Respect

55
6620
views

“Nu aş merge la americani, nici dacă m-ai plăti”, “americanii sunt proşti”, “vai de capul lor, de mâncători de hamburgeri”. Asta am auzit anul trecut, în martie, când am plecat prima dată în New York. Am trecut peste faptul că 99% dintre cei care batjocoresc ţara respectivă o cunosc doar din filme şi de pe youtube şi oricum nebuni am fi fost să lăsăm opinia altora să ne umbrească şansa vieţii, de a sta 6 luni în the Big Apple.

Şase luni care au trecut prea repede, aşa cum spuneam de câte ori eram întrebaţi “cum a fost acolo?”. Cum să fie? .. Prea scurt.

Cele şase luni petrecute înapoi în ţară au trecut (din fericire) repede. Nu ne-am prea găsit locul, iar ideile noastre deja erau sensibil schimbate. Am stat o jumătate de an într-o altă societate şi eram deja influenţaţi. Iar asta nu însemna că ne-am prostit sau că ne-am făcut cât dulapul de la halit fast-food.

În martie am revenit ‘acasă’. Prietenii noştri ne-au aşteptat cu nerăbdare, recunoscând că le-a fost dor de noi şi au avut casa goală. Ne-am bucurat să ne revedem şi ne-am recăpătat locul de adevăraţi membrii ai familiei. Nu avem neamuri care să se fi purtat cu noi aşa cum au făcut-o oamenii aceştia şi iar nu ne ajung 10 vieţi să le mulţumim pentru tot ce ne-au oferit. Casă, masă şi multă dragoste.

Mâine plecăm înapoi în ţară. Nu avem decât bucuria că ne vedem familiile, în rest nimic nu ne atrage înapoi. Ah, mai sunt o mână de prieteni de care ne este dor, în rest doar multă ţigănie. Ne-am dezobişnuit de căutat capra vecinului la uger, să vezi dacă e mai specială, de căscat ochii la emisiuni cretine (am citit câte ceva despre ce mai e prin ţară şi cam atât), de veşnicul sictir al celor care au impresia că-ţi fac un seriviciu, când vii să iei ceva de la ei PE BANII TĂI.

Au trecut iar 6 luni din care am adunat mii de poze, amintiri pentru două vieţi, un pic de bronz de Florida şi multă bucurie, plus o cârcă de ‘bulectrice’, că doar oameni suntem.

Am circulat pe autostrăzi de 7-9 benzi pe un sens, unele suspendate, poduri şi cu 3 nivele, cu un sistem public de transport excepţional, am stat la ‘umbra’ sau în vârful unor clădiri şi de peste 100 de etaje. Noi, românii, ce am fi în stare să facem din astea?

Unul dintre locurile mele preferate se cheamă Brooklyn Heights şi e la ‘malul’ podului Brooklyn. Vis-a-vis este zona financiară din Manhattan, cu zgârie nori şi aglomeraţie. Locul în care se decide soarta financiară a lumii, zonă plină de clădiri una şi una. Caşti ochii la monştrii de pe malul celălalt şi încerci să-ţi imaginezi ce fel de oameni au putut proiecta şi construi aşa ceva.

Sistemul de transport în comun? Genial. Peste 30 de linii de metrou leagă Manhattan de celelalte ‘boroughs’. Pe lângă el, metroul din Bucureşti pare o furnică. Nu ştiu câte linii de autobuz sunt, probabil le numeri cu sutele. Din ce vedeam pe net şi pe reclamele MTA, sistemul lor public de transport deserveşte peste 8 milioane de oameni zilnic. Şi-i deserveşte al naibii de bine.

După ce rămâi MASCĂ în faţa realizărilor poporului de mâncători de burgers, dai chiar de ei. Zâmbitori, amabili, relaxaţi. Eşti tratat cu respect şi bunăvoinţă. Vrei să cumperi asta? Se poate. Nu e în magazin, dar facem comandă în reţea şi primiţi acasă. Sau dăm telefon la alt magazin din zonă să vă ţină pantofii pentru copii. Nu vă place produsul? Îl returnaţi în 14-30 de zile FĂRĂ ÎNTREBĂRI SAU DISCUŢII. Am cumpărat Nook-ul şi puteam să-l testez două săptămâni. Dacă decideam să iau un iPad în loc, puteam să-l duc înapoi, aşa, cu cutia desfăcută şi urme de deşte pe ecran, şi primeam banii înapoi. TOŢI. Fără ‘marfa vândută nu se schimbă’, fără şicane.

