Mult draga mi-e munca mea …

14
3188
views

Sunt unul dintre aceia care au avut noroc de job pe gustul personal. Am lucrat 10 ani în radio şi a fost un vis pe care mi l-am împlinit. Că nu am avut doar salarii senzaţionale, că ai mai avut câte un deştept cu talente la săpat, tot a fost frumos. Îmi amintesc că în primii 2 ani nu am luat concediu deloc, abia în al treilea, în vară, m-au făcut pachet şi m-au ameninţat că nu mă lasă în radio, până când trec zilele regulamentare.

Următorul job, pe online, a crescut dintr-un hobby şi, ca orice hobby, nu se “simte” munca nici acum. Programul este şi el atipic. Nu mai merg 3-4 ore pe zi la radio, pot lucra o zi 16 ore pentru ca alte 2 să le “ard” pe cine ştie unde. Aşa cum este de aşteptat, nu e tot timpul uşor să mă scot din ritm pentru că, sună ciudat, dar chiar îmi place munca mea.

Astăzi deci, dacă tot e duminică, v-aş invita să povestim despre muncile noastre. Să votaţi din nou în “poll” şi să detalitaţi cât de mult vă place sau nu “scârbiciul”.

[poll id=”6″]

14 COMMENTS

  1. Nu lucrez, din păcate nu pot vota. 😀 Însă o să am grijă să îmi aleg ceva ce îmi place să fac, nicidecum să vorbesc despre cât de plictisitor e să fac cutare lucru.

    Off-topic: Ai fost la LDIR ?

    • Din pacate nu, ca am avut plan de parastas la un unchi. Asa ca ieri trei sfert de zi am fost in Deta cu rubedeniile. Oh, the pleasure

  2. Intotdeauna mi-a placut munca mea si am facut-o cu pasiune. Ii compatimesc sincer pe aceia care nu au incotro si fac ceva care nu le place, cred ca e chinuitor. Dar e clar ca zilele astea, pe la noi, nu poti sa faci mofturi si sa alegi ce iti place, doar in cazuri fericite…

  3. Am început să lucrez de nevoie, na, facultate, bani puţini… şi am zis să profit de faptul că am o diplomă pe care e păcat să nu o folosesc (pe atunci mă numeam învăţător-educator). Trebuia să fie un job temporar, am ajuns deja la ce-l de-al şaselea an în care profesez ca educatoare (profesor pentru învăţământul preşolar- titulatură căpătată în urma altor diplome obţinute ulterior) şi pot să spun că dacă nu aş fi făcut asta, nu cred că mi-aş fi găsit vreun job care să-mi placă atât de mult. Chiar dacă azi salariul nu-mi ajunge de la o lună la alta, găsesc cumva să mai scot nişte bani, dar tot în domeniu 😀
    Imi place, n-am ce să fac. La grădi am satifacţii mari, nu mi-am imaginat că o să vreau să contiuni acolo după un an de la angajare.

  4. Cand eram mica, vroiam sa ma fac “doctorita de copii” (eram prin gradinita!…). Explicabil, avand in vedere ca iesisem in viata “cu stangul”, avand niscaiva probleme de sanatate, asa ca am crescut, oarecum, avand contacte destul de stranse, de mic copil, cu lumea medicala. Dupa ani si ani, constatand ca ma si pasioneaza, oarecum, cate ceva din stiintele naturii, mi-am zis ca cel mai bun lucru e sa dau la medicina, orice alta meserie legata de materiile preferate neatragandu-ma in mod deosebit. Asa ca, dupa mai multe incercari, am intrat la facultatea de medicina. Cand am inceput sa invat notiunile de pediatrie, mi-am spus ca meseria de “doctorita de copii” nu prea ar fi de mine. Singurul argument mai puternic in sensul acesta ar fi fost ca era ceva mai multa toceala in ceea ce priveste asimilarea notiunilor de… tratament, iar eu cu toceala nu prea m-am impacat mai niciodata. Si totusi… primul job aparut dupa perioada de stagiu si dupa doua luni de somaj a fost cel de… “doctorita de copii”, adicatelea munca in scoli. Asa ca m-am angajat imediat pe acel post, urmand apoi sa vad daca imi caut altceva sau nu. Si… am ramas acolo si acum, dupa aproape 10 ani (se implinesc 10 ani la inceput de aprilie anul viitor!).
    In meseria asta sunt avantaje si dezavantaje.
    Dezavantaje? Salariul destul de redus (bugetar!) si aflat la dispozitia… statului, alergatura uneori nebuneasca de la o scoala la alta, hartogaraia imensa si migalos de intretinut, intr-un ritm non-stop, senzatia ca te poti plafona in orice clipa.
    Avantaje? Programul poate deveni destul de lejer daca stii cum sa-ti gestionezi timpul, vacanta e “sfanta”, daca stii sa reusesti sa ti-o faci respectata, iar “plafonarea” se poate inlatura daca stii sa-ti gasesti mereu cate ceva nou de lucru.

  5. Eu in schimb am (ne)norocul sa am termen de comparatie, sa stiu si cum e cand iti urasti locul de munca. Cand iti vine sa plangi doar pentru ca a venit ziua de luni si tre sa suporti inca o saptamana de chin. Cand trebuie sa-ti promiti tie insuti ca-ti iei o inghetata la sfarsitul zilei doar ca sa te motivezi sa te duci la munca :))) Acum mai nou am descoperit ca oricat de multi bani ai castiga, nimic nu se compara cu un job pe care sa il iubesti si la care sa te duci cu placere…

  6. Inca nu am loc de munca, asa sezonier ce mai cade numai. Anu asta termin liceu si apoi intru in pita.

  7. Programarea este o pasiune pentru mine. Cand programez uit de foame, uit de somn.
    Am avut mai multe job-uri. In toate am avut probleme neplacute… probleme legate de “atmosfera” biroului… am avut colegi care ma faceau sa plec acasa… ma faceau sa-mi displaca job-ul.

  8. Probabil că presa va rămâne mereu amanta mea când vine vorba de locuri de muncă. Tot aici sunt, într-un anume fel, din 1995. Orice altceva a fost un palid înlocuitor, deşi fac şi o altă meserie cu plăcere.
    Şi, pe vremea când eram la Capitala, erau zile întregi când veneam la 8 dimineaţa şi plecam la 2. Aş face asta şi acum, doar că în România nu mai am pentru cine să sacrific.

  9. Cand am inceput sa lucrez in lumea modei,am zis ca asta voi face toata viata.Viata la intensitate maxima,cu campanii puternice de marketing,organizari de sesiuni de photo shootings si catwalks,lansari de colectii si multe alte chestii interesante.Dar se stie ca viata iti ofera multe surprize,si care vin cand te astepti mai putin. 🙂 Asa ca am mai luat un job part-time in research,in departamentul de CS al colegiului unde invat.Si da,imi place.
    Se poate spune ca am combinat frumosul(fashion) cu utilul(CS):)))Intr-un final tre’ sa aleg,dar deocamdata nu vreau sa ma gandesc la asta.Problema mea cea mai stringenta este cum sa fac saptamana de (macar) 8 zile:D
    Dar cine stie,poate peste cativa ani o sa auziti ca am devenit …surfer profesionist!:)))

  10. Imi place ceea ce fac si cred ca asta conteaza foarte mult pentru implinirea unui om! Mai cred ca este foarte important si necesar ca parintii sa-i ajute pe copii sa-si descopere adevarata vocatie. Acest lucru este foarte important si nu trebuie puse pe primul plan avantajele materiale ale unei profesii.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.