Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Concediu medical pe motiv de scuipaturi
Din seria “mare e grădina Domnului şi mulţi au sărit gardul de au ajuns în America”, citeam azi pe budă un articol din AM New York (o fiţuică gratis pe care o colectăm exact pentru culturalizări pe tron) despre cum unii angajaţi MTA, şoferi de autobuz, iau concediu medical PLĂTIT pentru că vreun mirobolant călător le-a troznit una bucată flegmă peste ochi.
83 asemenea incidente au avut loc anul trecut şi 51 de şoferi au rămas acasă o perioadă pentru a-şi reveni. Unii au stat acasă 1-2 zile, dar cel mai “faimos” caz a fost de 191 de zile de concediu plătit, pentru că şoferul era atât de “zdruncinat”. Conform legii şoferii atacaţi (nu doar scuipaţi) au dreptul până la 2 ani de concediu plătit. Cei care se ţin de asemenea “evenimente” intră la categoria “felony” şi pot primi cadou până la 7 ani de stat la mititica.
Partea nasoală a muncii de şofer la MTA este că pe la tine trec toţi călătorii. Se plăteşte la şofer sau se trece cardul prin aparatul ăla şmecher de ştie că e transfer (deci gratis) sau prima călătorie, deci plătită. Spre deosebire de validatoarele noastre de card din RATT (din ce aflu că e pe la Timişoara), astea FUNCŢIONEZĂ punct. Oricum, dacă ai probleme cu cardul, plăteşti 2,25 USD la şofer. Ţinând cont că trec destui pe la “ghişeu” într-un asemenea oraş, mă gândesc că procentul de abuzuri faţă de cel al totalului de călători nu e chiar atât de mare.
Ceea ce mi se pare şi mai ciudat este că, dintre cei care stau cuminţi la rând să intre în autobuz (da, se stă la rând, frumos, nu se intră ca turma), ar fi unii cu asemenea probleme. Mai ales că şoferii, între staţii, sunt pur şi simplu decorativi, că tu faci plata sau bagi cardul.
Şi mai interesant este că, după cum precizam într-un articol anterior, o femeie care a născut primeşte “maternity leave” doar 6 săptămâni pentru o naştere normală sau 8 pentru o cezariană şi, un supliment de 28 de săptămâni pot fi acordate FĂRĂ PLATĂ totalmente, doar cu avantajul că firma le ţine locul. Şi uite că un şofer, după ce ia un scuipat între ochi (nu spun că este plăcut, dar nici nu cred că aşa de traumatizant) stă acasă şi 190 de zile PLĂTIT. Doar pentru că un medic, la fel de “speriat” consideră că a suferit o traumă senzaţională şi că trebuie omul să se refacă. Da, fac şi terapie la psiholog. Lucru mare.
Acolo as avea eu de lucru cacalau ca sa “repar ” asemenea traume 😛
Iti dai seama ca nici nu as stii cum sa incep terapia cu un asemenea de post-traumatic stress 😛
“Si ce ati simtit cand ati fost scuipat?” My Godddddddd 😛 😛 😛
Americanii oricum se duc la psiholog chiar si atunci cand se plictisesc. Acolo e ceva normal, cum e la noi aruncatul mizeriilor pe jos.
Oricum, au si ei scaparile lor in sistem. Le avem noi ca suntem o micuta tarisoara, la ei cu o tara uriasa impartita in cine stie cate tarisoare mai mititele, e normal sa le aiba.
Mda, frica de interactiune isi spune cuvantul .. devenim (sau ei devin) niste manipulabili prin simplul fapt ca nu putem verbaliza o groază de probleme.
Americanii ca americanii,
dar la noi in tara cum e, cand in sate oamenii isi declara copiii, de la nastere, cu handicap, doar ca sa primeasca bani bani bani in plus.
Si cine verifica chestiile astea? Ca sunt totusi bani de la stat :O
Oh, Alle, nu doar copiii sunt declarati asa. Sunt familii intregi care apar ca avand “dizabilitati” si n-au nici pe dracu. Daca s-ar intra o data teapan in ei cred ca s-ar reduce din start numarul de “asistati”. Sa nu mai zic de niste parnaie pentru cei care au inchis ochii la marsaviile astea sau le-au aprobat cu manuta lor
La noi daca soferii de la RATT sunt scuipati, batuti, tot ei au de suferit. A fost un sofer de la noi din Timisoara amenintat cu pistolul si nu a primit nici un concediu.
Tata e si el sofer la RATT si are zilnic dobitoci pe cap… daca primesc o reclamatie cat de tampita, tot ei au de suferit.
de aia se numeste tara tuturor posiblitatiilor!
Eu as prefera sa-mi iau un pumn decat sa fiu scuipat. Oricum, daca ar fi reglementarea asta si pe la noi, jumatate din soferi si-ar lua concediu, la cate au de suportat.
Ok, vad ca voi discutati serios aici in comentarii, da’ mie imi vine sa “ma” rad. Ca e de ras, n-aveti ce zice. Desi e trist. Dar totusi de ras…