Oamenii sunt ‘casual’ şi au realizat că haina te face om doar când mergi la petreceri sau întâlniri de afaceri. Vei da de ‘costume’ prin metrou sau pe 5th Avenue ori Wall Street, aşa cum vei da de aceiaşi oameni în şlapi şi nădragi scurţi, imediat ce au o zi liberă. Oamenii se îmbracă după cum le este comod, nu cu spaimă că x-ulescu îi va judeca pe motiv că au şlapi în picioare sau umblă cu pantaloni scurţi la 70 de ani.

Pe american îl doare sub coadă de aberaţii din astea. În timpul verii a fost plin prin oraş de ‘flip-flops’ şi de pantaloni scurţi. Îmbrăcaţi vai de capul lor, aşa cum i-am judeca noi, românii, intrau la cumpărături la Tiffany’s sau Prada. Şi nicio vânzătoare nu îi privea ciudat, pentru că nu e anormal ca ‘şlăparul’ să fie un ‘bursier’ sau alt om cu milioane în bancă.

Prin muzeele vizitate sau orice altă atracţie am dat iar de oameni simpatici şi chitiţi să ne facă şederea plăcută. Am fost acum 2 săptămâni (tre’ să pregătesc un articol kilometric) la Metropolitam Museum of Art şi timp de 3 ore un ghid de acolo a mers pas cu pas cu mine şi mi-a explicat una-alta. M-a văzut mai prostovană probabil şi s-a ocupat de mine, povestindu-mi tot ce ştia despre Egiptul Antic. Şi slavă lui Ra, că ştia destule.

De fiecare dată, când am spus că sunt româncă, şi nu am ascuns NICIODATĂ asta, lumea ştia despre noi. În general despre Nadia, dar e bine şi aşa. Nu şi-au pus mâna la portofel, nu ne ştiu de hoţi şi jigodii. Sunt milioane de români aici, veniţi pentru o viaţă mai bună. Muncesc şi sunt bine văzuţi. În 6 luni nu am văzut picior de ţigan, deşi iubi zice că-s şi din ăştia. Nu aveţi idee ce reconfortant este să te plimbi prin oraş, fără să auzi la tot pasul ‘dă şî mie un leu, mânca-ţ-aş’. (Later edit: se pare că azi la plimbare am dat de o pirandă, după cum arăta chiar pe 5th. Nu cârâia nimic, doar stătea cu un pahar din ăla de hărtie de la Coca Cola în mână).

Am umblat prin nişte locuri superbe, iar New York este, pe lângă mizeria tipică unei metropole atât de cosmopolite, absolut fascinant. Incredibil. Pe zi ce trece mă îndrăgostesc mai mult de el. Iar Manhattan, este deosebit. Atât de pestriţ, atât de plin de contraste şi de oameni de peste tot din lume. Oameni care trăiesc împreună fericiţi şi apreciază multi-culturalitatea oraşului.

Astăzi am păşit pentru ultima dată pe insula celebră. Ne-am plimbat puţin prin furnicarul din Times Square şi ne-am minunat de relaxarea din Central Park. Şi suntem trişti că timpul trece mult prea repede. Şi că ne întoarcem printre oameni care oferă respect doar când au ei chef, care-ţi judecă fiecare mişcare şi care mereu cred că alţii sunt de vină pentru nereuşitele lor. Ne-au schimbat enorm aceste 12 luni ‘americane’. Am luat ceva din spiritul lor antreprenorial, ceva din interesul pentru bani şi gestionarea lor mai bună, ceva din relaxarea lor şi NEPĂSAREA faţă de ideile altora. Te porţi CUM DOREŞTI, vorbeşti cum simţi, fără să te stresezi că te judecă alţii. Pentru că în general lumea are o viaţă de trăit, deci zero timp să caşte ochii la tot ce mişcă alţii.

