Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Am ajuns deja la concluzia că suntem o ţară de bogătani şi nu trebuie să mai pierdem timpul cu planuri financiare, că şi aşa ne scăldăm în bani. Redevenind serioşi, problemele cu banii nu sunt deloc necunoscute majorităţii românilor, iar metodele de a trece de la o lună la alta cu câţi mai mulţi bani în buzunar, ar trebui să fie cunoscute de cât mai mulţi. Şi, “ofcors”, puse în practică.
Voi încerca să fac o listă cu câteva moduri prin care consider că ne putem regla finanţele puţin şi vă invit să adăugaţi propriile voastre secrete. Dacă aveţi chiar şi mai multe de scris, sunteţi liberi să consideraţi acest articol ca pe un fel de “leapşă”, nicio problemă cu asta.
Care ar fi deci micile secrete?
Cred că suntem cu toţii vinovaţi de chestia asta mai mult sau mai puţin. Factura de telefon achitată mai târziu, rata întîrziată etc. Da, sunt CÂŢIVA lei, dar sunt. Un plan mai bun de plată şi păstrarea eventual a sumelor până la data respectivă sunt mai OK decât să scoţi mereu bani din buzunar.
Da, geniul care scrie acest articol primea salariul după vreo 2 săptămâni de la primirea facturii pentru leasing. Şi acelaşi geniu considera că nu e mare brînză să piardă 15-20 de lei ca “penalităţi”, în loc să ţină bani pregătiţi, încât să plătească la timp. Cam la fel se întâmplă şi la alte plăţi: atenţie la data scadentă. Mai bine plătiţi în avans ceva, decât să plătiţi penalităţi.
Mda, se duce pe el de suflet toată bucuria de a ieşi cu “fetele” sau cu “băieţii”, după caz. Austeritate e asta?
Nu neapărat, dar nici să arunci bani des pe prostii nu e o chestie deşteaptă. Da, specialista numărul unu în “mântuit” banii are o experienţă serioasă şi în acest domeniu: consumam alături de colegii de la radio ba o pizza, mai un suc, o îngheţată. În condiţiile în care stăteam la radio max. 4 ore, deci chiar nu leşinam niciunul de foame.
Rămasă fără job, am început să capăt deprinderi noi, dintre care cea mai importantă a fost să mai pun pe hârtie pe ce “dispar” banii în fiecare zi. Mi s-a făcut rău, când am văzut cât de proastă am putut să fiu atâţia ani. Faptul că dai 10-20 sau 30 de lei dintr-un şut nu se simte, dar, când tragi linie, te apucă dracii. Şi nu, banii în cauză NU au fost cheltuiţi pe ţigări. Şi ajungem la lucruri sfinte …
Nu sunt “cafengie”, nu beau, nu fumez. Dar cunosc destui care dau sume deloc mici pe tâmpenii din astea. Pe un păhărel de “dezmorţire”, pe ţigări, pe ‘jde cafele zilnice. Aveam un prieten ce bea zilnic o Grasă de Cotnari, care nu e chiar o “investiţie” mică. Despre ţigări ce să mai spun, mi se pare şocant să arunci SUTE de lei lunar pe o tâmpenie. Care-ţi distruge banii, sănătatea şi arde meciul celor din jur. Am crescut în casă de fumători şi le-aş băga celor cu “harul” ăsta ţigara aprinsă între fese. Cu partea aprinsă în interior, să ne înţelegem. În România sunt nişte salarii absolut idiot de mici, dar mulţi aruncă un procent mare din ce câştigă pentru a se simţi “domni”.
Nu ştiu dacă banii de “tabieturi” nu s-ar sparge pe alte tâmpenii, dar mi se pare absolut aiurea să arunci cu banii în halul ăsta pe fereastră şi să te trezeşti într-o asemenea stare de dependenţă. Probabil că, fiind nefumătoare de când mă ştiu, am pierdut din vedere farmecul acestei ocupaţii. Oricum …
Ştiu când s-a lăsat iubi de fumat, acum 3 ANI, că peste o vară am fost la mare în Croaţia. Şi spunea amuzat că nu a trebuit să se obosească prea mult cu economisitul, doar faptul că nu a fumat de 12 luni, ne-a plătit aproape 2 săptămâni în Dubrovnik. Nu a făcut eforturi mari, doar că suta aia de euro o punea pur şi simplu în dulap în fiecare lună.
La mine în familie e mereu bătălie pe curent, parcă suntem săriţi de pe fix uneori. E adevărat că vine aprox. 100 de lei pe lună şi, când ai mania să speli la maşină destul de des, un bec nu prea mai face mare diferenţă, dar totuşi, chiar şi leii ăia contează. Nu mai discut despre telefon, chiar vreau să renunţăm la Romtelecom şi să facem o portare pe contul meu de mobil. Avem număr mişto, dar şi 60 de lei pe lună fix-ul e penibil.
M-am lăsat greu convinsă de cumnatul lui iubi să trec cu totul pe RDS, ţinând ca proasta şi net de la UPC. Sunt foarte mulţumită de RDS, de când sunt cu netul la ei, avem şi cablul de acolo. Dacă ar fi după mintea mea creaţă l-ar lua gaia de abonament TV, dar nu-s singură-n casă, aşa că nu toată lumea e călare pe computer.
Chiar ai nevoie de abonament de date la smartphone? Sau chiar de smartphone? Îl ţii doar de “şmecherie”? Dacă nu ţi-e VITAL în business şi resimţi puternic costul lunar, lasă mândria şi stai pe un abonament minimal. Eu plătesc 16 lei pe lună abonament la Orange. Pot mai mult? Sigur că pot. Îmi permit chiar şi un iPhone, dacă mă prinde nebunia. Merită? Pentru mine sigur nu.
Sună mai rar, discută pe net. Dacă prietenii sunt online şi aveţi Gmail sau Skype, ori minunea aia de care nu se mai satură unii, Yahoo, trocereşte prin sistemele în cauză. Sunt gratis şi-l mai şi vezi pe interlocutor. Poţi reduce diverse costuri care ţi se par insurmontabile, doar să vrei.
E clar că la noi piaţa e încă primitivă, dar, chiar şi în aceste condiţii, se mai poate face câte o economie. Fii atent la unele preţuri, vezi dacă la o cantitate mai mare ai discount etc. Am început de ceva timp să cumpăr detergent la 5 sau 10 kilograme, spre groaza alor mei, care sunt convinşi că mi-am pierdut minţile. Dacă aş cumpăra în timp aceeaşi cantitate, la pachete mici, aş plăti sensibil mai mult. 10 kile nu se strică, doar nu sunt mere, şi avem câteva luni asigurate. Da, “simţi” cheltuiala respectivă în momentul în care te desparţi de banii în cauză, dar în timp merită.
Mâncarea câinilor o pot lua de la un pet-shop din zonă sau de la Real. Dacă iau kilogram cu kilogram, dau 12 lei. Dacă iau 10 kile din Real, dau, PE ACEEAŞI MÂNCARE (acelaşi brand) vreo 75 de lei. Sau 80. Diferenţa poate nu e enormă, deşi vorbim de un preţ cu 50% mai mare la petshop decât dau eu la “bulk”. Au potăile cam 3-4 luni de mîncat, aşa că periodic le fac cadou încă un sac.
