atatia bani. Dar nici sa te pui sa faci copil la 20 de ani, fara job, fara nimic, doar ca “ne-om descurca”. Sau “lasa ca ne da statul”. Pentru ca statul, din ce vedem, incepe sa nu mai dea. Ma gandesc si eu ca pui de un bebe cand poti acoperi macar perioada prenatala si nasterea, ca doar nu faci rate sa platesti spaga la medici. E oricum o discutie lunga si grea. Cei care ati facut pasul asta, felicitari si bucurii din partea “gazei”. Este clar ca ati gandit miscarea asta si ca acum va bucurati de decizie 😉
Mada (sotia mea) va da nastere maine puiului nostru.
Pot spune doar 2 idei:
– Dojonela, as prefera sa platesc spitalizare pentru ca ea sa nasca intr-un mediu NORMAL, si nu pentru ca anestezista sa faca ce e platita sa faca; si nu pentru un JEG de maternitate. Doctorita a fost o bomboana in schimb: nu a cerut nimic.
– Nu imi permiteam un copil caruia sa-i dau TOT ce as fi dorit, dar cum timpul trece si anii nu se mai intorc … cel mai bun moment pentru ca bebelul sa vina e cel prezent. Am calculat indelung cu Mada aceasta nastere. Initial nu stiam ce sa facem: sa plangem sau sa radem. Acum stim: suntem bucurosi ca am luat decizia de a-l pastra. Vom fi parinti.
– Venitul familiei pe care ai prezentat-o nu e tocmai unul mediu: mama insotitoare de zbor / tata – IT. Nu cred ca e cel mai bun exemplu, dar e de retinut.
Sedere placuta in continuare 😉
ALEX .. NASTERE USOARA PENTRU SOTIE SI FELICITARI 🙂
problema nu e ca se scoate … problema e ca se scoate, si unii au facut niste calcule 😉 … si sa fim seriosi, nici o mamica de cariera nu sta prea mult in maternitate … in ceea ce priveste spitalele din romania …. da ai mare dreptate … doar ca au inceput sa apara si clinici private.
In cluj, spre exemplu, e una bestiala … conditii de hotel de 5 stele… superb absolut tot! Si ce e si mai fain, e ca dai o suma, si nu mai trebuie sa spaguiesti … o suma, care daca stai sa calculezi spagile pe care esti nevoit sa le dai intr-un spital de la portar paan la medic … iesi mult mult mai scum intr-un spital de stat decat in clinica privata 🙂
Nu stiu ce sa zic dar pentru a avea un copil trebuie sa te gandesti de 10 ori.
Sunt de prncipiul ca trebuie sa imi fac o situatie stabvila pentru a putea oferi acelui copil stabilitate si tot ceea ce ar avea nevoie copilul.
Nu pot fi iresponsabil si sa las sa vina pe lume un copil si sa nu pot sa ii acord tot ce are nevoie pentru viata , scoala si tot ce tine de dezvoltarea sa armonioasa.
Putina protectie sociala trebuie sa existe, poate modelul german este mai bun.
Model americann mi se pare putin dur dar nu imposibil.
Personal cred ca un copil venit pe lume mai tarziu este mai okay decat unul venit pe lume din parinti foarte tineri.
Eu mai rar pe la tine, dar totusi… daca imi permiti.
Prietenii tai sint ceea ce numim (eu sint in DC) clasa de mijloc. Aceasta este categoria sociala
care plateste TOT pentru toti. Aceasta este categoria sociala care munceste pina la epuizare.
Trebuie sa stiti ca faza aia cu statul acasa cu copilul de cele mai multe ori e fara plata fiindca
statul acasa nu e parte de health insurance. E doar politica firmei la care muncesti. Daca vor sa
te plateasca si au desability insurance atunci iei ceva bani, daca nu, nu.
Eu. la o luna si jumatate dupa ce am nascut m-am prezentat la birou fiindca in mintea de gaina
imi ziceam lasa sa mai fie acolo citeva saptamini ca cine stie ce nevoi voi avea in primul an de
viata al copilului. Da, da… le-am pierdut. 🙂
Da, ne-am pregatit intens pentru venirea fetitei noastre. Cu camera copilului, cu bani pusi
intr-un savings cit sa ne ajunga si eu sa pot sta acasa cel putin un an. Nu primesti nici un fel de
ajutor. N-am platit nasterea (prin cezariana), nici spitalizarea, nici doctorii. Avem o super
asigurare medicala pentru situatii din acestea. Am platit insa vaccinele. Si am platit… vaccinele
sint “preventive care” si asigurarea noastra ne da doar $500 pe an pentru vaccine. restul am platit
cam la vreo 800 bucata.
in rest, avem parinti cu green-card, ne ajuta si ne bucuram ca trebuie sa o trezim de dimineata
sa o ducem la “day-care” sau ca nu trebuie sa angajam vreo bona si sa o lasam pe miini straine.
are doi ani. am inceput inotul. ne interesam de o gradinita buna, caci trebuie sa rezervi locul din
vreme.