Nu am întâlnit oameni tâmpiţi, am întâlnit oameni cu probleme, dar care nu au uitat să fie oameni. Vânzători, ce lucrează pe salariul minim pe economie, poate, dar care nu uită să fie amabili şi politicoşi. Pentru că de la tine le vine salariul. Oameni care te salută pe stradă sau în parc, oameni care te îndrumă amabil spre o direcţie, dacă te-ai rătăcit.

Mi-aş dori ca această zi să fi avut 300 de ore şi să le pot petrece plimbându-mă prin locuri pe care le cunosc deja atât de bine. Râdea şi D. că ştiu probabil Manhattan-ul mai bine decât ei. M-am plimbat pe acolo, drept este. Am apucat-o pe câte o străduţă, să văd pe unde ajung. Şi m-am simţit în siguranţă, pentru că NYPD veghează. Şi chiar o fac.

Voi scrie constant despre aventura americană, aşa cum îmi place să-i spun, pe măsură ce organizez mii de poze şi-mi vin idei despre ce m-a fascinat aici. A fost o experienţă ce ne-a deschis amândurora ochii, au fost luni în care am văzut cum ştiu alţii să trăiască. Americanii nu sunt nici pe departe cretini, aşa cum în consideră românii. Au ‘jegurile’ lor, aşa cum le avem şi noi. Au vârfurile care le-au construit o aşa ţară. Şi au ştiut să ofere o şansă vârfurilor din alte ţări, oameni ce au plecat de la salarii de mizerie la o viaţă mai bună şi recunoaşterea meritelor.

Am văzut oameni de peste tot din lume, care au găsit aici o casă. Mai sunt câteva ore până vom decola de pe JFK. Un aeroport cât un oraş aproape, în care mergi cu trenul, că e atât de ‘mic’. Ne vom îmbrăţişa prietenii şi ne va părea rău că nu mai mâncăm împreună, că nu ne mai luăm la miştouri fine. Ne va lipsi şmecheria aia mică de fetiţă, poveştile ca între prieteni şi glumele pe care le faci cu nişte oameni în preajma cărora nu ai nicio reţinere. Mie clar îmi vor lipsi plimbările prin Manhattan, cu muzica în căşti şi ore de plimbat pe unde se nimerea să ‘aterizez’ de pe metrou. Forfota din Times Square şi Wall Street, briza plăcută de pe malul Hudsonului, mirosul de magnolii ce invadează Manhattanul în aprilie-mai.

Sunt oameni care locuiesc aici sau au vizitat mai mult decât noi. Sunt oameni care habar nu au cu ce se mănâncă ‘America’, dar se simt îndreptăţiţi să batjocorească un popor doar pe baza cancan-urilor din media sau a unor decizii militare nu prea ‘blânde’. După 12 luni de stat la ei, nu avem decât RESPECT pentru ei şi fascinaţie. E o civilizaţie ceva mai altfel decât noi, europenii, au o ţară incredibil de frumoasă, din care din păcate am văzut mult prea puţin.

Să sperăm că vom avea în viitor ocazia să mai călcăm pe aici, chiar şi pentru câteva zile. Avem încă o mare sete de cunoaştere şi lunile astea ne-au deschis doar apetitul.

Ca de obicei, mulţumiri cât cuprinde prietenilor noştri şi tuturor românilor de aici care ne-au primit în casele lor cu braţele deschise şi ne-au considerat parte din familia lor. Sunt mult prea obosită acum să pun la cale nişte poze intelectuale, aşa că mă voi abţine. Vor apărea multe articole de acum înainte pe această temă, că nu am epuizat subiectul şi nici nu se va întâmpla prea curând.

Revenim deci în România. Adio Lume Nouă!

55 COMMENTS

  1. Ai pus punctul pe i. Sunt satula de discutiile cu oameni educati, de la care te astepti sa aiba orizonturi mai largi sau macar ceva mai putine prejudecati. Si ii vezi acum explodind cu furie pentru ca s-au saturat sa fie bagati la gramada cu semenii lor care o dau in bara in alte tari. Le vezi venele de la tampla cum li se umfla si se razvratesc verba,l spunind “De ce se generalizeaza despre romani, nu suntem toti la fel!” si, la doar cateva minute, daca discutia ajunge la subiectul americani, ii auzi cum afirma sus si tare ca “aia-s niste prosti, nu stiu decat sa manance burgeri”.