Mama lui iubi e specialistă la urmărit ofertele din Kaufland şi Billa. Mai facem mişto de ea uneori, dar de multe ori, când îmi înşiră ce a cumpărat, mă aştept să fi dat vreo 70-80 de lei, că eu nu aş scăpa mai ieftin, şi-mi trânteşte câte un număr de mă lasă mască: 40, 50 de lei, depinde ce produse a luat. Iar eu merg ca vodă la magazin şi cumpăr a proasta, având mereu o mutră şocată la casă, că iar dă cu 3 cifre.
Nu aş putea sfătui pe nimeni să cumpere haine second-hand sau “chinezării” din bazar, pentru că aici eu nu prea mai fac rabat. Prefer haine mai puţine, dar de calitate, pe care le pot prinde la câte o ofertă.
Asta e iar o fază la care suntem deficitari. Românului de rând îi este ruşine să ia restul de la magazin, de parcă banii ăia nu ar fi tot ai săi. Şase luni în ObamaLand şi mi-am schimbat şi eu năravul ăsta păgubos. Odată revenită în ţară am început să mai şi colectez restul, să dau eu rest (dacă am monede, normal că pot da rest) etc. Veţi spune că sunt sume mici. E drept, sub un leu de multe ori. Depinde însă de “cât de multe” ori se întâmplă să nu ai monede la tine. Culmea este că ne şocăm dacă ne ia banca nuş’ ce comision la ghişeu, dar lăsăm zeci de lei din mână, doar pentru că suntem prea domni.
Puneţi monede într-o puşculiţă, dacă vă este mai bine aşa, mai ales dacă aveţi copil. E bine să înveţe de mic că ban pe ban .. face leul. Dacă nu, aveţi mereu ceva mărunt. Ocazii de a folosi banii vor apărea mereu.
Oh, cine vorbeşte. Mda, de acord cu voi, am comis-o. De 2 ori: o dată cu un laptop ce şi-a scos, fie vorba între noi, pârleala, că pe el am construit “imperiul” de astăzi, şi o maşină pe care o mai plătesc un an. E drept că e nouă, motiv pentru care m-am băgat în laţ, dar la fel de drept este că, dacă nu eram atât de “doamnă” atâţia ani, o luam cu banii jos.
Pentru altceva am aşteptat. Uşă nouă? “Bulectrice” să înlocuim vechiturile? Alte minunăţii (laptop, mini-notebook, aparat foto etc.)? Aşteptat să se facă suma şi luate fără rate. Când am luat maşina de spălat am primit discount vreo 50 de lei din 1000. Nu e măreţ, dar probabil dădeam 200o cu rate.
La achiziţionarea “micuţului” frigider, se ruga vânzătoarea să iau credit pe 4 luni, că nu am deloc dobândă. “Dar dvs. nu înţelegeţi că plătiţi suma eşalonat cu zero comisioane şi dobândă?”. Nu, nu înţelegeam, că aveam suma completă în buzunar şi doream să iau acum şi cu toţi banii rahatul ăla de frigider.
Sunt ferm convinsă că femeia m-a crezut idioată, când puteam face altceva cu banii ăia, conform comentariilor ei, dar ideea este că ratele nu se fac amboulea, doar pentru o plasmă şi, dacă tot se fac, măcar să fie ceva foarte serios din care scoţi un ban sau, dacă e casă, locuieşti acolo următorul secol cu clanul personal.
O altă chestie care-i rade pe mulţi sunt cărţile de credit cu “overdraft”, adică suma aia în plus în care poţi să “intri”. Partea nasoală e că dobânda e dureroasă de tot. Iar vorbesc din experienţă. Am avut acum vreo 10 ani card cu overdraft la un job. Normal, niciun “bizon” din redacţie nu a rezistat tentaţiei de a folosi nişte bani “în plus”. Partea bună este că ne-am mutat în curând la alt post de radio şi că aveam limita destul de strânsă. Partea nasoală este că a durut tare când am primit un salariu ciuntit, la schimbarea locului de muncă şi deci închiderea de cont.
Avem amândoi acum card cu overdraft ZERO. Atât am în bancă, atât pot accesa. Simplu şi eficient.
Nu pleca la cumpărături fără o listă de necesar. Una la mână nu îţi auzi discuţii că iar ai uitat să iei ulei, doi la mână mai opreşti din impulsul de a cumpăra toate rahaturile. Io recunosc că partea a doua nu prea-mi iese, dar muncesc la asta. Uită-te şi la preţ, nu sta fixat doar pe rafturile de la nivelul ochilor (că acolo e marfa scumpă), rezistă tentaţiei de a arunca în coş una-alta, doar pentru că te plictiseşti la casă. Mănâncă înainte de a merge la cumpărături, uită-te după “sales”, chestii organizatorice.
Care pot face însă diferenţe de zeci de lei. Poate luate separat episoadele astea nu contează, pe termen lung se vede diferenţa.
Conduc o maşină mică. Suficientă pentru oraş şi chiar pentru un “şpaţir”, dacă e nevoie. Nu e mare, nu impresionează, dar îşi face treaba. Nu am nevoie de 300 de cai putere să merg cu 50 max. în oraş. Nici să joc hora din semafor în semafor. Cu munca de acasă, am cam terminat şi cu arsul benzinei prea des, un plin mă ţine şi 2 luni. Când am de umblat, încerc să comasez plimbările, să nu pierd nici timp nici bani pe coclauri. Am internet banking şi plătesc deja cam tot ce e de plătit, în afară de impozite, că pentru alea nu suntem încă în secolul potrivit.
Dacă există un sistem decent de transport în oraşul tău, foloseşte-l. Aici merg cu autobuzul şi cu metroul fără greaţă, e drept că în Timişoara nu prea am chef de aventuri din astea. Am înţeles că sistemul s-a mai îmbunătăţit, deci probabil că temerile mele sunt neîntemeiate.
Au, că am ajuns exact la chestia a mai nasoală. Nu e pe locul 10, nu vă speriaţi, mă gândesc că ar trebui să fie pe locul întâi. Teoria spune că e indicat să punem deoparte 10% din ce intră lunar. E drept că băncile nu se omoară cu dobânzi foarte bune, dar mai vine un leu şi de acolo. Chiar dacă nu, măcar banii ăia sunt acolo pentru zile negre. De nu ştiu câte ori mi-am dat şuturi în dinţi că nu am pe ce să pun mâna. Culmea este că tot am ţinut teoriile chibritului şi nu am făcut pasul ăsta decât recent.
Nu mă pot lăuda că anul ăsta am “salvat” bani, dar am pus pe hârtie cât am pe fiecare lună şi pun pas cu pas “minusurile”. Că e vorba de 10 euro, de 50 sau de 100, nu contează. E importantă obişnuinţa. Pentru o lună suma este aproape o glumă. Cât te scot din mizerie 50 de euro? Sau 30? Dar banii adunaţi într-un an? În 5?
