Gu

Gu

O minunata poveste de prietenie intre un copil de 2 ani si un caine aproape mort de foame.
Suntem oare nebuni?

Suntem oare nebuni?

De câte ori povestesc despre 'potăile' mele (mai ales despre Juni, că el e 'băiatul meu'), sunt destui care să-mi replice: dar mai dă-l naibii de câine. Scoate-l din casă,…

Cainele nu uita …

Apropriaţii şi cititorii mai vechi îl cunosc probabil pe Junior, "băiatul" meu. Este la noi de peste 11 ani şi a devenit demult membru cu drepturi depline în familie. Mai…

Cautam stapan

IGNOR mascarada politică, ignor "evenimentul" de azi de la Timişoara, mi-e scârbă de tot ce înseamnă clasă politică, mi-e scârbă de primar şi de toată şleahta lui. Nu despre asta…

Zgarda rosie

zgarda-rosieAcum o lună şi ceva am făcut o “afacere” bună. Am vizitat un pet-store al unuia dintre veterinarii la care îmi duc “copiii”, am stat la poveşti cu soţia sa, o doamnă deosebită, şi am vândut chiar o brăţară unicat din nou meu “brend” Dojo Art. Intrasem acolo cu scopul de a-i lua lui Mofli (una dintre potăi) o zgardă nouă, că am înţeles că nu ştiu ce s-a stricat.

Normal că s-a stricat lesa, dar eu iar am înţeles ce am putut. Inutilă deci achiziţia momentan, dar nu cerea de mâncare.

După ce l-am adus pe cuţu cel lovit de maşină acasă (seara de sâmbătă), am decis să îi fac cadou noua zgardă. Avea la gât o vechitură dintr-o piele din aia groasă şi cea nouă, tot de piele, avea şi “căptuşeală”, plus că era roşie, aşa cum stă bine unui cuţu frumos. Chiar dacă am avut parte doar de masculi, am prefera culoarea asta de “fete” pentru că le stă bine.

Si a inceput ca o zi normala …

Today is the first day of the rest of your life” .. parcă aşa zicea nenea ăla din American Beauty.

caine1

Ziua a început normal. A plouat, am plecat mai devreme de acasă (nu e chiar normal pentru mine, dar asta este) şi am bântuit în disperare prin oraş. Seara am sărbătorit finalul muncii şi am purces spre casă. Planificam deja o discuţie plăcută cu voi, mângâiat potăile din dotare, faze de om care a terminat munca.