  2. Incredibil acest articol! Oare de ce sunt atatia oameni care gandesc nasol despre americani inainte de a vedea cu ochii lor ce si cum?! Intrebare retorica, evident! De abia astept materialele tale, Ramona. Drum bun!

  3. Incredibil . Eu sincer nu prea stiam cu ce se mananca “America”
    dar dupa ce am citit acest articol miam dat seama ca e un oras de Nota 10

  4. Multumim Dojo pentru lectura minunata pe care ne-ai oferit-o, pentru America pe care am cunoscut-o astfel prin ochii tai, pentru pozele care reprezinta o lume necunoscuta multora dintre noi.
    Visul American nu este o himera, multi sunt dispusi sa-si sacrifice viata pentru a trai in acea tara, si le dau dreptate, acolo, civilizatia, respectul, omenia au alte valori.
    Astept cu nerabdare urmatoarele articole in care sa ne relatezi si alte intamplari minunate, si in special astept cateva poze de la Metropolitan Museum of Art

  5. […] Iulian, un baiat pasionat de calatorii, in special de calatoriile cu trenul. Sau sa cititi un nou post memorabil marca Dojo, despre experienta americana. Ce mult mi-as dori sa fi fost in locul ei… Dar, cine stie, in viata […]

  6. Ramona mi-a placut ce-ai scris aici! Si nu doar prin prisma faptului ca sunt una bucata american-romanian care traieste “visul american”, ci pentru ca ai scris din suflet.
    Iti multumesc si pentru “a job well done”. Poate data viitoare ajungeti si pe Coasta de Vest, chiar prin Los Angeles(it’s a must-see) si avem ocazia sa ne cunoastem.Placerea ar fi de partea mea!
    Have a safe flight and good luck with everything!
    P.S.Adio suna putin cam drastic…de ce nu “good bye”?:) Emigrarea e grea,dar nu imposibila! Take care! Hugs!

  7. „s-a spus” dar simt nevoia să repet: frumos articol! Și mai mult, extrem de bine punctat! Evident transportul în comun te lasă mască în NYC sau în DC … asta din cîte cunosc eu … În cele mai multe locuri însă lumea nici nu este conștientă că există.
    Ce aș fi curios să aflu de la tine, în caz că ai „observat” fenomenul, un articol pe tema verbului și noțiunii „to mingle” 🙂

  8. Excelent articol! Prietenul meu tocmai a plecat cu un proiect in Silicon Valley si se gandeste serios sa se stabileasca acolo, iar eu… ei bine ma incep sa ma pregatesc si eu sa fac pasul. Articolul tau a venit ca o reafirmare o opiniei mele despre SUA, asa ca multumesc!

  9. […] Dojo ne povesteste despre perioada petrecuta in U.S.A. dar si mai interesant, despre perceptia noastra deformata pe care o avem asupra americanilor. […]

  10. Eu nu-ți împărtășesc sută la sută entuziasmul în fața americanilor, poate pentru că eu n-am stat așa mult acolo, n-am fost în NY, cin în L.A., și n-am avut parte de găzduirea de care ai beneficiat tu. Dar nu exclud faptul că te poți simți excelent acolo, cu aceste „ajutoare”. Altfel, e plină lumea de „știutori” dornici să-și pună ștampila pe câte o națiune despre care știu ei sigur ce și cum.
    Ah, și nici sila pentru ce urmează să găsești acasă nu ți-o împărtășesc, dar aici e altă discuție, și pe asta o înțeleg mai bine după 6 luni în altă lume 🙂

  11. Nu contest ceea ce au sau unde sunt, dar in ultimul timp americanii ,,traiesc” datorita a ceea ce i-au ca prada din razboiele pe care le declanseaza…………sunt mai rai decat au fost turcii pe vremuri….Uneori trebuie sa privim dincolo de fatada si de acel zambet deja caracteristic acestui popor.