Chiar şi sume aparent “penibile” sunt bune, pentru că se adună. Câţiva lei pe lună dobânda, depozit tot mai mare în timp. Şi, dacă se întâmplă ceva, pui mâna pe un leu, nu faci rate la Provident, să le plăteşti în următoarele 4 decenii de viaţă.
Cam astea ar fi câteva idei să ne descurcăm mai bine cu banii de la o lună la alta. Voi ce măsuri luaţi şi ce rezultate dau?
Saluti, ceea ce spui tu mi se pare nu doar logic ci si de bun simt. Au dat romanii intr-un consumerism de speriat desi psihologii si antropologii sociali poate le-ar da dreptate: cand n-ai avut nici tu nici parintii tai posibilitatea cea noua de a cheltui pe ce doreste inimioara-ti si te dau banii afara din casa (poate si la propriu). Cat despre punctul 10, am ramas uimita cand m-a intrebat un italian de ce romanii nu pun deoparte o treime din venituri. Am avut un raspuns de genul cuvintelor enumerate mai sus cu adaugirea ca nu ai din ce salariu sa smulgi treimea respectiva. Apoi am aflat ca japonezii, germanii si italienii sunt cei mai mari economi(justificarea fiind, desigur, ca toate trei popoarele au fost invinse in cel de-al doilea Razboi Mondial).
Semneaza cea care stinge lumina pe oriunde se poate: acasa, in holul blocului daca tot arde soarele orbitor, la birou. In curand si pe la altii:)
Monica, bun venit pe blog. O treime din salariu? Pfu, pai aia-s bani de tigari 😀
Felicitari ,si multumesc pt sfaturi de si multe dintre ele si pe mine personal m_au ajutat sa supravietuiesc singura cu doi copii mici si bolnava si traind dintr_o pensie de boala mizera care datorita acestor reguli bine puse la punct..m_au ajutat sa nu fiu datoare la stat,sa le fiu model copiilor mei si sa fiu un om practic si modest,chibzuit si economic..asa eu mi_am putut creste frumos cei doi copii..azi sunt mari si ei au preluat ce au invatat de la mine,chiar daca nu am terminat o facultate…am trait alte vremuri ,nevoia mi_a fost de ajutor si ma format sa fiu economa si realista..mi-a placut sa fiu practica,logica si sa nu arunc banii pe geam..chiar daca erau putini..cu ei am putut sa cresc frumos cei doi copii si anul acesta ei se vor casatori amandoi(..am un baiat si o fata)..eu personal asa m_am invatat sa imi pretuiesc fiecare leut..caci este muncit si nu sa ai arunc pe geam,pe restante..si etc.Mereu am invatat sa pun ceva bani pt diferite ocazii,nevoi..am incercat sa nu imprumut banii de la nimeni…nu prea am cumparat lucruri cu plata in rate ,am considerat ca e mai practic sa am rabdare si sa adun banut cu banut si apoi sa imi cumpar acel lucru,in primul rand dupa prioritate,nevoi si cat de tare am nevoie de acel lucru..si pe urma mi-l cumparam.Ma bucur sa vad ca sunt si alti oameni care gandesc la fel ca mine si sunt practici si chizuiti..felicitari si pt alte sfaturi…:)
Felicitări!
Un articol excelent, cum demult n-am mai citit! 🙂
Aceleași măsuri aplic și eu, în mare. Semnalul de alarmă a fost dat când am adunat sumele de pe bonurile de benzină păstrate (păstram bonurile doar când ieșeam “la o tură prin oraș”, și-alimentam de 35-50lei) anul trecut și a reieșit o sumă de ~1k Euri.
Astea sunt sfaturi de bun simt. Din punctul meu de vedere troneaza in ordinea importantei:
1) plata ratelor la creditul pt masina la timp.
2) plata utilitatilor la timp.
3) mutarea a 25% din salariu (cazul meu) intr-un fond de economii.
3) amanarea/renuntarea la cheltuieli inutile (am comis-o luna asta achizitionand o pereche de ochelari de soare de 100 de lei, what was i thinking ?!)
4) mancare de acasa la birou – incerc sa ma conving sa imi aduc mancare de acasa pt ca e gatita de mine in conditii bune, cu ingrediente de calitate si pentru ca as da triplu pe aceeasi masa in oras.
5) amanarea/renuntarea la cheltuieli care nu sunt necesare – aman sa imi schimb biroul de acasa cu unul mai frumos si mai mare pt ca nu prea imi vine sa dau 450 de lei pe ceva nou care nici macar nu produce bani sau e folosit zilnic intens.
6) mai multe drumuri cu metroul – aici ma incurajeaza si lipsa spatiilor de parcare din Bucuresti si amenzile grase pentru ridicarea masinii. Ca sa nu mai zicem ca face si piciorul frumos.
Trebuie doar sa fim mai chibzuiti cu banii si sigur reusim.
De când a venit vara mai aplic un truc: cumpăr legumele, fructele și lactatele din piață, de la săteni. Sunt mai ieftine și mult mai sănătoase decât la hypermarket. Spre exemplu, pe un kg de brânză dau 13 lei, nu 27. Iar pe ouă 0.3 lei, nu 0.6. Par sume mici la prima vedere, dar se adună. Și cât timp pot mânca sănătos la jumătate de preț, nu văd de ce nu aș face-o.
Nu tot timpul gasesti la piata alimente mai ieftine decat la hypermarket, dar, intr-adevar, in proportie de 70% (sau asa imi place mie sa cred) sunt mai sanatoase.
Revenind la subiect, eu imi aduc mancare la birou deja de vreo 2 ani si sunt foarte multumita de asta. Mai mananc si prin oras din cand in cand, sa nu uit cum e, dar mi s-ar parea aiurea sa gatesc acasa si la pranz sa mananc in oras.
Eu iau tot timpul restul, pentru ca imi trebuie la cafea si pentru ca mi s-a intamplat de multe ori sa aud “n-aveti marunc, ca n-am sa va dau rest”. Asa ca prefer sa am portofelul plin de maruntis pe care il pot folosi la nevoie.
La cumparaturi de obicei am o lista dupa mine. Daca n-am apucat sa o fac, incerc sa imi alcatuiesc o lista in minte inainte sa ajung in magazin, ca altfel deraiez si ma trezesc cu tot felul de chestii inutile.
Alta chestie pe care incerc sa o respect e sa nu cumpar mai mult decat pot manca. Mai bine cumpar mai putin, dar ceva mai des, decat o data si mult si pe urma sa ma trezesc ca imi ramane mancare stricata in frigider.
Hai ca m-a apucat si pe mine economisitul acum.. inainte sa apara un copil, lol 😀
Better late than sorry..
Eu mi-s fan marunt, am un porcusor de plastic pe care l-a umplut Domnul Sot pana la refuz, el tot timpul ia maruntul, dar niciodata nu are la el. I-am zis sa mi-l lase, ma bucur la 50 de bani mai mult ca la 50 de lei :)))
Nu e nici o tragedie daca te imbraci si anul asta cu aceleasi haine de anul trecut. Nu imi trebuie 200 de rochii si 700 de perechi de cercei ca sa ma simt femeie. Pantofii sunt o alta problema si fac tratament impotriva dependentei :)))
Cand e vorba de haine, masinarii, aparate (foto, computer etc) nu lua niciodata porcarii ieftine pentru ca dai banii degeaba. In schimb nici sa cazi in extrema cealalta nu e ok – extrema in care dai un ban doar pe “marca”. Cand vine weekendul si te gandesti cum sa-ti petreci timpul liber, alege varianta care costa mai putin – in loc de club incearca o plimbare cu bicicleta ca e si mai sanatos si mai ieftin.
