Bun, dacă tot a dat peste noi încă o săptămână de lucru, să ne pregătim sufleteşte cu o colecţie de articole numai bune pentru o prelungită pauză de cafea:
La articolul cu taxa de intrare in Cetate s-a lansat ditai discutia. Eu tot nu inteleg de ce n-ar trebui sa plateasca toti oamenii taxa aia, desi am citit o gramada de explicatii.
La articolul lui Arhi (cel de spre cancer) recunosc ca am stins tigara in timp ce citeam.
Mi-a placut articolul cu anorexia pentru nu stiam exact cu ce se “mananca” termenul asta si blogul e chiar interesant
:)) aici e apa calda mai putina ca-n Romania, ca se economiseste la greu si iarna-i lunga
imi pare bine ca te-au amuzat chinurile mele :))
Am citit “Intâlnirea cu părinţii”. Să ştii că nici pe diriginţii de la şcolile obişnuite nu îi opreşte nimeni să le zică şedinţelor cu părinţii “întâlniri” ori să invite şi profesorii clasei. Şi unii chiar o fac. Alţii nu, pentru că nu îi duce capul, nu îi învaţă nimeni sau nu îi penalizează nimeni. Dezinteresul şi haosul din societatea românească se regăsesc firesc şi în şcoala românească. Ca şi în alte timpuri, ba mai rău decât în acelea, cei cu har îşi fac treaba bine fără să îi împingă nimeni de la spate. Dar sunt din ce în ce mai puţini.
La articolul cu taxa de intrare in Cetate s-a lansat ditai discutia. Eu tot nu inteleg de ce n-ar trebui sa plateasca toti oamenii taxa aia, desi am citit o gramada de explicatii.
La articolul lui Arhi (cel de spre cancer) recunosc ca am stins tigara in timp ce citeam.
Mi-a placut articolul cu anorexia pentru nu stiam exact cu ce se “mananca” termenul asta si blogul e chiar interesant
:)) aici e apa calda mai putina ca-n Romania, ca se economiseste la greu si iarna-i lunga
imi pare bine ca te-au amuzat chinurile mele :))
Am citit “Intâlnirea cu părinţii”. Să ştii că nici pe diriginţii de la şcolile obişnuite nu îi opreşte nimeni să le zică şedinţelor cu părinţii “întâlniri” ori să invite şi profesorii clasei. Şi unii chiar o fac. Alţii nu, pentru că nu îi duce capul, nu îi învaţă nimeni sau nu îi penalizează nimeni. Dezinteresul şi haosul din societatea românească se regăsesc firesc şi în şcoala românească. Ca şi în alte timpuri, ba mai rău decât în acelea, cei cu har îşi fac treaba bine fără să îi împingă nimeni de la spate. Dar sunt din ce în ce mai puţini.
io am intrat aici doar ca sa-ti multumesc 🙂