Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Unde mergem cand plecam de la scoala?
Am mai dat ca popor nişte recorduri, să nu ne ieşim din mână. Generaţia de după noi, că tot suntem babalâci faţă de ei, a adunat într-un semestru echivalentul a aproape 3500 de ani de absenţe, adică la vreo 30 de milioane. Nu m-aş avânta să comentez că-s nişte numere de ameţeşti, nici să spun din nou ‘vai de fundul lor’, mi-ar plăcea să ne amintim noi pe unde umblam când absentam.
La noi (Lic. Pedagogic) era destul de drastic la faza cu absenţele. Cred că aveam câteva doar pe un trimestru (da, altă orânduire) şi toate motivate, că altfel era jihad pe dosul nostru. Se mai putea face câte o şmecherie cu eterna practică pedagogică, aşa că mai puteai lua o oră liberă şi colegele te ‘dădeau’ în practică.
De unde am plecat? De la câte o oră de economie prin a IX-a, deşi ştiam că onoratul domn profesor asculta absenţii cu proxima ocazie. Pe atunci nu suportam materia (nu că aş fi mare amatoare de ea, dar măcar acum mai casc ochii la câte ceva legat de bani şi afacerea cea mică pe care o ‘patronez’). Plecam de la economie (era ultima oră în ziua respectivă), pentru a arde gazul la un post local de radio. Pe vremea aia eram mare îndrăgostită de din astea şi nu ştiam cum să mă ‘înfig’.
Cum nimeni nu avea chef de copii de 15 ani pe acolo (sau cât oi fi avut), rămâneam doar cu uitatul. Drept îi că am ajuns şi să lucrez în domeniu, deci mi-am împlinit visul adolescenţei .. pot zice deci că a meritat să ‘sar’ câte o oră de economie 😀
În anii terminali (a XII-a şi a XIII-a, că eram noi mai cu două perechi de .. urechi) m-am lăsat complet de sportul ăsta şi stăteam pe la şcoală, deşi teoretic ne mai puteam motiva că învăţăm. Ceea ce chiar şi făceam (învăţat adică). Am petrecut însă mult timp prin şcoală pentru că ne plăcea şi oricum acasă mă aştepta din nou statul cu nasul în carte până nu mai vedeam deloc.
Se mai purta şi ieşitul pe la ‘birt’, dar nu prea gustam, că eram fată cuminte, plus că am dintotdeauna aversiune faţă de fumat. Cafea nu beau, cu ‘alcoalele’ nu le am nici atât, nu fumez, eram chiar ca martie în post, dacă mergeam în asemenea locaţii.
Aş vrea să spun că mai lipseam de la şcoală să învăţ, dar aş minţi şi s-ar face de 5 ori mai mare nasul ăsta al meu roşu. Dacă lipseam o oră, eram pe la radio sau în parc. Eram lângă Parcul Copiilor (care e tot în paragină ca atunci, mulţumim edililor), aşa că plecam câte 2-3 tute în parc. Şi stăteam pe bancă sau ne dădeam pe hintă (după cum spunem noi leagănului), trocerind despre te miri ce. Chiar şi pe vremea aia eram filozoafă, aşa că trecea ora respectivă, de parcă n-ar fi fost.
Hai deci să povestim despre ce făceam noi când mai trăgeam câte o absenţă şi să sperăm că astea 30 de milioane de absenţe făcute de pruncii ăştia au fost pe motiv de stat acasă la învăţat. Sau oi fi eu prea visătoare 😀
S-au schimbat vremurile. Eu aveam maxim 3 absențe într-un an școlar. Dar e adevărat că nici telefoane mobile, cablu și internet nu avem.
Eu chiar n-am nimic interesant…
In scoala generala am chiulit o singura data. In clasa a opta pentru ca a plecat tot restul clasei dupa ce profu de istorie intarziase. Ne-am dus in parc unde colega mea de banca a urlat la mine ca-i sta inima in loc cand ma vede agatata de o bara miscatoare (agatata doar cu picoarele, restul corpului atarna in jos).
In clasa a noua am chiulit o singura data fara permisiune. De la ultima ora de latina, materie care nu-mi placea (eram la mate-fizica) si la care aveam un 10 si un 9. Si bineinteles ca nu imi doream sa ma mai asculte si sa-mi stric media. Nu mai tin minte ce-am facut in timpul orei aleia. Cred ca m-am invartit in jurul liceului.
In clasele a X-a si a XI-a nici macar o singura data fara permisiune.
Am chiulit insa in draci cu permisiune. De la profesori, de la ai mei. De, mergeam la olimpiade si la noi in liceu se practica asta cu “odihnitul” olimpicilor si redus pe cat se putea “incarcatura” la restul materiilor. Si am profitat la maxim. Nici vorba sa mai apar jumatate de semestru la materiile care nu-mi placeau.
