Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Rahat de caine …
Asta e un articol dedicat prietenei adi, plecata de cateva ore sa dezvolte economia italiana (nu, nu e la produs :D). Am primit cheile de la apartament (asa cum suntem deja obisnuiti de 18 ani cel putin) si inca un “copil” de ingrijit. Ghibi adica, potaia ei personala, un “rahat” (de fapt folosesc alalalt cuvant) de caine. Asa ma adresez uneori “baietului” cu toata dragostea pe care poate sa o aiba o nebuna mare iubitoare de catei.
Ghibita este deci arondat familiei mele, cu program de facut 3.14×2 si kx2 de cate ori putem sa il scoatem. Cum la noi este oricum program de “potty” cu Juni si Mofli, e clar ca putem face loc si pentru nepotul Ghibi. Momentan a facut de doua ori ultima varianta si pi-uri de cate ori a dat vezica lui (la cum pute covorul, cred ca si-a curatat fain rinichii).
Adi are deci in plan la intoarcere o curatire serioasa de covor (poate unul nou, ca tot munceste pe euro) si multe ture de aerisire. Ghibi inca nu e obisnuit sa faca numai afara (poate invata saptamanile astea), asa ca accidentele nu sunt deloc de mirare. A mancat o portie de “specialitati” gatite de bunica mea (speriata ca moare copilul de foame) plus “bobite” pentru caini. Are 2 vase cu apa (ca doar i se face sete des) si este chiar cuminte.
Inca nu stiu cum va duce saptamanile astea departe de Adi, dar sigur ii va fi dor de ea.
Pentru mine a fost o zi ciudata, pentru ca mi-am dat seama ca vreo 2 luni jumate nu voi avea pe cine sa buzaresc sa vina cu mine in oras. Imi place sa o trag dupa mine pe Adi peste tot, pentru a mai putea sta la niste barfe asa prietenesti, astazi mi-am dat seama ca saptamanile astea imi vor fi grele: voi fi singura.
Partea cu ingrijitul cainelui este cea mai usoara, pentru ca am “exersat” anul trecut, pe cand Adi tinea in casa cainele pe care l-am salvat. Timp de 3 luni a suportat un caine bolnav si in crestere pentru ca stia ca este important pentru mine. Ghibi va fi si el pe maini bune, pentru ca este ca si cainele meu.
Prietenii adevarati suporta si acest rahat de cainem fie ca este un caine strain de care au grija, fie ca este cainele prietenei ramas singur in casa si trebuie si el ingrijit. Mon pere i-a facut plimbarea de seara si s-a jucat aproape un sfert de ora cu el, sa nu se simta atat de singur.
Asteptam acum (eu si Ghibi) sa se intoarca “stapana” acasa. BAFTA la macaronari 😉
aloha 🙂 saru’mana pentru Ghibi 😐 multumiri, zeci de multumiri, sute de mulutmiri, mii de multumiri si alte multiple de multumiri
As zice ca manca o mama de bataie cand venim, dar la cat de dor o sa-mi fie de el si la cat poate mai creste cred ca.. nu mai zic nimic 😛 hehe
Don’t mention it.
Problema este ca stoarfa asta de caine a invatat sa deschida si usa de la holul din spate (cu tot cu “blocajul” de pres) si ti-a tras jos perdeaua din hol. Ai mai multe incaltari desperecheate si roase.
A fost maica-ta ieri sa mai curete una alta, covorul este in continuare imputit si se pare ca nu se va mai rezolva nimic cu el. Cainele este bine hranit (primeste ratie suplimentara de la Mama Ana), l-am lasat la plimbarea de la 11 sa zburde un pic si liber (stie sa vina la mine fara probleme). Ne intelegem de minune .. daca nu ar face accidentele pe covor ar fi super OK. Din pacate faza asta este naspa de tot pentru apartamentul tau 😀
Cred ca ii este dor de tine, dar il mangaie matusa Ramona cat si pentru tine. Azi l-am periat cu chestia aia speciala pe care am cumparat-o pentru Juni. A stat foarte cuminte si l-am tot laudat. asa ca s-au curatat “flostomoacele” alea din zona “portbagajului” .. arata bine potaia acum.
E foarte bine ca m-a acceptat ca pe un alt stapan, asculta de mine si se ascunde sub dulap cand il cert ca iar a facut praf covorul. Faza cu mama de bataie stii si tu ca nu prea sta in picioare, e un cutu destul de cuminte most of the time. 😉
Salut si bun venit si pe blog 😉
Iti dai seama ca ne stim de o eternitate. Adi avea 4 ani cand ne-am cunoscut. Le-am fost un fel de babysitter. Daca vrei povesti din alea “rusinoase” cu Adi aproape bebe, zau ca am destule … asta cam explica de ce suntem atat de libertine una cu alta. Ani de zile am fost al 3-lea copil al lor, eram mai toata ziua pierduta pe la ei …
Ghibita e ca si “nepotul” meu si culmea e ca ma accepta ca stapan, desi clar ca nu eu sunt stapanul. E un dulce 😉
Inseamna ca sunteti prietene bune daca vorbiti asa… :)) Eu nu as accepta sa imi ia cineva pisica la paruit in halul asta, sau oricum, foarte bine sigur nu mi-ar fi.
Eram curios si am sfarsit prin a ajunge aici.