Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Nu mă ajută părinţii!
Un ‘puştan’ de 20 de ani de pe un forum american se plângea acum câteva zile că nu-l ajută părinţii. Are nevoie de o maşină iar ‘ăi bătrâni’ nu-i dau banii pentru una, doar i-au oferit una veche, dar aia nu cadrează cu imaginea lui.
La 20 de ani am început să lucrez ‘oficial’, având pe timpul liceului mici câştiguri pentru câte o şedinţă de meditaţii la engleză. Bani care intrau în ‘bugetul’ pentru cărţi sau diversele cheltuieli mari şi inutile dinspre final de liceu. Am avut mereu nevoie de maşină. Nu am avut niciodată pentru că, pe când ar fi fost bani de aşa ceva, ‘capul familiei’ nu era în stare nici o bicicletă s-o ţină dreaptă, după aia pur şi simplu nu au fost bani. Trăgeam de ei de la o lună la alta, abia acopeream ce trebuia, de unde un asemenea lux?
Am folosit cu mare bucurie mijloacele de transport în comun (schimbam două sau mergeam aproape o oră pe jos – dus, că era dublu şi cu întorsul), am mers cu bicicleta, am dat salarii şi firmelor de taximetrie.
Aproape de împlinirea a 3 decenii de când fac umbră pământului mi-am permis o maşină. Bun, am ales să pun banii ca avans pentru dojomobil şi să plătesc 4 ani ‘jucăria’. Cu o jumătate de an înainte am făcut şi şcoala de şoferi. Un efort financiar serios, de care sunt totuşi mândră, aşa cum sunt încântată de maşinuţa mea. A MEA sută la sută, muncită până la praful de pe striaţiile anvelopelor de vară.
În tot acest timp mi-am achitat datoriile şi mi-am ajutat familia. Pentru că mi se pare normal ca de la o vârstă să-ţi intre minţile în cap şi să fii alături de familia ta. M-au crescut cât de bine au putut, m-au ţinut în şcoală, m-au ocrotit aşa cum o fac nişte oameni care au înţeles care este rolul lor de părinţi. Mi se pare idiot ca de la o anumită vârstă să mai stai cu mâna întinsă.
Eşti destul de mare? Poţi să-ţi dezmorţeşti aripile. Că părinţii nu vor învăţa niciodată că eşti adult, asta e altă discuţie. Dar măcar să le dovedeşti că totuşi ai trecut de perioada suzetei.
si totusi daca iau oferit masina… 😀 bine nici eu n-as vrea o dacie 1300 :D, dar nici n-am pretentii sa-mi ia 😀
@Pato ..stai linistit ca nu depsre o dacie se vorbea acolo!:)))
da! pai USA nu e Romania… dar poate pentru el ce vroiau parintii sai i-a, cam asta insemna pentru un tanar roman…
Lucrez de la 16 ani [cu sau fara contract] prin urmare, nu ma plang de munca. Am casa mea, asa cum e ea. Am si prieteni care castiga mai mult decat parintii lor [eu n’am din pacate parinti]. Cat despre primit, daca mi-ar da cineva acu un matiz sau tico [urasc aceste 2 masini] as zice merci… tot ce e gratis e bun :)) nu ca nu am, sau ca is “fripturist”, dar parerea mea e ca, atunci cand cineva iti da ceva sa te ajute, inseamna ca acel “Ceva” ce iti da, este un lucru care TE AJUTA, si pana iti permiti sa ti-l achizitionezi singur, multumeste-te cu putin.
