Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Palatul lui Costel
Pe când suntem mici, citim despre Împăratul Roşu, Verde sau ce culoare o mai avea, despre prinţi şi prinţese, care, după ce răpun zmei şi se trezesc din somnul indus de vreo vrăjitoare, se mută cu alai la castelul mare şi, chiar mai important, fermecat.
După asta creştem şi eventual începem să căscăm ochii pe la desenele animate Disney, înlocuite mai apoi de OTV şi ştirile de la ora 5. Ne familiarizăm cu palatul lui Becali, eventual mai aruncăm o privire pe vreo emisiune gen “Cribs”, că doar e păcat să nu ştim cum trăiesc vedetele de peste tot. Şi stăm să visăm cu ochii deschişi la propriul palat, mare, cât mai mare, şi plin de tot felul de bogăţii. Sau nu?
M-a prins cugetarea asta acum nişte seri, când nu mă prindea încă somnul şi creierul făcea tumbe cu gânduri de la planuri de business, idei de articole şi trecând prin amintirile zilei în cauză. Deh, uneori ăsta chiar nu ştie să ia o mică pauză, că doar mai şi doarme omul, nu tot cugetă.
Şi, dacă tot bibileam ideea asta, am realizat că eu sunt probabil unul dintre puţinii muritori care nu-şi doresc să trăiască în ditai castelul, de să planifici un concediu întreg doar să apuci să te plimbi prin el.
Plus că, la fel ca orice damă ce probabil ar avea între misiuni şi păstrarea domiciliului “rat free”, cuget că ia o viaţă să faci curăţenie. Dacă nu, ai pe cineva care să te slugărească, dar nu poţi nici să ieşi în pielea goală prin casă, că dai de servitori. Adică “adio intimitate”.
Aş rămâne deci la visul de a avea o căsuţă cu etaj (că e bine să ai ceva spaţiu şi de preferat să foloseşti şi verticala), cu spaţiu verde serios, nu pe sistemul 1 metru în jurul casei, după cum se fac mai nou cartierele rezidenţiale, de-i vezi vecinului părul din urechi deşi staţi fiecare în curtea lui. La spaţiu nu cred că m-aş zgârci, să fie, că nu strică. Să aibă puradelul, când o fi cazul, loc să alerge şi să pot ţine măcar 2-3 câini.
Un palat mi-ar da probabil mereu senzaţia de străin şi rece. Îmi plac camerele de dimensiuni normale, nu hale în care să pot face drift-uri cu maşina. Plus că de banii pe taxe şi servitori poţi trăi cu familia bine merci ani buni. Sau poate că, atunci când eşti deja bogătan, nu mai poţi dormi decât în case cu multe camere mari cât hangarul. S-o fi dând peste cap tot organismul când se îngroaşă contul din bancă, cine ştie …
Noi sigur nu, că suntem sărăntoci 😀
Cel puțin nu ești singura care crede așa. Cred că „formula” după care se poate calcula numărul de camere necesar este nr persoane adulte + minori / 2 + 2 (living + guests)
Sigur, e vorba de numărul ideal de camere. În practică sunt suficiente 2-3 camere 😀
pe langa “formula” expusa mai sus eu as vrea si biblioteca/birou: o camera retrasa, linistita si intima cu rafturi de carti pana la tavan pe 3 pereti (minus ala cu fereastra), cu fotoliu comod cu prelungire pt picioare/canapea comoda si multe-multe-multe corpuri de iluminat. si, poftim, un birou. 🙂 daca tot visam color. 🙂
Eu m-as multumi si cu casa de la tara, construita de ai mei: 3 camere, 1 bucatarie, baie,curte si gradina. Dar cand stau sa calculez banii pe benzina necesara sa ajung la oras (si-s numai 30 de km), zic pas, si aleg sa mai raman in dulapul asta din oras.
https://proiectecase.webs.com/Photos/Case%20ieftine/3.jpg
Nici mie nu mi-ar placea sa locuiesc in castel, e mult prea impersonal, prea clasic. As vrea o casa ca in poza de mai sus.
Curatenia e un factor important. Parintii mei au duplex si nu reusesc sa tina pasul in ce priveste curatenia.
Cat priveste banii, sunt de parere ca averea vine la pachet (cateodata) cu megalomania, excentricitatea si nevoia de opulenta.
si eu cu pretenul meu ne-am dori sa avem o casa micuta cu multa verdeata in spatele casei, unde sa poti face un gratarel si sa stai la aer. Asa ne-ar placea sa avem casuta noastra.
Imi place comparatia dintre palatele basmelor si cele din presa tabloida, este o sclipire de istetime!