Succes tuturor viitorilor parinti!
Nu stiu daca ceilalti comentatori au vazut ceea ce scriu eu mai jos.
De ce in SUA ar sprijini cresterea numarului de nou nascuti daca migratia internationala de forta de munca de la supracalificat in jos este excedentara. Ei nu trebuiesc sa formeze un om caci il pot aduce de afara. Un geniu are mereu un loc in SUA si au ce sa ii ofere.
In Romania lucrurile sunt chiar invers. Nu se bate nimeni sa vina in tara asta si prin 2050 o sa ajungem la 2050 din care procentul celor de varsta a treia va speria, nu gluma. De aceea a si venit ideea cu sprijinul mamelor ca sa se evite o bomba demografica.
Zic si eu nu dau cu parul.
la al doilea 2050 este de fapt 15 milioane.
compari mere cu pere, si perele ies mai bune pentru ca sunt in gradina cealalta.
in SUA spitalul e privat, firma la care platesti asigurarea e privata, pensia e si ea privata, impozitele alea pe care le ia statul sunt pentru alte lucruri (administratie, infrastructura).
normal ca e curat si frumos in spital pentru ca orice business care se respecta se bazeaza pe customer satisfaction.
daca se retrage si la noi statul din sanatate sa vezi ce frumos o sa vorbeasca asistentele cu tine prin spitale, care vor fi private.
si daca nu imi mai ia bani aiurea pe asigurari si ma lasa sa imi fac singur la privat ( daca am chef), nici eu nu mai vreau indemnizatie de la stat.
treaba e foarte simpla. e diferenta dintre capitalism si socialism.
problema e la noi in cap pentru ca am vrea toate beneficiile capitalismul plus cele ale socialismului dar fara obligatiile aferente.
Salut,
Sunt multe gauri in sistemul romanesc, multe gauri pe unde se scurg o gramada de bani. Eviden una este cea legata de alocatii si asigurari sociale.
Am tot auzit tevatura despre egalitatea alocatiilor pentru copii. Mi-e imi pare o aberatie din principiu ideea existentei alocatiilor. In fine, doar pentru a avea o parere : nu poti avea sume egale ale alocatiei pentru copii din familii cu venituri mici si copii din familii cu venituri mari sau foarte mari. Este incorect, sa oferi aceasi suma celui are conduce in liceu primul Porsche cu cel care inva vine pe jos. Intr-un fel, nu incurajezi nimic. Doar arati ca exista paturi sociale evidente. De parca nu este de ajuns ca suntem rasisti. Adaugam pe capul unui licean debusolat faptul ca este minor fata de Porsche. Aberant.
Revenind la nasteri. Imi doresc de ceva timp un copil. Evident, ca mi-am pus problema resurselor financiare. Am intrebat, citit si ascultat despre sumele vehiculate, posibilitati ..etc. Si concluzia a fost : pentru ce muncesc eu exact? Sa dau spaga la un portar in fiecare moment in care doresc sa-mi vad copilul? Sa nu ajung la doctori si etc. Sistemul romanesc este un capitalism inca departe de realitate. Americani promoveaza ideea de privat pentru incurajarea celor care chiar isi doresc. Nu doar ofera posibilitatea. Trebuie sa depui efort pentru ceace iti doresti. Nu e pus pe tava si platit. Nu arat cu degetul catre Romania, dar sincer m-am saturat si sunt destul de scarbit de moment. Am 30 de ani, si nu-mi pot imagina in fata decat Becali Euro parlamentar + Eba. C’mon, please. E nevoie de schimbare, o schimbare in noi. Sa nu mai aceptam regurgitarile care apar pe sticla.
Dar fac arcolada prea mare si nu mai termin. E subiect prea lung.
In Romania acestor ani, exemplele frumoase sunt prea putine. Este trist si gratiile inculturii se strang in jurul nostru.
O zi placuta,
Mihai