  12. cu siguranta vei mai merge pe acolo dupa cate povestesti.. imi place foarte mult ce aud si mi-ai deschis si mie apetitul ca trebuie sa ajung cumva pe acolo.. pana atunci drum bun sa aveti si ne vom vedea candva la un pahar de vorba in timisoara 😉

  13. Intotdeauna am avut o impresie buna despre americani si America in general, le plang de mila romanilor si Romaniei care a ajuns prea rau as putea spune eu… visul meu este sa ajung in BIG APPLE… un vis care cu siguranta il voi indeplini…un articol super si mult respect pentru tine…

  14. Cu putin noroc voi ajunge si eu in America si voi vedea pe pielea mea toate cele scrise de tine! Ai scris un articol de nota 10, pe care ar trebui sa il citeasca toti emigrantii si sa se gandeasca mereu la partile bune fiind departe de casa! Eu ma pregatesc sa plec in tara cat de curand si mi-ai dat asa un elan! Bravo! si drum bun spre casa!

  15. Seamana cu entuziasmul incepatorului 🙂
    Si pare doar un scratch pe fata realitatii. Pentru ca esti femeie documenteaza-te putin ce inseamna sa fii gravida, sa nasti si sa cresti un copil SUA, chiar comparativ cu Romania…

    • Alina, bun venit pe dojoblog. Nu stiu pe propria piele ce inseamna, dar prietena noastra are o fetita de 5 ani. Ce inseamna aici? Ai job, ai asigurare de sanatate. Nasterea in sine a costat 14.000 de dolari, asigurarea a platit, ea a dat un pic prin coplata. A nascut intr-un spital curat si bine pus la punct, unde a fost tratata asa cum trebuie. Exact cand sa simta bucuria maternitatii, i-au infipt o epidurala, asa ca stie destul de putin de ‘durerile nasterii’.

      Ce inseamna in Romania? Pai partea cu asigurarile tot acolo, ca le platesti. Dupa aia, dumnezeu cu mila. Daca ai bani, mergi la clinica privata si te rogi la doamne-doamne sa nu fie cu surprize, ca tot la spital ajungi. Daca esti satula de tara, mergi la vecini (la unguri sau austrieci, in cazul nostru, al celor de la Timisoara). Daca nu merge nici faza asta, mergi la maternitate. Unde vei da spaga pentru a fi bine tratata, daca nu, esti pe risc. Dai de oameni misto sau de canalii, care fac diferente bazat pe grosimea plicului. IN cazul aluia sarac, e pe nasoale.

      Acolo vei primi comentarii de bun simt de genul ‘dar cand te-ai f… nu te-a durut?’, cand iti exprimi sentimentele de viitoare mama incantata sa treaca un bostan printr-o gaura cat nuca. Vei avea sansa de a coabita cu diverse vietuitoare, gen gandaci si chiar sobolani si, daca ai noroc, vii acasa cu vreun virusache, numai bun de purtat de acum inainte. De preferat chiar de copil, sa nu spuna ca se plictiseste in viata.

      Eu, ca femeie tot mai interesata de subiect, intentionez sa foarte nasc ALTUNDEVA decat in tara mea. Deci chiar nu ai nimerit-o cu exemplul asta.

      Te referi la timpul de concediu? Asta e mici in SUA, drept este. Nu am oricum job ‘normal’ si nici nu astept sa-mi dea statul 2 ani bani sa-mi cresc plodul. Daca tot il produc, probabil am si bani de scutece 🙂

      SUA NU ESTE IDEALA, dar nici sleahta de cretini, dupa cum o prezinta multi romani.

      • nu stiu de ce cineva ar spune despre USA lucruri urate. Sigur si eu am auzit ce spui tu, dar la fel am auzit si despre Germania, Franta, Spania etc.
        In general, romanii sunt infectati cu invidie si asta e sistemul de aparara, daca tu spui ca mergi in USA, ei vor spune ca e naspa, dar poti sa inlocuiesti USA cu orice tara dezvoltata.
        In ceea ce priveste spitalele, ai dreptate daca vorbesti de spitalele de stat, in Timisoara am fost extraordinar de socat (in sensul bun al cuvantului) de Athena Hospital, de oamenii de acolo, de conditiile oferite etc.
        Sa ma scuzi, dar la Budapesta sau Szeged (in spitalele unde am fost eu) nu au aceleasi conditii ca la ei.
        In rest, numai de bine:)

  16. Ei, ti-am mai spus oare ca visul vietii mele e sa vizitez Statele Unite? 🙂 Si am asa, o presimtire, ca momentul se apropie :). Multam pentru postare, nu mi-am pierdut timpul citind… 🙂

  17. Este prima oara cand iti citesc blogul, la recomandarea lui Cabral.
    De azi esti prietena mea, pentru ca imi impartasesti acelasi sentimente legate de SUA. Am stat 8 luni in California si m-am indragostit si de cand m-am intors ma lupt cu principiile oamenilor din tara legate de SUA.
    Imi pare rau ca trebuie sa te intorci, imi are rau ca o sa fii dezamagita si iti doresc si tie la fel cum imi doresc si mie sa ne reintoarcem in tara “mancatorilor de burgeri”.