Nu cred ca exista om care sa nu alunece din cand in cand, important e sa nu se intample prea des 😀
Apropo de haine, ma tot uit printre cele vechi cumparate (ne-am mutat acum 3 luni si am sortat/aruncat mult).. acum imi vine sa arunc aproape tot din dulap.
Port, e drept, cam 3 tricouri, 2 pulovere si o pereche blugi. Restul imi sunt mici, ca-s gravida. Dar zic doar ca nu avem nevoie de mai mult.. imi plac asa tare ca le-as purta si apoi.. :)) ca rochiile de asta vara nu ma mai incap soto 🙁
As vrea insa sa raman la 2-3 din fiecare, oricum imi cumpar in fiecare sezon cate ceva, tot pe modelul 2-3: incaltari si bluze being my faves. Nu mi se pare exagerat, dar uite ca se aduna.
Eu macar le arunc, Sotul le colectioneaza de numa.. intr-o zi o sa le dau, muahahaha.. tot asa, poarta cateva camasi si 2 perechi de blugi basically. Gecile si pantofii ii schimba cel mai des :))
ah, si inca ceva: investeste intr-un bilet ieftin (< 500 €) de avion la Beijing, mergi in Silk Market si ia haine si incaltari pentru tine si toata familia 🙂
sa pui bani deoparte foarte greu in Romania! tare greu de unde atata daca avem salarii de 200-300 de euro si cheltuieli precum cei din europa cu salarii de 3-5 ori mai mari in medie.
sfaturi bune, dar sa nu uitam sa si traim 😉
ca pana la urma, eu muncesc in 3 locuri ca sa imi permit sa ies cu buburuza mea la pizza in oras, sa o pot scoate la un suc, sa ma poata ea duce un week’end la unguri la bai.
Da, nu zic, e foarte util/necesar(in unele cazuri) ce ai scris tu, DAR, sa nu uitam sa si traim 🙂
Dan, absolut de acord cu tine. De aia mai dam bani pe un aparat foto semi-profesional, de aia iesim in cate un weekend etc. Chiar si la cate un suc cu prietenii. Ideea este sa nu faci o obisnuinta din asta. Nu cred ca aveam probleme daca ieseam la “pizza” o data la 2 saptamani, nu aproape in fiecare zi.
Culmea este ca in mare parte eram NEMULTUMITA de pizza in cauza, pe care o numeam mancare de porci, dar o luam asa de sanchi. De multe ori mancarea in oras NU este mai buna decat cea de acasa, pe langa faptul ca ma indoiesc ca pun ei ingrediente de calitate, asa cum pun eu de pilda. Am facut cu “soarele” pizza acasa in ultima perioada si e mai ieftina si clar de 10 ori mai buna.
Faza asta cu “traitul” am bagat-o si eu mereu la inaintare, plus ideea aia proasta ca eu fac banii, eu ii cheltui. Si uite ca dupa un deceniu si ceva de munca, am ramas tot la zero.
Cand am ramas “somera”, in loc sa am un cont de economii ce sa-mi permita o tranzitie mai usoara catre antreprenoriat, am plecat de la zero. Pardon de la minus 1400 de lei pe luna, ca rata de leasing nu tine cont ca eu sunt fara bani.
Sa merg si pe ideea lui Pato, am avut si salariu mic si salariu ceva mai OK. Culmea este ca sunt oameni care din 300 de euro pe luna traiesc si mai pun si ceva deoparte, sunt oameni care au castigat sensibil mai prost decat mine si au realizat mai multe.
Eu doar am fost “doamna”, ca doar nu se simt 20 de lei cheltuiti pe prostii. Nu, dar intr-o luna se simt.
da oamenii cand nu au banii ii chibzuiesc mai bine si ii respecta mai mult fata de cei care isi permit sa se lafaie!
Nu ne dai, si noua, reteta?
Poate faci un articol, doar despre asta///
Astept si o varianta pentru 10 moduri de suplimetare a veniturilor.
1. munca
2. munca
3. munca
4. munca
5. munca
6. munca
7. munca
8. munca
9. munca
10. si iar munca
:))))))
1. loto
Munca cinstita sau….?
Te pup in frunte, asa idee buna mi-ai dat. Saru’mana 🙂
Cine? Animalo sau Smile?
2. de mancat da. de iesit, mai greu
3. gresit. muncesti pentru tabieturi si hobbyuri. nu pentru a economisi
6. cu adaugirea ca ar trebui sa il si consumam. Am cateva sute de mii de lei vechi in monede mici si mi-e lene sa ii folosim
7. acolo ai gresit. dobanda si comisioane 0 inseamna ca restul de bani puteau sa stea in banca si sa produca
la faza cu cardul iar gresesti. conceptul de Overdraft exista numai la cardurile de debit. Cele de credit cele pe care nu ai bani
In rest da.
Problema cu “ratele fara dobanda” este ca 1. te obisnuiesc tot cu ideea de rata si 2. daca da dracu’ sa nu te incadrezi, te incalta. Intreaba prin Romania cum e cu ratele pe buleti si CATE MII DE EURO au de platit unii doar din penalitati.
Overdraft poti sa ai in Romania cam la orice, din ce stiu eu. Si banca nu se supara, ca te incalta cu vreo 20-25% dobanda pe ce depasesti din cont.
Ideea este sa NU te obisnuiesti sa iei din banii altora. Si, daca vrei sa iei o chestie, o iei pur si simplu, nu te lasi amagit cu rate zero. Mai ales in Romania, unde sistemul bancar e inca in evul mediu.
Stii pe ce se baza duduia aia, cand ma ardea la icre sa iau pe 4 rate? Ca voi cheltui amboulea banii in cauza, chestie deloc imposibila, si ca ma vor agata apoi cu bani in plus. Se poate ajunge sa dai mia de euro ca penalizari pentru un “imprumut” de 300. NU E DE JOACA la faza asta si un procent serios din populatia tarii si-o ia acum in barba de la “institutiile” astea.
pai, cand vorbim de economisit banii primul lucru pe care trebuie sa il ai in considerare este creierul propriu si personal.
Nu poti sa aplici 9 puncte, dar sa ai 3 rate de care uiti. Acele 3 rate in plus erau varianta corect financiara.
Evident, varianta usoara este sa platesti totul direct 🙂
Conceptul de overdraft implica sa poti lua mai mult decat depui. Care implica preplata (sau in termeni de card Debit)
Cardul de credit pleaca de la inceput ca postplata, deci depui banii dupa ce ii cheltui. Si cardul de credit, folosit inteligent poate fi o masura de economisire a banilor.
Totusi, ca orice chestie de economisire implica si efort mental si de timp.