Buna Dojo,
Eu mi-am dorit cam tot ce iti doresti tu si dupa 3 ani de locuit (de doi cu copilul) pot sa iti spun asa: curtea mea mare e plina de cartite (pentru ca nu m-a sfatuit nimeni sa imi pun plasa de cartite), am facut muschi urcand si coborand scarile cu copil sau fara copil in brate (cel mai fain este cand deja esti imbracat cu vreo 7 geci si incaltat si ti-ai adus aminte ca ai uitat telefonul la etaj), livingul e prin de jucarii desi copilul are camera lui, sotul se plange ca el vrea o camera sound proof sa se uite la Sin City, eu ma plang ca nu am o camera doar pentru mine (casa are 200mp). Curatenie nici o sansa sa fac eu singura, dar tinand cont de faptul ca avem copil nu umblam despuiati ca sa ne deranjeze femeia ce face curatenie (desi o data l-a prins pe sotior la dus).
Asta este casa proiectata de mine. Acum cand stiu mai bine la ce sa ma astept, cu siguranta o sa imi fac o casa pe un singur etaj (nu ma intereseaza cat platesc caldura, eu nu mai fac sport pe scari) iar in gradina pun polytar.
@Pasagera, îmi place cum ai scris. Interesanta experienţa. Stiu si eu cum e cu scarile. Şi eu stau la casa cu etaj, însa la parter stă soacra, aşa că nu mă lăfăi în tot imobilul. Când era mai mic juniorul stăteam tot cu spaima să nu apuce pe scări, aşa că ţineam mereu uşa încuiată. Eu sunt adeptul casei mici, cel mult cu mansardă, însă cu un aer primitor, stil clasic, fără modernisme; mă refer la mobilier şi văruială în primul rând.
te inteleg. eu nu am pretentii mari cand vine vorba de o locuinta. as vrea doar sa fie a mea. in schimb mi-as dori o casuta cu o curte si cu un beagle. da, eu sunt omul care si-ar dori casa si curte pentru un catel
Mie nu-mi plac casele mari si goale. Nu mi-au placut niciodata si mi se pare extrem de inutil sa stai singur in 6 camere, cum mai vad prin filme. O casa trebuie sa fie plina ca sa fie vesela, chiar daca asta inseamna ceva mai multa dezordine 🙂
Personal prefer o casa mai mica si daca se poate fara plafoane prea inalte.
[…] Dojo o discuție legata de cum și-ar face ea o casă, iar cititorii vin și-și spun experiențele lor. Sau visele. Am fost tentată să-i las un […]
pentru mine “dream house” e una intr-o comunitate de zburatori, cu hangar langa casa si acces direct la pista 🙂
Am prieteni ce au mostenit case de case cu cate 6 8 camere dar locuiesc acolo doar cu familia, asta insemnand 3 persoane maxim, le place spatiul, sunt chiar incantati de marimea casei lor insa si intretinerea e pe masura…10 milioane gazele iarna inseamna enorm, bani irositi, sincer, indiferent de statutul pe care-l ai in societate si cand le explic ca la un apartament de 2 camere intretinerea costa 2 3 milioane imi spun ca sunt norocoasa, oare?
Pentru mine casa visurilor mele…este o casuta cu un living o camera pt copii si doua domitoare….gradina mica cat sa pui o masa si niste scaune!….
Palat nici eu nu vreau, dar dupa 3 ani la 45 de mp nu m-ar deranja vreo 200 :)))) Neaparat cu gradina mare. Si neaparat cu urmatoarele vietuitoare pe langa casa: iubi, 3 copii, 3 caini (ca sa nu se certe), 2 pisici, 1 iepuras, o gasca de rate (pasarile, nu alea de la banca), un acvariu mare plin cu pesti, un calut si 1 ied :)))
Palatele sunt frumoase in poze sau de vizitat in calatorii, nu de locuit permanent. Imi doresc tare mult o casuta decorata in stil minimalist, unde sa predomine albul sau tonurile neutre, formele simple, geometrice, curate. Unde totul sa dea senzatia de intimitate si relaxare, sa creeze iluzia unui spatiu vast. Ideea este de bun gust, rafinament, lumina si transparenta.
Castelul din fotografie, cred ca e cel al familiei Hohenzollern din Germania. E foarte frumos. Cu toate acestea nu l-aş putea vedea niciodată ca pe o locuinţă a unei familii, indiferent cât de numeroasă ar fi ea.
În ultimul an de liceu, am avut ocazia să văd în cartiere din Cluj, precum Grigorescu sau Gruia, nişte case foarte frumoase. Desigur, farmecul multora se datora într-o mare măsură vegetaţiei bogate care le înconjura. Asta dădea şi cartierului o frumuseţe aparte.
Aşa cum spuneam mai sus, eu sunt adeptul casei mici, confortabile, cu mbilier clasic, poate chiar draperii la ferestre şi multa lumină.