Nici eu nu-i inteleg copiii astia. Eu visam de pe la 15-16 ani sa fiu independenta. Uram ca trebuia sa ii cer bani lu mama pentru haine sau pentru ce mai voiam eu sa-mi iau. Pentru ca daca-mi da bani imi impune si reguli cu privire la ce sa-mi iau, asa e tot timpul, ala cu malaiul are si autoritatea. Si eu visam sa am regulile mele si am dat din aripi si m-am zbatut pana cand am putut sa le am! Si oricat o iubesc pe mama si o respect pentru cum m-a crescut… tot regulile mele sunt mai bune decat ale ei 😀
Da, cam pe atunci mi-a venit si mie ideea ca ar trebui sa-mi fac eu banii. Si am chiar si acum ‘apasri’ pe tema asta. Imi sare tandara imediat daca indrazneste careva sa-mi dea ‘idei’ pe banii mei 😀
Asa e la noi in tara, asa e la ei! Nu ati observat fenomenul cu fuck my parents, de craciun le-a luat iPhone 4 in loc de 4s? Daca asa-s crescuti asa ii au iar impactul social la scoala, mall sau mai stiu eu ce e foarte puternic!
Da, noi gandim logic si drept, dar ei cred acelasi lucru despre ei!
De exemplu sa luam un copil de la tara bun la invatat, daca pearintii nu il ajuta financiar care este destul de costisitor nu reusesti nimic. Probabil stiti cati bani trebuiesc pentru camin sau gazda, transport si multe alte cheltuieli. Lucruri de baza sunt cele care trebuiesc acoperite financiar, restul…
Surprinzatoare nemultumirea, dat fiind locul de bastina a kinderului.Americanii au impamantenit ideea ca in State, cordonul ombilical al finantarii progeniturilor, este retezat, fara anestezie, la fix 16 anisori. Sunt pline centrele de inchirieri de filme in care, pentru a-si cumpara prima masina, in ultima vacanta de dinainte de a implini varsta la care-si poate lua permisul, tanarul american se angajeaza si da cu matura prin fast-food-uri( imi vine-n minte-acum doar exemplul lui Brandon din “Beverly Hills 90210” la achizitionarea Ford Mustang-ului, dar mai sunt multe altele). Cert este ca asta doresc americanii sa prezinte ca un “must have” al dezvoltarii personalitatii : in noaptea de dinainte de a pleca, catre colegiu, adolescentul este intzarcat si pierde legatura cu sanul hranitor al familiei.Daca nu face parte din categoria celor ce pot accede la un colegiu, atunci este considerat apt de munca. Oricum ar fi, in oricare din aceste doua situatii s-ar afla,tanarul primeste un sut zdravan in coloana care il propulseaza din cuibul unei familii iubitoare direct in iarba cruda a realitatii. Daca pana atunci a invatat sa zboare, va zbura, daca nu, o va lua incetisor, la pas. La popoarele cu sange ceva mai fierbinte, sentimentele sunt si ele mai calde, mai profunde. Tindem sa pastram aproape, sub ingrijirea si ochiul nostru vigilent, pe toti cei de care suntem afectiv legati, iar copiii ocupa aici primul loc. Ne intindem atunci aripa protectoare atat cat este, financiar, posibil. Calitatea educatiei transmise in familie (scoala nu te invata astfel de lucruri) va face diferenta : copilul va accepta acest ajutor in anumite limite, in preajma subzistentei, sau va deveni un handicapat al societatii si se va multumi sa priveasca lumea din caruciorul cu rotile, tipand din cand in cand catre parinti, ca ar mai trebui impins putin. Ca sa rezum acest comentariu-epopee, voi spune deci ca nu sunt adeptul modului brutal de a-ti arunca copilul in valtoarea unei existente care-i este, sau ar trebui sa-i fie (copilaria si primii pasi ai adolescentei in care trebuie ferit de grijile meschine ale lumii “materiale” sunt absolut necesare)practic necunoscute si cred, cu tarie, in sprijinul ce trebuie acordat de parinti, gradat, descrescator,discret,pana atunci cand va fi capabil sa poata primi in plin, loviturile acestei lumi urate si perfide , fara ca acestea sa il ingenuncheze.
Si 2. Nu ai spus nimanui ca pleci catre Maroc, asa ca, daca nu ai mancat ieri tajine de pui, lamaie si masline, e numai si numai din cauza ta.