    • Cristina, nu am apucat sa ajung pe Coasta de Vest, cuget ca, daca nimeream pe acolo, chiar nu mai plecam in tara 😀

      Ma bucur ca ti-a placut articolul si sper sa te mai vad pe aici. Bun venit 😉

  18. M-a impresionat entuziasmul cu care povestesti si ma intereseaza tot ce spui pentru ca astfel aflu si eu ce se petrece in lumea de pe cealalta parte a Pamantului. Felicitari pentru ca ai reusit sa ajungi acolo si ca vrei sa te intorci inapoi. Cei care se intorc inapoi trebuie (asa zic eu)sa ajute la transformarea vietii din Romania intr-una mai buna si pentru cei care nu pot ajunge in USA in trecerea lor pe Pamant, asa cum sunt eu.

  19. Da, bine spus ce-ai spus. Si eu am locuit in NY pt 3 luni, si cu siguranta au fost printre cele mai frumoase din viata mea.
    Imi doresc tare mult sa ajung din nou acolo si sa raman(dar cu viza, nu altfel).
    Pentru mine, dupa cele 3 luni de US au urmat cateva de semi-depresie, odata ajuns in praful, tiganeala, lipsa de siguranta si nimicul de la noi.

  20. America e si va ramane puterea cea mai amre de pe glob , cat despre oameni care locuiesc acolo cred ca se considera niste oameni fericiti 😛

  21. Din nou, un articol de calitate marca Dojo.

    Nu de multe ori m-am lovit si eu de aceleasi prejudecati de la oameni de la care nu ma asteptam. Dupa intoarcerea din US multi ma intrebau: sunt prosti americanii, sunt inculti, mananca doar hamburgeri, habar nu au unde e Romania pe harta ? Nu, nu sunt toti prosti si inculti, ba multi stiu lucruri pe care nu ma asteptam sa le cunoasca si m-au uimit de multe ori. Asta nu inseamna totusi ca nu au si ei uscaturile lor.

    Ajuns acolo poti sa iti dai seama ca in lume exista si altceva in afara de Europa, acest leagan al civilizatiei moderne. Defapt traind cateva luni in state iti dai seama ca nu noi (Europa) suntem neaparat buricul pamantului, ba chiar ca in lume mai exista si alte perspective de a privi lucrurile cum ar fi de exemplu perspectiva americana.

    Ii inteleg perfect ca nu stiu unde e Romania pe harta si daca la noi mai persista sau nu comunismul. Americanul de rand nu are nevoie sa stie asa ceva (pana la urma cu ce contam noi in tabloul mondial ca sa zic asa) iar daca e interesat are internet la dispozitie. Iar pe langa astea, are altceva mai important de facut: sa se bucure de viata. Acolo oamenii aia sunt axati pe a duce o viata linistita, pe a-si imbunatati confortul familiei, pe a trai viata.

    Noi in schimb stam cu semintele in gura, putand comenta la orice moment al zilei situatia din Libia si schimbarile de regim din Mozambic. Ne pica tencuiala de pe casa dar suntem conectati la ce face vecinul, cu cine umbla cutarica, ce a mai zis cutare piti. Si uite unde suntem noi si unde au ajuns altii.

  22. Vrem nu vrem sa recunoastem ….americanii au cam inventat egalitatea in farta legii, ceea ce pt mine inseamna normalitate…..nu ca la noi judecatoare beata la volan …politistii destituiti….si macar acolo stii ca daaca ai ajuns sa ai drepturi egale …pai le cam ai…nu ca la noi cand totulse rezuma la bani!

  23. Fiecare natiune cu plusuri si minusuri, nu-i nevoie sa-i ridicam prea mult in slavi pe americani, oricum sunt mult peste noi, poate cu 50 ani.