Ceea ce uiti sa spui este ca scaderea costurilor trebuie facuta in asa fel incat sa nu loveasca foarte rau in nivelul de trai. Daca faci asta, o sa ai rabufniri in care poti arde tot ce ai economisit. (cam ca la slabit)
“NU E DE JOACA”. Corect 🙂 Cazul meu la cardul Avantaj. JUR ca n-o sa mai folosesc EVER un card de genul ala.
Promotiile + reducerile sunt o forma buna de a economisi. La fel si cu mancatul inainte de cumparaturi. Si lista e buna (de la care, evident, te mai poti abate in limite rezonabile – un dulcic, o maslina, o atentie).
Pastrarea restului este o alta forma excelenta ce economie. De cate ori n-am fost cand eram mai tinerel sa iau o paine sau mai stiu eu ce cu un vraf de monede?!?
Mie cea cu mancatul in oras mi se pare cea mai grozava, nu de alta dar intr-un oras mare, daca mai ai si un job care te tine pana noaptea la birou, nu mai gasesti timp si chef sa-ti mai faci de mancare.
Dar da, pe mancarea in oras se pierd o groaza de bani
sincer o partte sin ele lea cam aplic si eu ….desi mi-ai dat si ceva ponturi.,…si aici ma refer la maruntis pea ccare mereu il cam las…desi putin cate putin se umple paharul!merisic Ramona….!disciplina maxima ca atunci cand faceam sport de contact nu?:)
fara a fi un mare teoretician, pe mine m-a invatat nevoia sa aplic cam toate chestiile astea. bine, nici nu am ca pasiunea hainele, pantofii sau parfumurile, ca nu mai vorbeam eu asa frumos. 🙂
1. nu raman in urma cu facturile sau pastrez banii facturi. scadenta la rata am stabilit-o cu mai multe zile dupa ziua de salar. chiar si in cazul unei schimbari de job sunt acoperita. primele chestii pe care le platesc sunt facturile, dupa aia mai discutam.
2. manac rar in oras. la job imi aduc de acasa. e drept timpul e asa cum e, munca multa, statul peste program aproape batut in cuie, dar chiar imi place sa gatesc si reusesc sa gatesc diverse in relativ putin timp. in plus aplic ceea ce facea mama mea in copilarie: gatit o oala de mancare care sa ajunga pe 2-3-4 zile. am invatat chiar sa gatesc aproape portionat. sa-mi ajunga de 3 ori. de mai mult, ma plitisesc de mancare. daca ramane si m-am plictisit, bag la congelator. chestia asta m-a salvat de cateva ori cand fie nu aveam timp, fie neuronul meu nu reusea sa gaseasca un raspuns la intrebarea “eu ce mai gatesc?” daca mi-a fost lene (d-aia cumplita)sau n-am avut timp, imi cumpar un meniu cu 8 lei de la bomba de la metrou (portie mare si gustoasa, e curat, tipele alea folosesc manusi, cu ce ma doare ca vin toti santieritii din pipera?! pe mine cu nimic), in loc sa platesc cel putin dublu la orice alta cantina din zona (nici macar nu vad locul unde gatesc mancarea; cu ce ma incalzeste ca-s masute si alte alea, oricum mananc la birou). la iesirile cu prietenii nu m-arunc la ce-i mai scump de pe lista, cer apa si nu suc (si de economie, dar si pt ca eu beau de sete, nu de amorul artei, iar sucul nu-m tine de sete); alcool mai rarut ca-i mai dragut. nu c-as avea vreo pasiune. (in plus, vineruirile casei, prin majoritatea locurilor pe unde am fost erau ok din punctul de vedere al papilelor mele).
3. aici am o problema. nu beau, nu fumez, nu-mi cumpar toale. am haine in dulap (pe care le port zilnic/saptamanal/etc si de 2-3 ani, poate am si de 4). nu ma pasioneaza tehnica, telefoanele de ultima generatie sau mai stiu eu ce altceva. daaaar imi place sa citesc. daca vreti sa vedeti cum arata un copil intr-un magazin de jucarii, dati-mi mie drumu’ intr-o librarie/biblioteca. acu’ 2-3 saptamani am lasat mai mult de 200 lei la bookfest. acu’ plang pe site-ul unei edituri, ca-s reduceri (d-alea masive, 5-10 lei volumul), inclusiv la unele carti al noului meu autor preferat. oare 50 de lei sunt un capat de tara?!
aici e marea mea dilema. pot sa traiesc si fara cartile alea; daca as fi sigura ca le-as gasi la biblioteca….. (tocmai mi-am facut buletin la noua adresa; o sa verific care e starea bibliotecilor din bucuresti; aia nationala si aia univesitara nu dau acasa, le stiu din primul an de bucuresti). dar in acelasi timp stau si cuget ca aia nu, aia nu, ce naiba, io muncesc ca proasta doar sa-mi platesc facturile si sa pun bani la ciorap. la ce bun?!
nus’ cum e mai bine si inca n-am decoperit raspunsul.
4. la utilitati stau binisor. o chestie nu-mi ies. sa opresc apa in timp ce ma spal pe dinti. nu suport, nu-mi iese chestiunea.
5. dero la punga mare si alte chestii d-astea-bifat. nu-mi iese chiar cum trebuie treaba cu ofertele pt ca la anumite chestii prefer anumite branduri. cand brandul ma lasa rece, oferta e buna. de asemenea, produsele marca magazinului-depinde de calitatea produsului. dc e un jeg pe care trebuie sa-l arunc poa’ sa fie si la juma de pret.
6. restul e al meu, nu va suparati. am muncit pt banii aia. mie nu-mi da nimeni nimic pe gratis.
7. am reusti sa am rata doar pt casa. in zilele noastre e mai greut s-o iei cu banii jos. 🙂 in rest, mi-ar placea un tv mai mare, un monitor sau o mobila noua la bucatarie. dar n-am chef de alte rate si pana una alta eu ma descurc cu cele deja detinute. cand or crapa, om mai vedea.
8. din meotive de memorie ca un ciur, nu plec fara lista; de asemenea, incerc sa plec la shoping cu burta plina. am constatat ca 🙂 conteaza. (scuzati cacofonia). sacosa sau caruciorul de cumparaturi le iau de acasa.
mai cumpar si prostii, dar ma stradui ca marea majoritatea a cumparaturilor sa fie ce-mi trebuie.
9. nu am masina. 🙂 metrou si ratb scrie pe mine. taxi in cazuri extrem de extreme.