Aha, deci din asta am mancat 😀
Back on topic: drept ii ca politica celor din ObamaLand e in general ca astia micii tre’ sa fie pe 2 picioare si in multe familii pustanii au ‘cultul’ banului castigat. De asta ma mira ca nenea asta venea cu asemenea trairi, cand destui colegi de-ai lui stiu ce inseamna un ban castigat personal de hat bine
da dar si aici in Romania si in Hamerica, copii stau pe spatele parintilor uneori pana ce trec chiar de varsta de 30, eu sunt de parere ca tot de vina e mentalitatea si cultura in care traim !
+1 la ce a zis @moldoveanca si total Dezacord fata de ce a zis @mark.
Daca acel copil este determinat sa-si urmeze drumul, se descurca si fara ajutorul parintilor…
La 12 ani lucram la udat varza si cules de prune ca sa-mi scot banii de cantonamente….
La 15 ani imediat dupa revolutie spalam parbrize sa-mi scot banii de vacanta la mare…
la 18 ani, am spus ” la revedere parinti” si am luat drumul Bucurestiului, unde m-am autofinantat 90% pe perioada studiilor…de acasa primeam doar pachet cu mancare la 2 saptamani si bani doar cand eram pe avarie complet.
Dupa facultate, am descoperit faptul ca cea mai buna masina e aia de la serviciu, indiferent ca se numeste TICO, MATIZ, CIELO, WV sau Audi.
Pe la 26 de ani mi-am luat un Megane ca am vrut sa vad cum e sa ai si masina “personala”. Am scapat rapid de ea cand am vazut cati bani platesti pe impozite, benzina, revizii si alte reparatii si am revenit la clasica masina de serviciu ( oricare o fi ea)
Toate astea le-am facut pentru ca am fost prea mandru si am vrut cu orice pret sa le demonstrez alor mei ca pot reusi si fara sa ma milogesc la ei sa-mi dea bani de haine si distractie sau sa justific de ce am nevoie si pe ce am cheltuit banii de buzunar.
Ca a fost bine sau rau cum am procedat, numai cei care traiesc cu mine in casa si ma suporta, stiu :)))))
Eu unu mi-am cmparat tot singur pe propria-mi putere…eu tot ce am facut am facut singurel…asa inveti sa te bucuri de lucrurile mici si sa gasesti fericirea!
Şi pe mine încă mă mai ajută. Şi termin acuş facultatea. Recunosc, încă n-am învăţat să mă descurc să-mi câştig necesarul de fonduri. 🙂
Felicitari Dojo, chiar esti un roman dintre cei cu care ma mandresc ca ii cunosc. Eu de pe la 18 ani m-am agatat de online si incetu cu incetu pun ceva bani deoparte, insa nu m-am gandit la o masina deja… pt mine banii sunt suficienti pentru taxele de la facultate (sunt la buget), haine, putina distractie si sa traiesc 🙂
Unii copii sunt răsfățați, alții sunt muncitori. Dar fiecare doarme cum își așterne.
Felicitări pentru dojomobil.
Si fitele lui tot de la parinti pornesc. Daca era invatat cu munca, nu cred ca isi permitea asemenea figuri…
Copchii de bani gata sunt peste tot. Dracusorul de care amintesti e probabil unul dintre ei. Aceste mici pramatii in momentul in care vor iesi de sub aripa parintilor se vor lovi grav cu capul de grinda, caci se vor trezi ca ei de fapt nu stiu sa faca nimic, nu stiu sa castige un ban care sa le asigure un trai decent.
Asemenea lucrez de la opt’spe ani, iar masina am reusit sa o iau pe la 32. Am tras ceva pentru Forduletul meu, dar pot afirma cu mandrie ca e rodul muncii mele.
Cum l-au crescut parintii, asa il au. Citeam recent despre pusti de 12 ani care au iPad si iPhone. La 12 ani?!
Si apoi eu nu pot sa inteleg acea categorie de parinti care isi alinta atat de tare plozii si ii cocoleseste pana la Dumnezeu. Sau cei de genul “Ei, cum sa munceasca fata la 16 ani, da ce e ea, nu inteleg, ne rade lumea!” E inca foarte comuna filosofia asta de viata.
Asa ca, dragi cititori ai acestui blog, sa va amintiti de postul asta cand va veti educa scumpii urmasi. 😀
Bun subiectul Ramona!