  24. Ma, stati putin, cine zice America=naspa? Risc sa par putin topit, dar de ce ar zice cineva din Romania chestia asta? Eu daca as auzi pe cineva zicand ceva nasol de SUA (orice alta tara atat de dezvoltata fata de a noastra) i-as da in cap. Pai mai bine mor de foame acolo decat sa mor acia.

    @mariusbg Ma iau de tine ca esti ultimu care a comentat. “nu-i nevoie sa-i ridicam prea mult in slavi pe americani, oricum sunt mult peste noi, poate cu 50 ani.” Esti nebun? 50 de ani? Mai pune un 0. Au cu siguranta mai multe plusuri de cat avem noi minusuri, si noi avem muuulte minusuri.

  25. Sa nu exageram cu inca un 0, o sa vezi ca peste 50 de ani o sa fim si noi la fel ca ei :))…mai putin mentalitatea nostra de latini balcanici.

  26. Am fost si eu o perioada(aprox 1 an dar pe perioade a cate 3 luni) in State Unite si pot spune ca New Yorkul nu mi a placut Ce i drept nu am stat decat cateva zile acolo dar aglomeratia e mai mult decat pot eu suporta. ( bostonul a fost in schimb fenomenal )In schimb fata de tine eu unul nu m am simtit in siguranta in New York Am ajuns la un moment dat in cartiere in care nu vedeai un alb timp de peste 10-15 min ( nu ca as fi rasist) si mi-a fost oarecum teama Mi a placut cum i ai descris pe americani si tind sa ti dau dreptate Sunt deschisi, mult mai deschisi decat suntem noi romanii dar pot fi si prefacuti si parsivi. Fiecare tara cu odraslele ei. In nici un caz nu pot fi considerati ca niste mancatori de hamburgeri si niste puturosi pentru ca nu sunt Isi fac treaba si si-o fac bine Imi este dor de state si de toti prietenii pe care mi am facut acolo

  27. bun articol, dojo (linkul il am de la “oaltaparere”).

    Vreau sa spun si eu ceva: nu am fost decat de 2 ori, cate o saptamana, in State, insa traiesc in afara tarii de aproape 5 ani, in cateva tari din Europa. Ceea ce descrii tu despre americani se potriveste cu multe alte natii. De exemplu, m-a luat cu ameteala cand am vazut harta tube-ului in Londra 🙂
    (Desigur, in afara de autostrazile de 7-9 benzi pe sens)

    Nu a spus nimeni, dintre cei pe care i-am auzit eu, ca americanii sunt naspa. In afara de Michael Moore, care e mai mult anti-corporatist, dar e de-al lor. Eu am auzit insa de cateva experiente mai delicate legate de importanta producerii de bani in viata lor. Si de paranoia legata de securitate. Si de discriminarea rasiala (care se vede daca aplici pentru un job la ei).

    Ca dovada ca nu e lapte si miere acolo, am intalnit pana acum 2 americani care s-au mutat in Europa pentru ca nu mai rezistau in sistemul lor.

    So … take it easy si cu un gram de sare.

    • DE curiozitate:cum se vede discriminarea rasiala cand aplici la joburi?
      Ce te faci ca io stiu mai mult de 2 europeni care s-au mutat aici?:D

    • 2 saptamani in US nu se pot compara cu o experienta de cateva luni.
      Personal am aplicat si lucrat in mai multe locuri acolo, si spun cu mana pe inima si “bijuterii” ca nu exista discriminare. De fapt ar fi si imposibil ldat fiind faptul ca toti cei de-acolo sunt la baza imigranti.
      Eu am intalnit peste cateva zeci de europeni care s-au mutat din Europa in US, deci procentual vorbind, sunt mai multi.

      • de acord ca nu se pot pot compara. Nici eu nu pot spune la general ca americanii sunt intr-un fel, asa cum nici tu nu poti spune asta.

        Nu am contrazis cu nimic parerea buna. Am spus doar ca lapte si miere nu e nici la ei.

  28. In primul rand vreau sa te felicit pentru acest articol si te rog sa mai postezi si alte “serii” .
    Mereu am avut o parerea buna despre americani . Pe langa faptul ca sunt civilizati si respectosi nu sunt afectati de “atacurile” celorlalti . Au multe calitati si aici nu ma refer la omanii din conducere , omul de rand este mai destept decat un roman . Asta face diferenta !

