Hopa-sus-hopa-jos in Barcelona

Am avut până la ora actuală 2 escale lungi ‘ratate’. Când ne-am întors din New York la Budapesta, escala de 7 ore din Amsterdam s-a dus naibii, că nu am urcat în avion pe JFK. Deci am ajuns cu pauză de 2 ore, numai bine să ne mutăm de la un zbor la altul şi să piardă vitele bagajul ‘soarelui’. A doua escală dusă pe copcă a fost la Valencia. Am plecat cu WizzAir din Timişoara cu o oră întârziere, am mers la Katowice (am stat şi acolo o oră), aşa că am ajuns în Valancia numa bine să mâncăm ceva şi să urcăm în avionul spre Malaga.

Bănuiţi deci că, pe când ‘soarele’ planifica multe chestii de văzut în Barcelona (escală de 10 ore) io eram toma necredinciosu’. Din fericire s-a brodit. Vorba neamţului ‘third time is lucky’.

Cumnata ne-a pus în vedere că nu avem ce discuta cu ea, dacă nu vedem Sagrada Familia şi Parcul Guell, eventual şi casa Batllo. Mi-a arătat poze cu ele prin decembrie deja şi mi-a făcut mare poftă să le văd. În pre-seara plecării, am stat un pic şi eu pe net să văd cum putem ajunge la ele.

Partea nasoală, când nu ai timp, este că .. nu ai timp. Ştiu că nu are niciun sens, dar, dacă nu ne arde timpul, ne place să ne plimbăm în linişte, să facem câteva sute de poze etc. Acu’ aveam 2 probleme mari şi late: timpul limitat (deci nu-ţi vine să te rătăceşti prin oraş) şi bagajele în cârcă. Iubi s-a luptat cu laptopul meu ‘principal’, care are o grămadă de calităţi, dar e greu ca păcatele, io cu rucsăcelul lui mic, care s-a şi rupt. Cu aprox 10 kile în spinare, am purces la preumblat.

Primul pas a fost să luăm un ‘aerobus’ către Plaza Catalunya. Care aerobus e SCUMP. Am dat 19 euro şi ceva pe 2 bilete dus-întors. Am fi luat alte variante, dar nu aveam timp şi nici chef să testăm sistemul lor de transport. Aşa că am scos banii şi am tăcut.

Aşa arată drăcia. E imediat cum ieşiţi din Terminal, numai bine pentru ameţiţi ca mine.

Nu am insistat prea mult pe Piaţa în cauză, că ştiam că acolo ne întoarcem după plimbarea cu busul turistic.

Pisicuţa asta mică era ocupată să hrănească păsăretul. Absolut superbă şi extrem de preocupată de ‘jobul’ ei.

Am urcat în bus, lăsând aproape 50 de euro pentru noi doi. Bilet de o zi, pe sistemul hop-on hop-off, cum am fost şi în Malaga, când ne-au dus ai noştri acolo. E ideal dacă nu ai timp să te preumbli şi vrei să vezi cât mai multe chestii. Am ales traseul VERDE, că ăsta acoperea cele 3 atracţii turistice.

Am făcut nişte poze din mers, deci proaste.

Erau nişte clădiri în zona portului, de am zis că leşin. Au şi clădiri noi (care sincer nu mă atrag) dar destule clădiri ‘vechi’ incredibil de frumoase.

Ăsta e un turn de apă sau ceva de genul. Iubi nu l-a observat iar io nu am reuşit să-l prin ca lumea în poză nicicum. Arăta super.

O clădire care arată ca o mare p..ălărie. Cică arhitectul s-a inspirat din culorile mării, cascade şi alte poezii din astea. Mda …

Prima escală a fost la Sagrada Familia. Care ne-a cam lăsat rece …

Lumea de pe lume, coadă la bilete. Era clar că nu scăpăm repede de acolo, dacă avem curiozitatea să intrăm şi în ‘biserică’.

Intrarea ni s-a părut interesantă. Şi partea stângă şi cea din spate, cele vechi. Alea arătau foarte interesant. Partea nouă însă ..