Am putea discuta in comentarii kilometrice.Eu scriu din punctul de vedere al unui parinte.Ii cresti, ii ocrotesti cand sunt mici, cand se maresc le inspiri ce e mai bun, cum sa se comporte, sa pretuiasca fiecare banut, caci e muncit.Eu am trei copii: doi baieti(29, 26 ani) si o fata (24 ani).Primul aplecat de acasa cel care are acum 26 ani(este casatorit are si copil acum), la facultate, la stat, fara taxe.I-am oferit sprijinul necesar(pachet saptamanal, bani nu multi ca nu suntem de bani gata…) in anul doi , in ultimul semestru renunta…se angajeaza…explicatia? Ca nu ii ajung banii…Suparare mare la noi…Apoi a plecat fata la facultate(termina anul acesta masterul)Acum vreun an…surpriza de la cel casatorit…vorbe: pe fata o tineti in facultate…pe mine nu m-ati…si cate…Numai ca pe fata de doi ani o mai ajutam sporadic cu pachet sau bani cand ramane in criza…ea a muncit din primul an de master. Uite asa apare cand nu au “minte” si renunta la facultate ca la fiul meu mijlociu o “rautate”inspre sora sa ca ea a facut scoala si el…a renuntat…Poti sa ii cesti…sa ii inveti binele…raul…daca capul lui vrea sa iti reproseze ceva…o face fara nici o treaba!Si eu muncesc de la 17ani, ca asa am vrut eu.E gresita ideea ca cine are ” malaiul” conduce…eu nu le-m inpus cu sotul meu ce sa isi cumpere ca noi le dadeam bani, nici un repros…nimic…si a fost greu, dar o faceam cu drag sa isi faca un viitor.Poate o sa ma intrebati de ce in paralel cu serviciul cel mijlociu nu a facut si o facultate la F.F. Si noi ne-am intrebat asta si pe el si explicatia: am serviciul de asa maniera inact plec la 6 si ma intorc la ora 20. Cand vrei, dupa mine sa razbesti: SE POATE!. Gresesc? Gustul amar il am cand se reproseaza frustrarile acum ale lui caci vede ca e greu…caci indiferent de C.V. se cere sio diploma…si iti arunca in “spate” ca parinte prostiile facute de el ca tanar cand i-a venit sa se lase de scoala…Ce poti face astazi, nu e bine lasat pe maine!
Si ca sa nu mai existe dubii, iata ce am vazut in dimineata asta la stiri : o don’soara de vreo, apreciez eu, 22/23 de anisori (machiajul, “de seara”, o imbatranea cu 4-5 primaveri) care protesta vehement in Cluj, a explicat reporterului motivul pentru care s-a alaturat revoltei (citez aproximativ) : “Parintilor le-au scazut salariile si NU MAI AU BANI SA NE TINA IN FACULTATI.” Mai e ceva de adaugat ?
Poate il ambtioneaza filmul american “In cautarea fericirii” https://www.youtube.com/watch?v=_xcZTtlGweQ&ob=av3e, film inpirat din fapte reale ;).
Am vazut si eu aseara live cand domnisoara spunea asta…Sunt destui tineri care considera caci parintii au obligatia de ai tine si sustine pana la adanci batraneti…
De când lumea ”cine seamănă vânt, culege furtună” ! Raportat la copii: cum i-ai crescut, așa îi ai. Acum, la noi, se întâmplă fenomenul următor. Copiii sunt crescuți în ideea că li se cuvine totul, bani, haine de ultima modă, electronice din ultima generație etc.etc. La un moment dat, la o anumită vârstă, părinții vor să închidă brusc robinetul, sătui să țină parazitul. Parazitul urlă, că nu e învățat să-și câștige singur banii nici măcar de un suc… Probabil că așa a fost și cel din America despre care ai scris, că părinți fraieri or fi și pe acolo !