10. fac economii pt vacanta. unii se mira ca-mi iese. iar in vacanta incerc sa nu cheltui chiar toti banii. ce ramane se reporteaza pt economiile viitoare.
problema cu cartile ramane inca dilama persoanala. 🙂
astept pareri: sa le tai de pe lista sau “viata merita traita”? 🙂
Viata tre’ traita, asta e clar si e bine sa-ti faci loc si de mici bucurii. De asta nu zic nimic de cumparaturile mele de “tehnica”, pentru ca as fi lupul moralist. E drept insa ca te apuca dracii, daca nu iti iei chiar nimic. O carte nu cred ca este “aruncatura” de bani, oricum o iei. Ne-ar fi probabil mai bine ca tara, daca mai multi oameni ar lasa 200 de lei la bookfest si zero lei la birtul din colt sau pe alte prostii. 😀
Parerea mea este ca trebuie un echilibru intre economie si cumpararea lucrurilor care iti plac si care iti fac viata interesanta. Nu i-as spune economie ci mai degraba o gestionare cat mai eficienta a fondurilor pe care le ai. Nu trebuie neparat sa strangi la nesfarsit ci sa ai un fond de rezerva care sa te ajute de exemplu sa supravietuiesti 6-12 luni pana iti gasesti alt job. Eventual poti dedica unele economii pentru achizitii pe care doresti sa le faci. In rest banii pot fi cheltuiti dupa cum vrea fiecare. Nu judec oamenii care beau sau fumeaza, in sfarsit, fiecare cu placerea lui, fara vicii viata ar fi anosta. Unii mor de tineri si din cauza muncii excesive. Trebuie doar pastrat un echilibru intre dorinta si posibilitati iar banii trebuie priviti ca un mijloc, nu ca un scop in sine.
Mie mi se pare multi romani cheltuiesc prosteste pe lucruri care nu si le permit, nu au nevoie de ele DAR sunt la moda, gen Iphone. Pana acuma, din toti cei care ii stiu eu si au gadgetul asta scump, cred ca nici 10% nu au defapt nevoie de el.
Daca n-ar fi znobismul asta, ca romanul sa se laude cu ce si-a luat, ce investitie “deluxe” si-a mai luat probabil n-ar fi asa…dar noi mereu trebuie sa fim mai tari decat vecinul..
Cu cat muncesc mai mult , cu atat economisesc mai mult , si nu pentru ca sunt zgarcit dar nu mai am timp de cheltuit.Nu e chiar visul meu sa muncesc ca un robotel dar vorba aceea “rau cu rau dar mai rau fara rau”.Nu am timp nici sa-mi platesc facturile , pentru asta exista parintii care ma salveaza intotdeauna.Excelent articolul dar nu cred ca voi aplica nici o masura de austeritate in ceea ce ma priveste , nu am nevoie momentan…
Referitor la expresia asta prea des intalnita: “viata trebuie traita”. Decat sa ies zilnic la masa in oras si seara la o bere/suc, prefer sa strang banii aia si, o data la 2-3 saptamani, sa ma duc un week-end la o cabana la munte sau intr-o statiune. Si sunt mai castigat 🙂
Draga Dojo, ai atins eternul punct sensibil: cum sa facem sa reusim sa ne intindem atat cat ne este plapuma. Imi amintesc de vremea primului meu salariu, vreo 900 de lei pe luna, cand eram total nedumerita ce-o sa fac cu “atatia bani” (la propriu… pe atunci, ca proaspata absolventa obisnuita cu buget limitat, mi se pareau o caruta de bani) si cand din banii astia reuseam sa-mi platesc chiria, sa pun cate ceva pentru zile negre si sa mai si traiesc. Intre timp a mai crescut remuneratia lunara o data cu experienta, am avut si al doile job si a aparut si sotul in cadru, crescand astfel simtitor calitatea vietii. Cand ne-am hotarat sa ne facem casa am apelat la banca “Mama si Tata S.A”, banca cea mai tare din parcare, oferind dobanda si comisioane 0%, precum si rate flexibile, dupa buzunarul progeniturilor (suntem datori vanduti, dar macar stim sigur ca parintii nu vor lua niciodata pielea de pe noi). Prin magazine ne umbla capul dupa reduceri ca girofarul ambulantei si nu tin minte sa ma fi temut ca mi se va pune in frunte eticheta de “calic” din cauza asta. Dupa cum spuneai, fiecare ban conteaza, mai ales cand este atat de greu sa-l obtii (prin munca cinstita).
In loc sa iesim cu prietenii intr-un restaurant/bar/club, ne vedem la unul dintre noi acasa.
Seara cinema, la care fiecare aduce o punga de chips, popcorn, bere, vin, ce prefera. Povestim inainte si dupa film, punem pauza daca vrem sa facem popcorn proaspat sau o omleta, etc.
Cu putina organizare, ne adunam seara intr-o bucatarie mai mare si gatim impreuna, fiecare decide ce vrea sa gateasca si aduce ingredientele principale. Cei care nu gatesc, aduc bautura. Gazda ramane cu vasele de spalat la sfarsit (desi mi s-a intamplat ca apartamentul sa-mi fie facut luna la ora 4 dimineata de catre invitati :))
Cheltuim mult mai putin decat daca ne-am vedea in oras si ne vedem mult mai des decat daca gazda ar suporta tot costul/efortul intalnirii…
super, si io o sa fac
avantaje fata de cinematografu din oras:
alegi filmul (alegi calitatea imaginii/sunetului – oribil la sinema siti/scaunelor (a ambientului in general))
alegi participantii
alegi chipsurile si pitsele (daca chiar nu stii/n-ai timp sa gatesti)
si, daca ai noroace in viata si ai si copii, din harmalaia aia de invitati sigur e si una/unu impatimit de ei si nu atat de tare dupa apocalips nau sau recviem for ă drim.
Pasul 1: se platesc intretinere, abon mobil, net, curent, metrou
Pasul 2: se cumpara chestii absolut esentiale: d-alea de curatat, facut sa miroasa frumos propria persoana si casa, piese de schimb pentru ceva ce s-a stricat, dar fara care nu mor o saptamana si ceva, DVD-uri, eventual ceva dracie cu vreun personaj de desene animate, ceva mancare
Pasul 3: se depune in cont cat se poate din banii ramasi astfel incat sa fie multiplu de 10 lei (de ex, mi-au ramas 134,33 lei, depun 130 lei)
Pasul 4: nu pot cheltui mai mult de 10 lei pentru ca n-am
Se repeta ~ la fiecare doua saptamani. De banii din cont nu ma ating decat daca e cu adevarat nevoie (teava sparta, bilet pentru un concert).
Am aplicat asta pana in anul patru de facultate. Si apoi am devenit mai cheltuitoare. Am inceput s-o aplic iar recent. Face bine la moral.
Problema cadourilor…
Este ziua lui X, lumea ii cumpara ceva cadou. Lui T ii place ABC, il cumpara cadou. X primeste cadoul si pare multumit… zambete de multumire. Merge X acasa, desface cadul, nu-i place si… il pune in camara sau il vinde intr-un magazin la second hand.
Daca cumperi un cadou pentru X, daca tot dai bani… cumpara-i ce-i place… sa pastreze cadoul, nu sa se asterna praful pe el in debara.
Foarte pertinent postul. Chestia cu maruntul am inceput sa o aplic in versiune beta, de vreo luna. Si da rezultate 🙂 oricum mersi de pont`uri, la cateva din cele expuse de tine nu m-am gandit. Desi recunosc faptul ca nu pot renunta la masina :D, si`mi plac si masinile mari, nu ma simt deloc safe in masini prea mici. In rest, s`auzim numai de bine 🙂
eu strang de la automatul de șituri de la giob cate 16 monede de 0,50 ron dintr-o lovitura (ca imi iau o Coală la doză cu 2 lei si ignor mesajul mincinos care zice ca aparatul da rest maxim 5 lei). Nevasta mea tot dintr-un sut goleste pusculita (care la noi e o nuca de cocos sparta) si asa cum va dati seama, pe mine nu ma deranjeaza deloc.