Detaliile din partea ‘veche’ sunt absolut incredibile. Cele din cea ‘modernă’ ni s-au părut parcă prea stilizate. Deh, gusturile nu se discută .. se scriu doar pe blog ..

Faza asta cu Sanctus scris pe turnuri nu ne-a impresiona deloc.

Cuget că am fi rămas ‘paf’, dacă se mergea pe linia stabilită de ‘poet’. Dar am avut impresia că ăia de au preluat lucrarea au tras constant ceva pe nas, după care au trecut la mazilit un proiect excelent.

Am urcat în bus şi ne-am dus spre Parcul Guell, la a doua staţie de Sagrada Familia. Am avut ceva de urcat, dar a meritat. Pe cât nu ne-a impresionat catedrala, ne-a lăsat mască parcul. FRUMOS!

Era ianuarie. Destul de răcoare (zic eu, înnăbuşitor zice ‘el’) şi prin parc era ca la nebuni. Zici că se dădeau sarmale gratis. Nu vreau să-mi imaginez ce-i primăvara sau vara, în plin sezon.

Casa lui Gaudi. Frumoasă. Iar parcul are o privelişte …

Micii întreprinzători, lume şi palmierii ‘locuiţi’ de nişte papagali verzi foarte vioi şi gălăgioşi.

Intrarea din parc văzută de ‘sus’. Foarte simpatică.

Lumea de pe lume şi ‘valurile’ de mozaic. În spate portul Barcelona

Am urcat şi mai mult, cu bagajele deja parcă de 30 de kile în spate.

FOARTE încântaţi am fost de parc. Este destul de mare, ai ceva de mers, dar merită efortul. Este clar un obiectiv turistic pe care ne bucurăm că l-am ‘prins’.

Am urcat în bus, spre finalul călătoriei, Pl. Catalunya.

Cam atât am putut poza Casa Batllo. M-au prins dracii, că nu putem să oprim acolo să vedem mai OK, nu prea mai aveam poftă de umblat (eram flămânzi deja), dar am ţinut minte o clădire din Pl. Catalunya şi mi-am dat seama că e la câteva ‘blocuri’ distanţă. Dacă doream, puteam veni pe jos după ce mâncam.

Ajunşi la finalul plimbării, arunc o privire din a mea, semi-chioară, şi ce văd în faţă?

Acu’ o mică paranteză. De obicei mă lasă rece toate ‘corporaţiile’ astea, dar avem amândoi boală pe Hard Rock Cafe. Deci juma’ din tricourile mele îs de la HRC, cred că am o parte serioasă din colecţia de tricouri de gagici. Lăsând la o parte Shakire şi alţi avortoni din ăştia, că nu gust. Deci am luat fiecare câte un tricou (‘soarele’ cu The Who, io cu Hendrix) că nu aveam deja în bagaje alte zdrenţe de la Marbella).

Am lăsat deci încă vreo 50 de euro aşa ‘cadou’. De fapt mint, mai puţin că a  pus omu’ cardul lui de membru la bătaie, deci am avut reducere.

Cum mâncarea acolo e a naibii de bună dar scumpă, am trecut la un Burger King muncitoresc şi am halit un whopper. După care am luat Piaţa Catalunya la pozat.

Dacă tot eram cu burta plină şi parcă umerii deveniseră mai puţin dureroşi (vor fi amorţit, cine ştie), I-am propus ‘soarelui’ să mergem un pic pe jos. Nu era încântat să meargă la Casa Batllo pe picioare, dar tot am ajuns acolo …

Casa arată într-un mare fel. Nu ştiu cum e pe zi, dar şi noaptea e genial de frumoasă.

Cam asta a fost Barcelona văzută de noi în câteva ore. SUPERB oraşul, chiar ne dorim să revenim şi eventual să-l batem la picior, aşa cum am făcut în Manhattan. Atunci sigur am vedea şi alte lucruri minunate, pentru că oraşul chiar merită acest efort.

Aveţi mai multe poze (câteva sute) pe BestWorldImages.com: albumele Barcelona din mers, Sagrada Familia, Park Guell, Casa Battlo, Pl. Catalunya.