In clasa a XII-a am avut o perioada de rahat. Si nu prea mi-a mai venit sa merg la scoala. Pentru ca imi placea scoala si nu voiam sa poluez locul ala cu prezenta mea si nu voiam sa ma vada colegii in halul ala. Nu ma duceam nicaieri. Stateam acasa. Mi-era rau si muream de plictiseala. Am adunat probabil sute de absente. Pe care dirigu’ le-a incercuit din inertie.
eu n-am chiulit cu adevarat decat din clasa a XI-a. bine, se chiulea in masa, nu eram singura sau speciala in vreun fel, ba fiind colega de banca cu marele meu amor, pana sa ne prindem noi ca toti colegii au decis sa plece de la ultimele 2 ore de mate, profa ne prindea in clasa, si facea orele cu noi :))
Femeieeee, nu-i nici ora 6. E sambata 😀
Sau iar te-a trezit pumpkina? 😉
Am terminat liceul acum 3 ani, dar cred ca ma numar printre cei chiulangii. Numaram absentele cu rubrica..erau toate pline, chiar mi s-a zis de diriginta “tu ar trebui sa fii mort la cat de ‘bolnav’ ai fost” – stia cat de mult imi placea sa vin la scoala. Dar chiar daca am chiulit, nu inseamna ca n-am si invatat, am invatat strict ce m-a interesat, nu tot felul de materii idioate care nu-si aveau rostul.
In schimb, la facultate, nu am lipsit deloc in primul an. Povestea s-a schimbat in momentul in care m-am angajat.
Eu unul am facut generala la mine-n zona, unde jumate din colegi erau si vecini la cateva strazi distanta, basca vreo 2 profesori si directoarea. Nici daca voiam sa chiulesc nu prea puteam face asta.
In schimb cand am ajuns la liceu (Shakespeare, unde a intarcat mutu iapa) am facut asa: participat la primele doua ore de franceza, la a treia la care anuntase ca ne asculta am chiulit prompt. Pot zice ca a fost primul chiul “pe bune”, chiar dorisem sa scap de ora aia.
Totusi n-am fost chiulangiu, uram scutirile si halul de minciuna pe care trebuia s-o afisezi cand pretindeai ca ai fost bolnav. Asa ca primii 3 ani am stat sub radar, mai lipseam la cate o ora si atunci beleam vremea la biblioteca scolii. A, plus chiulul legitimat de profesori pentru olimpiade.
In schimb am lipsit cu voiosie in ultimul semestru dintr-a 12a.. mai ales ca nu aveam chef sa ma scol si era clar ca n-o sa ne pice nimeni inainte de bac. Ceea ce nici n-au facut de altfel. Oricum era o adevarata industrie de scutiri in clasa .. daca ar fi fost toti bolnavi pe cat de scutiti erau pai ar fi meritat internati 😀
De chiulit nu prea am chiulit, eram elev silitor, stateam toata ziua cu nasul in carti.
As fi chiulit ca nu eram usa de biserica dar aveam un pitic in spatele urechii care-mi repeta continuuu: prietene parintii tai isi rup oasele pe la tara pentu a te tine la scoala si tu ce faci?, o arzi aiurea prin baruri si parcuri.
De aceea am renuntat la distractiile vremelnice pentru a le multumi parintilor pentru efortul depus
Oh, misto subiect:)) Eu trebuie sa recunosc ca am chiulit la greu incepand cu clasa a 10-a. De felul meu sunt mai dificila si am o problema cu “autoritatea”, asa ca atunci cand nu-mi convenea ceva, pur si simplu, dispaream. In clasele a 11-a si a 12-a nu ma duceam deloc la unele ore (cum ar fi fizica – se dadea profu’ la mine sau romana – avea o metoda absurda de ascultare).
Eu am terminat un liceu celebru in Iasi (Negruzzi), care avea pana si barurile lui proprii, deci nu era o problema unde sa mergem. Insa la niciuna dintre crasme nu se servea alcool. Fumam la greu, flirtam si aveam lungi conversatii filozofice cu prietena cea mai buna. Uneori aveam zile cand statea doar acolo, in bar, cate 6 ore:)))) Uneori… Acolo m-am indragostit, acolo am aflat ca am fost tradata, acolo am plans, acolo mi-am petrecut pana si verile, cand toata lumea era in vacanta. Este un punct strategic in viata mea =))
Insa si invatam. Am avut tot timpul medii mari si am luat bac-ul cu 9 si ceva. Eram cuminte si majoritatea din clasa mea era la fel. Faceam prostii cu haz si fara urmari infioratoare, eram virgini, liberi, indragostiti, rockeri, naivi si totusi, puternici, in pragul devenirii noastre ca tineri ai acestei patrii:))
Pe vremea mea nu se prea chiulea! Cu toate acestea ne mai mobilizam cateodata toata clasa si plecam de la cate o ora cand era vorba de ascultat sau de dat vreo lucrare! Mergem toti in parc unde discutam de-ale tineretii! Era frumos!