Amuzant e altceva: oamenii arunca (DA, LA PROPRIU) monedele de un ban. E si asta o forma de exprimare a educatiei primite. Eu ma gandesc serios sa gasesc un comersant antipatic si sa ii duc un sfert din monedele de un ban puse in circulatie.
Amatorii de credite, incercati-o si pe asta, doar “bancherii” pentru asta iau leafa (vezi replica geniala: Gura! ca de aia ai leafa…)
sa calculam: Ramona, ziceai 1400 de RON rata; a se inmulti cu 100, da 14000, la valoarea ta… macar jumate din suma o poti achita CHEȘ la ultima tranșă
:)))
140000. ii multumesc creierului pe aceasta cale
Daca toti am ajunge sa mancam in oras doar in cazuri extreme, lanturile de restaurante si fast food-uri ar falimenta pe capete. Plus ca indirect ar creste rata somajului intrucat personalul din domeniul asta ar ramane fara “obiectul” muncii. E o situatie extrema dar totusi, extrapoland si respectand cu strictete ce ai spus tu la punctul 2. s-ar ajunge nu foarte departe de ce am spus eu mai sus.
Neonu, chiar de McDonalds nu mi-e mie teama ca falimenteaza. Oricum la ce mancare de 2 bani vand, pot sa moara maine din partea mea. inainte de a-mi pasa de altii, imi pasa de banii mei. Oricum, suntem toti de acord ca exista FOARTE PUTINE locatii in care chiar esti tratat cu bun simt. Majoritatea ne plangem ca suntem tratati prost, ca mancarea e aproape de nemancat si scumpa. Apoi eu nu sunt si masochista sa platesc de 5 ori costul mancarii, daca o fac acasa, si sa mananc laturi indesate cu dispret si nesimtire.
Cine nu mai are job in industria asta, va gasi altundeva. Piata muncii nu e chiar atat de rigida, incat sa ne temem ca mor pe capete de foame. Plus ca in general ii cam doare nici acolo de client, de ce m-ar durea pe mine, clientul, de ei?
Ma asteptam ca McDonald-ul sa falimenteze 🙂 inainte de criza. S-a dovedit, in numeroase randuri, ca produsele lor sunt nocive pentru sanatate.
Las’ ca ne bushim noi sanatatea ca sa aiba angajatii lor salar/servici 🙂 🙂
Si n-ar strica sa faci o lista cu datornicii pe care ar trebui sa-i ”executi” cat mai repede, pana nu uita de tot ca au luat bani cu imprumut.
Sunt foarte bune sfaturile tale dar eu as mai adauga o metoda.
Timp de o luna sa notezi ce ai cumparat in fiecare zi chiar daca este vorba de o ceasca de cafea.
Dupa o luna sa te uiti pe lista si sa tai lucrurile care nu sunt cu adevarat importante.
Eu nu zic ca acum trebuie sa renunti la bucuriile vietii:
-vrei sa te uiti la film => exista si torente
-iti doresti o cina exotica si romantica => nimic mai simplu decat sa cumperi toate incredientele din supermarket si apoi impreuna cu prietenul/prietena ta sa gatiti.
In privinta cadourilor cred ca merita doar sa iei lucruri de bun gust pe care persoane aceea le poate aprecia. In caz ca nu ai un buget mare, o carte interesanta valoreaza mai mult decat niste bijuterii. Un trandfir poate sa fie mai romantic decat un buchet super aranjat de 60 de lei.
Daca vrei sa cumperi ceva ieftin poti incerca sa cumperi de pe internet.
Un ultimul sfat ar fi ca aproape totul poate sa fie negociat. Eu am vrut sa imi cumpar o bicicleta de 2000 de lei si am vorbit cu 8 magazine in care am incercat sa ii conving sa imi faca o reducere chiar daca pretul era “stabilit de producator”. Pana la urma 2 au fost dispuse sa-mi ofere un discount si am ales cea mai buna oferta (10% reducere).
O alta chestie ar fi sa va uitati dupa oferte/reduceri/promotii. Un cadou simbolic de craciun dar de doua ori mai multe cumparaturi in ianuarie.
De ziua mamei plecam in vacanta in Santorini cu ultra last minute. 7 nopti (hotel 3*) + avion + taxe + demipensiune = 380 euro
[…] vrut sa pun o mica completare la postul Dojolinei scris din Obama-land. Despre micile metode de a face economie la bugetul familiei, mici, dar sunt. […]
[…] pe venituri penibil de mici. Culmea este că, deşi spunem la orice oră că nu putem economisi, aruncăm bani pe toate prostiile şi ne mirăm că nu se alege nimic de ce facem. Nu am economisit când aveam salariu de 100 de […]
Indiferent cat as vrea nu putem sa economisim…salarii de bugetar-barbatul- eu somera- facturi platite, uitiltati, in oras nu mancam niciodata…nu…multe…
Dojo mai trebuie sa caut alte solutii inafara de cele 10 propuse de tine . Salariile sunt nesimtit de mici…
Cand mai vezi cate o stire cu, caderea de la brse…si ca vine iar criza…ma apuca…criza, dar la propriu! 😀
Pentru Doina
Da, mai e o metoda foarte la indemana
Unde nu poti scade cheltuielile ca sa economisesti , creste veniturile
Daca sotul e bugetar , sa se duca la privat .Daca tu esti somera , gaseste un loc de munca . Luati in considerare si o relocare , intr un oras mai mare unde se gaseste usor de munca , gen Bucuresti
Am lucrat in facultate , am fost si spalator de vase etc in diverse restaurante de nimic , am facut proiecte la facultate sa ma intretin etc . Dupa facultate , 2000, nu am apelat la nici o “pila ” sa ma angajez etc , am fost la nenumarate interviuri si mereu am reusit prin forte proprii .
Am continuat sa economisesc chiar cand toata lumea m-a facea “imbecil ” ca nu i-au un mic 100.000 euro credit de casa ( ca se vor scumpi) . Acum acesti oameni sunt executati silit de banci ( colegi de ai mei ) ,pentru ca ratele sunt imense iar preturile la locuinte in scadere
Ma uit in jur , prieteni care castigau 1500 euro /luna acum 3 ani / de om ; acum nu mai castiga nici o 1/3 , ratele i-au disperat . Nu au pus nimic deoparte cand castigau bine , si acum regreta enorm
Ce e important , fiecare luna de economisit , iti creste increderea in tine si ai o stare de spirit tare buna . Incearca sa nu depinzi de job , incearca sa ti diversifici sursele de venituri
Bogdan, bun venit pe dojoblog.
Doina are un caz mai special, da click pe linkul ei si te vei edifica. In cazul ei din pacate solutiile astea nu functioneaza atat de bine, incat o relocare le este ca si imposibila, au cheltuieli mari cu fiul bolnav etc. Este un caz ‘atipic’ si suficient de tragic.
