Cum să călătorești în mod plăcut cu un copil mic

1
1292
views

Dorești un copil dar nici nu ai renunța la un stil nomad de viață?

Nu trebuie să renunți nici la călătorii, nici să faci copil la 80 de ani, când te lasă cheful de cutreierat lumea.

Când am devenit părinți, au fost prieteni care glumeau că ni s-a cam terminat programul de turism, pentru că nu poți călători cu un copil mic.

Aveam însă și exemplul unor copii ce s-au preumblat prin lume de la câteva săptămâni, fără nicio problemă, așa că nu am renunțat nici noi la călătorii.

Nadia are acum 4 ani și jumătate și este un călător înnăscut. Ne ia 14 ore să ajungem cu mașina în Croația, unde ne-am tot făcut vacanța la mare. Nicio problemă, stă cuminte în mașină, doarme, povestește etc.

Acum câteva săptămâni am făcut un adevărat maraton dinspre Sibiu spre București, pentru interviul de viză, apoi înapoi la Timișoara. Cam 1000 de km, plecare la 5 dimineața din Sibiu și ajuns acasă după 11 seara.

Nu am avut nicio criză de nervi din partea fetei, deși era obosită peste măsură și ne așteptam la așa ceva.

Zecile de mici vizite la casa de la țară (cam 2 ore dus-întors), plus călătorii mai lungi, cu mașină, tren și avion, pe toate le ia ca atare, cu entuziasm și răbdare.

Acum, că am clarificat că se poate călători fără probleme cu un copil mic, încerc să mă gândesc la factorii care ne-au ajutat să creștem un mini-nomad, poate ajută.

Începe devreme

Prima ei călătorie a fost la nici 4 luni, până în Serbia, de unde-i luam crema pentru fund. E bună Bepanthen, dar și mai OK (și la un preț mai mic), este Dr. Pavlovic, luată din țara vecină și prietenă.

Următoarea plimbare a fost serioasă, direct spre Cavtat, Croația, deci 13-14 ore pe mașină.

Dacă începi devreme, copilul va fi obișnuit. Este ceva normal pentru el, deci nu are nicio spaimă sau emoție.

Dacă scoți copilul prima dată din casă în călătorii, când e deja mai mare, sigur îi va fi mai ciudat, pentru că nu este obișnuit. De la emoții, stres și altele similare, te poți aștepta la sesiuni de break-dance și plâns, pentru că l-ai scos din zona lui de confort.

Nu te aștepta să călătorești ca pe timpuri

Când eram domnișoara Dojo, plecam cu orele la plimbare.

Porneam din Queens pe la 9 dimineața, mâncam pe stradă (hot-dog sau gyros de la Halal Foods – salivez numa când îmi amintesc), apoi mă trambalam cu aparatul de gât prin Manhattan până seara după 6-7.

La fel am făcut prin Spania, plecând zi lumină să vedem diverse locuri interesante, la fel în Croația sau pe unde ne-am mai trambalat.

Este cât se poate de clar că nu faci treaba asta cu un copil mic.

Primul concediu în Cavtat, cu un copil de 6 luni, a însemnat ceva plimbări cu ea în marsupiu, în rest program casnic și la plaja din fața apartamentului.

Soțul și prietenii noștri mâncau la restaurantul din față și îi însoțeam doar dacă bătea babymonitor-ul până acolo, dacă nu, comandau și pentru mine, iar eu mâncam aproape de copil.

În Spania, la un an și ceva, ne-am scos cu căruciorul, pe care, culmea, l-a detestat tot timpul până atunci. Așa reușeam să ne plimbăm pe malul mării și juna, după jucat în apă și nisip, dormea ca bușteanul.

Cu toate acestea, au fost un concedii reușite, pentru că mi-am adaptat și eu așteptările. Odată ce fata a mai crescut, și opțiunile noastre au devenit mai diverse.

Atenție la programul de somn/mâncare al copilului

Ca și acasă, copiii tind să se decompenseze când sunt flămânzi sau obosiți.

Fă program de vizitat, dar ai grijă să apuce să mănânce bine și, foarte important, să doarmă suficient.

În această primăvară ne-am plimbat prin Italia, la prietena mea din copilărie și moașa fetei.

Ni s-a făcut un adevărat program de vizitat și am văzut multe locuri senzaționale. De la castele superbe, la un parc de distracții pentru micuți, la un mini-traseu montan și incursiuni de bronzat pe malul Lacului Garda.