Citind comentariul Jaqueline-i mi-am amintit o faza referitoare la dotarea copiilor cu gadget-uri de ultima generatie : am observat la un moment dat ca pustiul meu (vorba vine, e cu un cap peste mine) lasa de multe ori telefonul acasa atunci cand pleaca undeva (scoala, antrenament, intalniri, etc). Desi el nu mi-a dat de inteles lucrul acesta, am realizat eu ca modelul de telefon pe care il are, e cam vechiut si atrage comentarii rautacioase din partea celorlati copii. Am decis deci, atunci cand am gasit si un moment potrivit (lucrurile “de valoare” i le iau doar la aniversari sau atunci cand obtine o performanta ce merita a fi recompensata), sa-i cumpar un nou telefon cu care sa faca trecerea de la modelul “caramida” mai catre “slim”. L-am luat de-o aripa si am aterizat cu el intr-un magazin de profil. Desi i-am aratat mai multe variante nu parea hotarat asupra unui model si zabovea in fata panoului mai mult decat nevasta-mea in cabina de proba a unui magazin de toale. La replica mea : “Hotaraste-te odata, dar nu la ultimul racnet al pietei, ca nu sunt convins ca merita atatia bani.” Mi-a replicat ca, oricum, din clasa lui, doar un singur copil are intotdeauna “ultimul model”. “De fiecare data cand apare un nou model ?” l-am intrebat si mi-a raspuns ca “Da”. Curios l-am chestionat mai departe : “Dar ce e ma tac’su ? De unde are atatia bani ?” . “Nu stiu cati bani are, mi-a raspuns, dar e hot de buzunare pe linia lui 23”.
E vorba si de marea satisfactie pe care o ai cand stii ca esti independent…mai ales daca ceea ce faci iti si place cum este la mine….nici nu iti inchipui ce bucuros sunt ca jurist e meserie, calificat pe vanzari am condus echipa de vanzari sa ajun in final-suflet de artist- sa ma dedic fotografiei!:) Si credeti-ma ca nu m-au ajutat parintii aproape deloc de la 17 ani imi castig “painea” singurel….+ ca mama nu ami am de vre-o 5 ani…iar tata il ajuta pe fratele meu cel bolnav…ar fi culmea sa ii mai cer sa ma ajute si pe mine!
Incerc cat pot de mult sa ma realizez complet financiar, dar cateodata primesc ajutorul lor.
Eu mă număr printre cei care au ajuns în facultate pe banii lu mama. Numai că în anul 2 pe la început m-am enervat și am zis: hai să facem totuși ceva. Nu-mi ajungeau să mă întrețin, dar măcar nu mai ceream bani de haine și de ieșit la suc. Mașină nu am nici acum, și nu aș putea spune că e o prioritate, mai ales pentru cei ce stau în oraș și nu au de făcut navetă (transportul în comun e mai mult decât satisfăcător). Dar întradevăr,când îi văd pe puștii de 12 ani cu nu mai știu eu ce iPhone mă trec fiori reci pe spate. Ce mama naibii să facă puștiul cu smartphone? Te mai miri că nu știu nici să scrie corect când ei la ore își verifică Facebook-ul.
decat sa cersesti bani ca sa iti cumperi o masina de fite,mai bine te pui sa demonstrezi ca poti mai mult de atat…
Parintii adevarati te ajuta la nevoi serioase, nu la toate poftele si fitzele pe care ti le doresti.. pentru fitze si figuri trebuie sa muncesti singur;)
Doina, poate el are impresia ca sora lui primeste suficienti bani incat sa nu se lase de facultate si de asta va tot scoate ochii. 🙂
Dojo, poate americanul cere masina ca recompensa pentru ceva, nu neaparat ca asa are el chef.
Am vazut ca mai toata lumea de pe aici are ani de vechime in munca. Ei bine, eu merg pe principiul “ai vrut copii? acu sa-i cresti!” pana cand o termin definitiv cu scoala (abia am inceput facultatea).
De ce functioneaza ideea la mine? Pentru ca ai mei isi doresc mai mult decat mine sa fac o facultate. Tocmai de-aia le-am si cerut mai multi bani decat minimul pe economie, ca sa renteze sa stau la cursuri in loc sa muncesc. Plus ca, tot de la ei am invatat: “mofturile costa”.