In rest tot ce spui este de bun simt si inca un exemplu ca, desi nu e cool, cumpatarea ajuta enorm, mai ales in criza asta cronica 🙂
[…] Oricât de iritantă era pe vremea respectivă, realizez acum, ca adult, că nu vorbea chiar prostii. Am făcut la viața mea (destul de scurtă totuși, față de ei) suficiente prostii. În loc să economisesc, am preferat să „trag” de câte o factură, să închid ochii la micile cheltuieli (zilnice din păcate), nu mai vorbesc despre lăsat restul, de parcă eram cine știe ce Rockefeller mioritic. Despre cum să economisești ceva bani în doar 10 pași am scris deja. […]
Sunt de acord cu tot ce s a spus aici. Trag o concluzii:
sa nu ne fie greu sa executam,
sa ne miscam,
sa nu asteptam,
sa gandim,
sa actionam,
sa ne iubim(nu ce gandea Freud), sa ne cunoastem mai bine, sa ne ingrijim,sa ne respectam
si nu in ultimul rand sa avem mult bun simt. am gresit ceva? sau am uitat ceva?mira:)
Cred ca nu avem scuze pentru lipsa banilor dar cred ca trebuie sa fim constienti de faptul ca ne avand anumite vicii ,.pretentii gusturi se duc banii foarte usor . Cred ca se poate trai cu lucruri mai scumpe de calitate dar nu exagerat de multe , si reducerile sunt o solutie ingenioasa . Deci hai sa nu ne mai plangem de neajunsurile noastre si sa facem ceva in sensul acesta si citez ” If you really want something , fight for it ” .
Sfaturile sunt bune pentru cei cu venituri mici (ca mine) dar si pentru cei cu venituri mari de peste 2000 euro pe luna de familie care nu mai stie (saraca familie) pe ce se duc banii. Pentru cei care vor sa simta confort si au si bani la indemana, recomand sa nu se uite pe ce se duc banii (atata timp cat pot economisi 1/3 lejer).
De preferat sa ajungem in stadiul in care “aruncam” banuti pe toate prostioarele decat sa ducem aceadta lupta de fiecare zi cu noi insine si cu sistemul care ne vrea banii. Dupa ce ca avem stres la job, odata iesiti din birou incepem lupta cu reducerile, cu abtinerile, cu facutul lucrurilor in asa fel incat sa nu risipim. Deci stres dublu, care te doboara in final. Nu mai bine ne punem intrebarea: am bani de oras sau imi fac ferma la tara iar la batranete ma ingrijesc copiii?
teorii,teorii….si dupa toate astea CINE CHIAR REUSESTE sa puna bani deoparte?
Eu am 25 de ani. Am pus bani deoparte si am urmat parte din sfaturile enumerate in articol mai mult intuitiv, invatate de la mama mea sau din greutatile vietii. Eu am lucrat inca din timpul liceului (pe timpul vacantelor) si tin minte ca-mi puneam si atunci banii deoparte. Ba chiar cu banii economisiti am venit la facultate, in Bucuresti. Bineinteles, mi-au trimis si parintii bani, dar ce am economisit eu, am folosit in primele luni de facultate. Ba chiar am pus bani deoparte si in timpul facultatii (din cei primiti de la parinti) fara a lucra. Deci, se poate.
Cred ca cei veniti din familii cu venituri mai mici, ca mine, sunt obligati oarecum sa tina o evidenta clara a cheltuielilor pentru ca altfel nu au cum supravietui. Invata sa traiasca mai modest. Din nefericire vad oameni in jurul meu, tineri ca si mine sau mai mai mari, care nu au aceasta notiune de “economisire” deoarece se bazeaza pe parinti/alte rude in caz de “necaz”. Eu nu am acest “lux”. Si da, faptul ca am bani economisiti pentru a ma ajuta sa traiesc cateva luni in caz de raman fara job ma ajuta foarte mult psihologic ( sunt mai independenta). Nemaivorbind de faptul ca eu am venituri din mai multe surse (bursa de la doctorat, salariul de la job si bani din meditatii ).
Cred ca este important sa intelegem niste lucruri esentiale: micile “placeri” nu sunt intoedeuna cu adevarat placeri si in orice caz pot fi obtinute mai ieftin uneori (ex. tigari “rulate, evenimente “gratis” sau ieftine- cel putin in Bucuresti, cluburi ok, dar nu extrem de scumpe), iar al doilea lucru ar fi ca lucrurile cele mai scumpe nu sunt neaparat si cele mai bune (se pot cumpara, spre exemplu, pantofi frumosi din piele romaneasca ce sunt mult mai ieftini decat cei din mall; se pot gasi lucruri dragute si de calitate in locuri gen IDM etc., daca stii unde sa cauti etc.).
Adevarata problema cred ca vine din educatie si din faptul ca parintii efectiv nu-si lasa copii sa fie independeti si sa se desprinda de ei financiar, asa cum am facut eu, nici macar la varste mai indepartate (gen 30 de ani). O alta chestie ar fi “lenea” si tendinta de a cheltui fara a analiza de fapt pe ce dai banii.
Va spun sincer eu sunt tanar,am lucrat mult si in strainatate,dar si in Romania,am un apartament cu 2 camere si va spun sincer toate cele de sus ma reprezinta,sunt fara vicii,am avut si salar bun in Romania,dar va spun din propria mea experienta,ca nu ajung banii,doar ca sa traiesti deci practic iti cumperi mancare si platesti facturile,din ce bani mai mergi intr-o vacanta?sau la cabana,sau la club…deci practic esti sluga,de acea parasesc oamenii tara,pentru ca au nevoie de ceva libertate si trai mai bun,nu doar sa lucrezi toata viata si in timpul liber sa te uiti doar la televizor…din pacate asta este adevarul.
Din pacate nu e usor sa te descurci din ce salarii se dau in mod normal in Romania. Si inca tu ai avantajul ca ai deja apartamentul, iti dai seama daca mai plateai si o chirie 🙁
hmmm
cred ca unii mint sau exagereaza,deci cum poti plati toate facturile,chirie,mancare ,iti mai iei si mici chestii,mai iesi din acnd in cand la un local poate 1,2 x pe luna ,mai mergi si cu masina ,si mai puii si ceva la pusculita? sunt de acord dar pt asta tre sa ai un salar de 3000 euro
inna, eu m-am descurcat si cu salariul minim de economie in Bucuresti si incercam sa pun deoparte.
Pur si simplu m-am intins la venitul meu: pusculita prima data, apoi gazda, facturi, apoi mancare.
E drept ca eram singura si fara probleme, nu aveam facturi scumpe si nici acum, cand am o situatie financiara mult mai buna, aleg sa nu am tv, sa am abonament mobil minim si sa nu vorbesc la el, si nici masina. Fiecare alege si are alegerile lui!
Inna, este greu. De obicei, cand veniturile cresc, cresc si ‘nevoile’, adica intri in ceea ce se cheama lifestyle inflation, inflatia stilului de viata (nu stiu cum sa traduc mai frumos). Dar se poate si din venituri mici sa te descurci, greu, dar se poate. Eu ma uit la bunicii mei care au castigat putin si au platit un apartament, au crescut un fiu si o nepoata, plus au ajutat inca zeci de alti nepoti/frati. Nu le-a fost usor, dar au facut-o.