Sonetele lui Shakespeare

Am lenevit astazi mai mult in pat si mi-a venit o idee de topic pe blog.

Sunt intr-o faza mai retrospectiva, poate pentru ca se apropie ziua mea si stau si eu ca tot omu’ sa cuget ce am facut in ultimii 29 de ani. Sunt destule chestii interesante, dar e loc si de mai mult. Asa ca pot sa fac si niste planuri pana in octombrie, cand stau la cules cadouri si complimente de genul “vai draga, arati de parca ai avea 22 de ani”. Culmea este ca am ajuns la varsta la care ma bucur ca sunt considerata mai tanara. Suntem si noi femeile destul de frivole, ce sa-i faci 😉

Mi-am amintit de liceu (cea mai buna perioada scolara a vietii mele) si de momentul care intr-un fel mi-a marcat viata din punct de vedere literar si nu numai.

Eram prin a XI-a cred, la ora de engleza. Dupa ce am studiat un text total anost din programa de atunci (am avut “norocul’ sa invat din manualele alea greoaie si ne-colorate de “moda veche”). S-a ajuns la o discutie despre William Shakespeare, ca doar era ora de engleza si profesoara mea (cu care acum sunt prietena, in urma unei fericite conjuncturi) mi-a recomandat sa citesc Sonetele lui Shakespeare.

Ca o fata foarte studioasa ce am fost m-am repezit la biblioteca scolii si am luat sonetele in cauza. Traduse in romana, ca mai greu gaseai direct in English. Am citit ceva de prin ele, dar mi s-au parut foarte anoste. Gustam pe atunci (si inca gust) poezia de calitate si este clar ca Sonetele in cauza nu imi trezeau decat un sentiment de plictis monstruos.

Cum eram si o obraznica de mare calibru, i-am marturisit profesoarei ca Sonetele lui Shakespeare “totally suck” sau ceva in stilul asta. Replica a fost foarte inspirata: “Banuiesc ca le-ai citit in romana. Cauta-le in engleza si mai vorbim”.

Desi eram chiar bine “infipta” la engleza (a fost pasiunea copilariei mele) si stiam destul de bine sa ma descurc in aceasta limba, era pentru prima oara cand indrazneam sa citesc un autor in limba sa “normala”. Citeam mici paragrafe la scoala, dar era pentru prima data cand luam o carte in engleza si o citeam.

A fost cu totul altceva. “It made sense”. Suna extraordinar de bine totul, versurile aveau farmec si noima. Am revenit la ora de engleza cu alta opinie clar si de atunci am inceput sa caut scriitorii americani si englezi in engleza.

La facultate cautam cartile in engleza si era o strategie destul de buna: majoritatea studentilor, chiar de specialitate, erau prea lenesi sa isi bata capul cu engleza, asa ca luau o carte tradusa in romana. Si asta imi lasa mie mai multe optiuni de gasire de carti, pentru ca nu se inghesuiau pe cele in engleza.

Nu are rost sa va plictisesc cu amanunte de genul “cat de mult m-a ajutat in cunoasterea mai buna a limbii” acest obicei. Este foarte clar ca m-am “slefuit” si mai bine pe sistemul lor de limba, ca m-am imbogatit vocabularul si exprimarea mea a incetat sa fie “romana tradusa in engleza”. Am inceput sa gandesc in engleza in momentul in care trebuia sa discut in aceasta limba.

Concluzia mea ar fi ca nu trebuie sa ne temem atat de mult de o asemenea schimbare. Este clar ca prima carte pe care o citesti integral in alta limba (pe care o cunosti destul de bine) te sperie si ai impresia ca nu vei intelege nimic. Incearca macar. Un dictionar aproape te mai scoate din incurcatura, desi este uimitor cat de rar ai nevoie de el .. pentru ca ajungi sa intelegi din context. Faptul ca citesti un autor in limba lui iti schimba total perceptia asupra lucrarilor sale. Orice traducere, oricat de buna, iti fura din savoarea jocurilor de cuvinte, iti rapeste din farmecul cuvantului scris.

