Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Gibraltar
Anul trecut, prin ianuarie, eram încă la sora lui iubi, lângă Malaga. Am avut parte de aproape 2 luni senzaționale, cu vreme superbă și locuri frumoase de vizitat. De parcă nu era deja mai mult decât am fi visat, spre finalul sejurului nostru, R. prietenul din NYC (și gazda noastră timp de 18 luni) s-a „întâmplat” prin zonă. Avea ceva treabă în Londra și, pentru că există low-cost și aeroportul din Malaga nu-i chiar la cucuieții din deal, ne-a vizitat vreo 4-5 zile.
Într-una din aceste zile am decis să mai trecem pe răboj o destinație turistică: Gibraltar. Era „one day trip”, dar suficient pentru noi să vedem ceva nou și să venim plini de poze.
Inițial ne-am fi dorit să mergem cu Mini-ul închiriat de R., dar cumnatul, mult mai atent și mai informat, ne-a sfătuit să lăsăm prostiile, că în general mașinile cam stau la coadă, când se pune semaforul dinspre pistă. Pista de aterizare/decolare intersectează șoseaua care aduce traficul terestru pe insulă, așa că, dacă sunt avioane planificate, cam stai. Autobuzele se pare că merg mai repede, deci e mai OK să luăm o excursie de o zi de la agenția de turism. Ceea ce am și făcut.
Pentru orice om cu o minimă educație geografică, zona în cauză e ușor de recunoscut. Imediat ce am văzut celebra stâncă am realizat pe unde suntem.
O zi de ianuarie, ușor înnorată, dar suficient de răcoroasă. Bietul R. a tras ceva frig, pentru că nici noi nu i-am explicat că, deși temperaturile pe Costa del Sol nu coboară la minusurile cu care suntem obișnuiți în Romania, nici nu sunt chiar de primăvară.
Planul zilei era să fim duși cu autocarul pe insulă, plimbați puțin, apoi urcați la peșteră și maimuțe, readuși în zona de „shopping” și lăsați de capul nostru câteva ore, urmând să ne adunăm la autocar la o anumită oră. Am avut parte de un șofer super-simpatic pe autocar, gagiul făcea mișto de noi 3 și aparatele noastre foto „supersized” numindu-ne paparazzi, chestie care i-a amuzat pe toți turiștii (și pe noi, până la urmă, realizând că era destul de ciudat pentru unii să te vadă cu ditai „lentila” și un aparat mare și negru).
O „bărcuță” în port. Am văzut dihănii din astea în Dubrovnik, New York și Malaga deja, dar tot ne lasă cu gura căscată.
Am ajuns și în peșteră, unde am făcut poze ca o cizmă. Oricum simpatică peștera și bine întreținută.
Un răposat rămas la expoziție.
Peștera – frumos iluminată (ceva proiect european, parcă, dacă e să dau crezare unei tăblițe).
Am ieșit apoi la maimuțe, atracția insulei. Extrem de relaxate cu turiștii, aș spune chiar obraznice. Deși ghidul ne-a spus să nu avem nimic ce se poate „trage”, o gagică din UK s-a trezit cu o pungă șutită din rucsacul întredeschis. Partea bună e că nu avea nimic în ea și unul dintre ghizi a reușit să fraierească maimuța să o dea înapoi.
Două maimuțe aici, a lor și a mea 🙂
Din fericire părosul nu avea interes să-mi lase omul fără șapcă, așa că s-au amorezat puțin și și-a văzut fiecare de treaba sa. Vă mai pun niște poze cu animăluțele acestea, sunt incredibil de simpatice și de expresive.
Ne-am adunat apoi, ghizii au gonit maimuțele de pe mașini și am pornit în jos, spre zona din care aveam să petrecem „me time” fiecare cum dorea.
Un „landmark” britanic, care am înțeles că are zilele numărate prin Londra.
Mese libere cât cuprinde, spre deosebire de ce era prin octombrie. Cumnații au prins atunci o aglomerație de le-a ieșit plimbarea pe nas, noi aveam loc să întoarcem și tancul. E drept, era spre final de ianuarie și destul de friguț.
Eleganță și multă CURĂȚENIE.
Un ‘bookstore’ ca la mama lui …
Clădirile sunt frumoase și extrem de bine întreținute. Am pozat câteva, mi-ar fi trebuit o săptămână să le admir pe toate.
Un tun frumos întreținut. Și un detaliu …
Și un „paznic” de tot defila pe acolo. Am observat ghetele „old style”, chiar îmi păreau incomode. Cine știe ..
Detalii frumos lucrate și potrivite pentru o asemenea „poartă” între civilizații. Se pot observa ușor influențe ale tuturor civilizațiilor ce s-au peridat pe insulă.
Străduțe înguste și vedere spre stânca de pe care am coborât.
Istoria s-a scris peste tot cu sânge, nici locuitorii Gibraltarului nu i-au uitat pe cei care și-au dat viața în trecut.
Un polițist și un localnic necuvântător ..
Punctul terminus al călătoriei noastre. Stația de autobuz. Am mai făcut câteva poze celebrei stânci și ne-am pregătit de plecare.
A fost o călătorie prea scurtă pentru cât este de frumos Gibraltarul, dar ne-am umplut cardurile foto și sufletele cu niște imagini frumoase. Și poate odată vom reveni acolo. Cine știe, cu ceva noroc, în echipă completă, noi cei 3 paparazzi.
Multumesc pentru excursia virtuala.