Nadia a rezistat eroic la toate provocările și s-a distrat copios peste tot, deși unele atracții nu erau chiar pentru ea (un tur cu ghid de peste 2 ore la Castelo di Rivalta, de pildă).

Secretul?

Am alternat zilele de „călăreală”, cu mers pe mașină și preumblat, cu zile de odihnă.

Dacă azi am venit din România, ne-am trambalat un pic prin Bergamo (că acolo am aterizat), dar a doua zi am stat acasă și a dormit până aproape de amiază.

Așa am procedat în tot timpul șederii, s-a odihnit bine, apoi am luat-o iar la galop. Din 21 de zile, 10 au fost cu multe plimbări, dar restul, intercalate, de odihnă și distrat „loco”.

Caută atracții pentru copil

Știu că ai dori doar chestii extra-culturale, dar pe micuți nu-i prea interesează.

Dacă am ales și vizite la câte un castel sau burg, am dedicat o zi întreagă unui parc de distracții (Leolandia), unei grădini zoologice, zile de plajă și traseu montan (Nadia e înnebunită după ele).

Aș fi aprofundat ceva mai multă istorie, dar a fost bine, am avut grijă și de doleanțele ei, apoi ne-am văzut și de chestii mai mature.

În Piacenza, unde locuiește prietena noastră, ne-am trambalat prin centru și la un carusel cu mașinuțe, unde am lăsat lejer 100 de euro în 3 săptămâni. Dar eram conștientă că are și copilul nevoie de ceva super-distractiv și mașinuțele au acaparat-o complet.

Ocupă-te și de copil, dacă mergi într-un loc ce nu-l atrage neapărat

Spuneam că nu ne-am axat exclusiv pe atracții „child-friendly”, am mai văzut și locuri care nu sunt chiar pe lista unui copil mic.

Cea mai interesantă experiență a fost la Castelul Rivalta, în care am stat peste 2 ore cu o domnișoară ghid, ce vorbea numai italiană.

Am văzut acolo enșpe camere, fiecare interesantă, dar, pentru că se stătea cel puțin câteva minute în fiecare încăpere, erau șanse ca Nadia să se plictisească și să strice experiența celorlalți vizitatori.

Am luat-o în brațe, când simțeam că dorește să se odihnească puțin, îi explicam pe înțelesul ei ce este interesant acolo (chiar dacă ne extaziam văzând ce oale faine de cupru sunt în bucătărie sau ce haine frumoase purtau soldații acum 300 de ani).

De asemenea, pentru a fi sigură că nu deranjăm, ne mutam în colțul opus de cel în care stăteau vizitatorii și trăgeam cu urechea la ce prezenta ghidul, povestind însă, cu voce joasă, copilului.

Așa a rezistat micuța mea timp de 2 ore și a ieșit de acolo încântată de cât este de frumos castelul.

Și partea asta cu frumosul se educă de timpuriu, mereu i-am explicat de ce mi se pare ceva frumos.

Poate sunt culori deosebite, poate a fost construita cu multă migală (dacă e o clădire ce-mi atrage atenția), sau este un câmp cu multe flori colorate, deci frumos.

Am avut surpriza de pe la 3 ani să spună chiar ea „uite, mamă, ce frumos x castel sau y deal”.

Am admirat în călătoria noastră animale deosebite (acvariu și zoo), un traseu montan remarcabil, ruine frumoase și câte un castel plin de comori vizuale.

Dacă nici cu atenția acordată nu reușește copilul să se bucure de ce vede, renunți la atracția respectivă și revii singur. Eram gata să părăsesc complet grupul și să ies din castel, dacă Nadia ar fi început să vocifereze, pentru că nu e normal să strici zen-ul celorlalți vizitatori, care au plătit accesul acolo.

Nu a fost cazul, turista noastră s-a distrat bine și a rămas cu multe amintiri frumoase.

Acestea ar fi doar câteva dintre măsurile pe care le poți lua pentru a te bucura de călătorii, chiar și însoțit de copii.

1 COMMENT

  1. si noi am calatorit cu copilul de mic, peste tot. A vazut o gramada fiica mea. Da, e diferit dar se poate si se poate bine. Ultima data in camping am vazut bebelus asa de mic ca statea pe mana lui taica su, am mai vazut bebe alaptat, iar mai sus de noi era un cort cu 3 fetite din care cea mica umbla de-a bushilea, evident nu romani – nu stiu de ce ne complicam noi vietile asa de prost …

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.