Fiind încă la liceu, cred că ştiu cel mai bine despre ce e vorba. O să spuneţi că sar în apararea elevilor, dar sunt neutru.
Acum este libertate, rămâne în şcoală cine vrea. Se vede care vrea să înveţe şi care nu. Şcoala îţi crează condiţii (relativ teoretic). Vrei să stai la şcoală, stai. Oricum cu forţa nu învaţă nimeni, trebuie voinţă proprie pentru a face asta.
Absenţele se motivează uşor, am colegi care au trecut clasa cu 120-130 de absenţe nemotivate pe an, deci totul este posibil.
Personal, am avut 30 de absenţe adunate de pe ambele semestre. Multe, puţine nu contează. Mai plecam pe la un biliard cu colegii, mai un majorat. 2 zile le-am absentat pentru că mi-a fost lene să fac o scutire de la dispensar…
După cum am zis, depinde de elev şi de mintea lui. Este vina şi a părinţilor. Unii părinţi ai elevilor de la mine din clasă nu o cunosc pe dirigintă şi din septembrie începem a 12-a… deci… O să vină când obraslele vor trece bac-ul (ăla de pe Dunăre….)
si la noi ( cnpr piatra neamt) exista un barulet in care chiulea lumea. Se jucau table, carti, fusball, darts, sah etc. Se manca popcorn, se fuma mult si se bea putin. chelnerita deja ne cam cunostea pe fiecare si ce vrea. De multe ori se si copiau teme, si existau chiar si tentative de a invata, tentative care esuau din cauza muzicii si a zgomotelor
hehe ce poveste frumoasa..eu imi aduc aminte ca atunci cand lipseam de la scoala,sau mergem la un suc cu prietenii,sau plecam acasa ca chiar nu aveam chef de ora respectiva:)) numa tampenii dinastea inutile;))
Vorbim de absente? Eu nu stiam ce-s alea absente pana la liceu, prin clasa a X-a am intrat intr-un grup de fete care absentau des, foarte des… Si am stat eu si m-am gandit… pt ce pana mea absentez eu la unele ore care imi plac si de atunci m-am facut un pic, doar un pic cuminte. in clasa a XII-a avem absente doar la orele de dimineata pentru ca nu puteam sa vin la ora 7 la scoala. Era departe de mine liceul si tot timpul intarziam sau lipseam la prima ora.
Am făcut liceul la Gh. Lazăr-Bucureşti. Noi chiuleam ca să mergem la film sau în Cişmigiu !
Eu chiuleam si nu aveam nici o problema cu chiulitul. Nu de la materiile care ma interesau. Dar in conditiile in care un profesor nu imi putea explica logic la ce m-ar fi ajutat materia lui mai tarziu, nu vedeam nici un motiv sa o invat. Eu am fost tot timpul fan al organizarii proprii a timpului. Am avut medii mici in liceu (5-6-7, doar cateva de 9 si 10) dar bacul l-am luat cu 9.70 – deci aici se vede putin si ce inseamna subiectivitatea profesorilor: majoritatea nu ii privesc cu ochi buni pe elevii care ii contrazic.
Bine, si la noi se chiulea, desi aveam sarma ghimpata si ziduri de cetate in jurul liceului (Bastilia, pentru cunoscatori). Totusi, chiulul era mai degraba un gest de fronda. Nu chiulea nimeni toata ziua, nu acumula nimeni suficiente absente cat sa i se scada nota la purtare.
Si la noi i se zicea Bastilia liceului 🙂
In scoala generala nu chiuleam pentru ca nu avem unde sa ma duc sau ce sa fac. La liceu chiulam de la anumite materii ca sa invat pentru altele. Atfel ajungem mereu sa fiu ascultat cand vroiam si eram pregatit si nu cand profesorul deschidea din intamplare pagina de catalog la litera mea.
La facultate incercam sa ma duc la cat mai multe cursuri, dar aveam si serviciu si alte probleme.
@Dojo Exista ceva mai rau decat chiulul de la scoala si anume cel de la viata. Exista situatii cand pur si simplu pierzi timpul in loc sa faci ceva care iti doresti cu adevarat. Daca s-ar aduna orele pentru acei timp morti din viata noastra sunt sigur ca ar depasi orele si celui mai mare chiulangiu.
Eu am chiulit o singura data, cand s-au hotarat toti colegii (de fapt au fost 2-3 care au venit cu o asa idee) sa chiuleasca, ca vezi doamne, daca chiulim toti n-are ce sa ne faca profu’.
@Roxandrei
Am avut un coleg care la fel, nu vroia sa piarda timpul cu tot felul de chestii neinteresante pe la liceu. L-am vazut la cativa ani dupa absolvire. Era angajatul unei firme si sapa santuri.
Pe vremea cand am terminat eu liceul cand chiuleam mergeam la un prieten /coleg de clasa si ne jucam pe calculatori mortal kombat….eu nu aveam calculator pe atunci!