Cu mare drag. Ma bucur ca ai venit in aceasta plimbare virtuala 😉
Foarte frumoase pozele, chiar nu stiam nimic despre Gibraltar, multumesc! 🙂 Localnicul necuvantator mi-a topit inima ;))
In alta ordine de idei: chiar se intentioneaza sa se renunte la celebrele cabine rosii de telefon din Londra? Damn, si eu inca n-am ajuns sa ma imortalizez cu vreuna…
Duminica frumoasa! 🙂
Am citit cred pe un site despre cabinele in cauza. Sau am vazut la TV, nu mai stiu sigur. Oricum nu urmaresc stirile, dar ‘soarele’ mi-a dat sursa, fiind si el cam trist sa vada ca un asemenea simbol simpatic e pe ‘duca’.
O duminica frumoasa iti doresc si eu. Te mai astept pe aici 🙂
Little Britain. Ce noroc au spaniolii astia, cand au nevoie de o escapada, dau fuga in Gibraltar.
Sa mai zicem ca toata zona aia e oricum dementiala. Asta e … unii au avut noroc sa se nasca acolo
E deja frumos si numai dpdv natural. Darmite sa te mai gandesti la incarcatura istorica a locului…
Da, chiar si daca ignori istoria, ai oricum niste peisaje sublime. Si, bonus, chestii vechi de hat bine ..
În frumoasă călătorie ne-ai dus azi! Mi-au plăcut mult fotografiile şi casele în special, că tare le iubesc. Odată, demult, mă gândeam să fac un blog doar cu case din locurile unde am apucat să călătoresc.Iar balconul acela..nu am văzut vreunul mai dantelat…
Poti face o sectiune pe blogul tau si sa pui asemenea poze. Nu cred ca se supara nimeni daca, o data pe saptamana, mai pui si poze din astea.
Frumos articol, frumoase poze !!!
Multumesc, Mircea. 😉
Cred că n-am citit/văzut niciodată (pe bloguri) imagini cu Gibraltarul, deşi e atât de celebru. Bună ideea ta de a ne plimba prin locurile astea. Îmi amintesc cumva de San Marino…
Ei, acolo nu am fost. Bun de tinut minte 🙂
Am si poze din Maroc (Tanger), deci fii pe faza.
Felicitari, Ramo! Nici nu se putea descrie mai frumos Gibraltarul, iar pozele sunt frumoase. Daca-mi permiti o sugestie: adauga si o poza cu punctul ZERO al Europei. Si inca ceva: au ramas destule locuri de explorat pe aici, care va asteapta!
Multumesc de apreciere. Sunt atatea locuri de vizitat si acolo … ne mai trebuie vreo 10 vieti, cred, sa le trecem pe lista pe toate 🙂
Ce frumos e sa te plimbi asa la inceput de saptamana, mi-am imaginat ca sunt pe acolo si ca imi beau cafeaua la una din terasele alea si imi aduce un pic aminte de Praga. Fioroase maimuticile alea :))
Oh, Praga .. tre’ sa ajungem acolo anul asta cumva, macar un weekend. Ca am doar niste poze prapadite de acum 5-6 ani si nu-mi chiar plac 😀
Foarte frumoase instantaneele surprinse de tine, dojo. 🙂 Vase de croaziera am vazut si eu prima data in viata, toamna trecuta, la Dubrovnik in port si am fost coplesita de cat de uriase erau. Din pacate nu le-am putut poza decat din autocar.
Imi place mult arhitectura Gibraltarului. Si nici speciile faunistice nu sunt de neglijat. 😀 Superbe fotografiile cu maimutele. 🙂
Frumoasă această excursie virtulă. O mică curiozitate, de ce nu ai strâns pozele astea faine într-o galerie? 🙂 faci febră musculară la deget tot dând scroll. 🙂
Click pe prima imagine si apoi dai pe sageata de next de sub poza 🙂
Le voi pune si pe http://www.bestworldimages.com, dar mi-a fo’ lene 😀
Ieri nu mi se deschideau imaginile cu Lightbox-ul. 🙂 Dar azi, ca prin minune, funcționează… :)) Btw, faină ideea cu bestworldimages.com.
Cica doua maimute, a lor si a mea :))))
maimutele sunt animale inteligente 🙂
Superba pestera
Wow, pozele-s superbe! Si detaliile cladirilor, ma fascineaza. Nu-s mare cunoscatoare de arhitectura, dar as putea sta ore intregi sa ma uit la cladiri.
Maimuțele ca maimuțele, dar fotografia din străduță spre stâncă e senzațională!
Superbe fotografiile din calatoriile tale esti de invidiat Dojo din pct asta de vedere….ca te plimbi toata ziua:P!
Mulțumesc, aveam nevoie să uit pentru câteva minute de iadul alb de-afară… :)) Superbe fotografiile.
Maimutele!!!
Sincer mie nu mi-au prea ajuns la inima. Le-am vazut peste granita, in Maroc, in padurea de cedru. E drept ca erau salbatice, foarteee salbatice si scoteau niste sunete nu tocmai prietenoase :)))
Acum m-am intors din Andaluzia, pacat ca nu am avut timp sa ajung si in Gibraltar, ai descris frumos zona. Poate intr-o viitoare vacanta in drum spre Maroc
Foarte reusite pozele!
O intrebare: E Gibraltar cumva un loc foarte scump, asa cum imi imaginez eu ca e? Nu stiu daca excursia ce-o planuiesc ar trebui sa-l includa sau nu.