  29. @diana: definitia americii e ca europenii/africanii/asiaticii se duc acolo si stau acolo 🙂 Singurii americani get-beget sunt aia din triburile din winnetou.

    discriminarea la angajare am vazut-o eu in doua feluri clare: 1) atunci cand pe site-uri de companii mari care lucreaza in State trebuie sa completezi un formular care te face sa spui: ce rasa, ce preferinte sexuale ai, ce religie ai. 2) cand te duci la hotel si vezi ca posturile de ingrijitori/majordomi/personal auxiliar sunt ocupate numai de african-american si de asiatici.

    • @gabi:Nu am inteles unde bati cu prima fraza…!Vorbim de America actuala si Europa actuala…nu?
      Este absolut imposibil ca in America sa fii obligat la o aplicatie online pentru un job sa-ti declari rasa,preferintele sexuale si religia! Este impotriva legii! Este posibil sa fie intrebari despre rasa(poate la joburile de guvern) pentru statistici.Dar raspunusurile sunt voluntare!
      Si fie vorba intre noi,la joburile mentionate de tine la punctul 2,intalnesti toate rasele. Depinde de zone.La mine-n zona predomina hispanicii. Asta nu inseamna ca este discriminare,ci pur si simplu ca sunt in numar mai mare,si mai ales ca aplica la acel tip de joburi. Ha!

  30. Gabi arata-ne si noua site-urile companiilor care cer asa ceva in formulare. Posturile de care vorbesti sunt ocupate mai mult de asiatici si african-americani pentru ca ei sunt mai lenesi, sau saraci, sau eu stiu ce, nu din cauza rasei. America are presedinte negru… si vorbiti de discriminare rasiala. =)

  31. Tineam de cateva zile acest articol deschis intr-un tab care se inchidea cu sesiunea, dar se si redeschidea mereu. De abia acum l-am citit si de abia asteptam sa dau like. Multumesc pentru impresiile destainuite 🙂

  32. Putem zice cu mana pe inima ca americanii nu au un mod de viata mai sanatos decat japonezii. Noi ii aprecim pentru un singur lucru si anume ca reusesc sa invete lucruri practice.
    Tarile cum ar fi SUA, UK, Germania vor atrage mereu cele mai luminate capete.
    In concluzie fiecare popor este ironizat intr-un fel.
    Din pacate noi suntem lenesi ca si popor si sincer as fi preferat sa fim mancatori de hamburgari…

  33. Felicitari pentru articol, cel mai bun pe care l-am citit pana acum pe un blog. Ai un nou vizitator fidel :D.
    Dar am o curiozitate care ma framanta. In serialul How I met your mother, protagonistii deseori fac afirmatia “New York is the greatest city on Earth”… este adevarat sau nu?

    • Saru’mana de apreciere si bun venit pe dojoblog.

      Nu stiu daca e al mai tare din parcare, dar este un oras absolut fascinant. Asta e clar 😉

  34. Ce ma oftica lingaii! (Articolul e super tare, no doubt about it) Madalinule, e cel mai tare? Atunci ce e cu titlu’ blogului tau “Cel mai tare blog”? Nu exista doua cele mai tari… =)

  35. Astept cu nerabdare articolul despre Muzuel de Arta Contemporana. L-am vizitat putin pe artproject.com-ul de la Google. Rezolutia e uimitoare dar nu e acelasi lucru cu a-ti citi impresiile.
    Cu privire la americani…in Portugalia am intalnit doi misionari americani, tineri ca mine, pe care i-am stresat destul de mult cu telefoane pentru a-i intreba orare de autogari, locatii etc. Mi-au raspuns de fiecare data la telefon si la intrebari.

  36. Buna, dojo, bine ai revenit! Si eu pe aici.

    O singura obiectie: ai fost in partea aia de America civilizata. Pareri similare cu ale tale au si strainii care viziteaza Timisoara, Bucurestiul, Iasiul, Brasovul…
    Data viitoare incearca sa mergi intr-un orasel din Texas, sa intri intr-un bar de provincie neinsotita si sa traiesti in mijlocul unei mafii locale, pe langa care notiunea de “baron local“ de la noi e apa de ploaie.
    Da, America e tara tuturor posibilitatilor.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.