Am ajuns acum sa vizionez seriale sau filme fara subtitrare sau cu subtitrare in engleza (nu aud tot timpul foarte bine ce se spune sau se vorbeste prea repede: asa am si cuvantul scris in engleza si mai “lucrez” un pic  la the skills). Imi ofera mai multe satisfactii stilul asta. E putin mai greu la inceput, dar, odata ce te-ai obisnuit,  iti este greu sa mai lucrezi in stilul “clasic”, adica prin traduceri in romana.

8 Comments

  1. dojo

    Incearca sa gasesti la biblioteca sau pe net o carte care ti-a placut in romana, a unui autor englez sau american. Iti va placea si mai mult. Este uimitor cat de “natural” suna totul in limba respectiva. Oricat de buni sunt cei care fac traducerile, se pierde mult din “senzatia” pe care autorul reusea sa o ofere in limba sa. Eminescu suna oribil tradus, in romana insa deja sunt alte “sentimente”. Este greu sa citesti Cehov in rusa de pilda, sau Baudelaire in fraceza, daca nu cunosti limbile in cauza. Daca insa reusesti sa intelegi destul de bine limba autorului, incat sa incerci un asemenea exercitiu, vei fi uimit de cat de “logic” pare totul.

  2. Filme si seriale in engleza cred ca urmaresc mai multi. Nu ca le-ar face mare placere, dar nu prea gasesti subtitrarea tot timpul.

    Oricum, in comedie si nu numai e foarte adevarata faza cu jocul de cuvinte. Chiar daca ma uit la filme cu subtitrare, tot mai ascult atent si vocea personajelor pentru a nu “rata” nici o gluma subtila.

    Dar despre citit… nu am apucat sa citesc inca o carte in engleza, desi as fi foarte curios.

  3. Dap.. ai dreptate. Prima carte in limba engleza pe care am pus mana a fost “The Little Mermaid”(varianta drama, nu cea fericita..). Eram destul de mica dar am reusit sa inteleg ce scrie pe acolo si am terminat 400 de pagini in notime 🙂

  4. r3myx

    Cum sunt un fan Harry Potter, si a aparut ultima carte, nerabdator sa vad ce se intampla am luat-o in engleza de la cineva. Am citi putin din ea…mi se parea super aiurea si am zis ca nu ma descurc. Am mai lasat-o vreo cateva zile si am incercat din nou. Ce sa vezi 5-6 zile la rand nu m-am dezlipit de ea si culmea m-am descurcat chiar foarte bine (am inteles adica).

  5. Avand in vedere profesia, sigura “literatura” in engleza citita de mine pana in acest moment a constat in help-uri (incepand cu cel de Win95 … ce vremuri) si continuand cu tutoriale si discutii pe alte forumuri.

    Uneori chiar sunt momente cand imi doresc sa citesc o carte, dar pana ma hotarasc care imi trece pofta.

    Voi ce mi-ati recomanda? Ceva nu foarte mare (preferabi pana la 350 de pagini) si care sa nu fie ceva gen Harry Potter sau chestii de genu’ 🙂

  6. Prospero

    dojo, ai dreptate, insa eu am intalnit si cazuri in care traducerile mi s-au parut a avea un farmec mai profund decat originalul (e drept, era vorba de proza; in privinta poeziei, originalul detine calitati imposibil de transmutat identic). Nu intotdeauna expresia ,,traducator – tradator este valabila. De cele mai multe ori, insa, se pierd sentimente ascunse de autor in versiunea originala, printre randuri. ,,The Raven, de exemplu, a lui Edgar Allan Poe, a suferit numeroase versiuni in limba romana, dar niciuna nu pastreaza nici macar 10% din ideile si fantasmagoricul poemului original englezesc…

  7. Paul

    Sarut mina!
    In facultate-inginerie-am descoperit pe Ernest Hemingway, in limba romana.Prea mult umor in traducere,acolo unde nu trebuie,si nici un pic acolo unde exista umor. Apoi am incercat sa citesc in engleza si am abandonat.In schimb, “The short happy life of Francis Macomber” …and he felt a sudden white-hot, blinding flash explode inside his head and that was all he ever felt si “Cat in the rain”-care mi se pare foarte pop-sunt capodopere.

  8. Adrion33

    “Avand in vedere profesia, sigura “literatura” in engleza citita de mine pana in acest moment a constat in help-uri (incepand cu cel de Win95 … ce vremuri) si continuand cu tutoriale si discutii pe alte forumuri.

    Uneori chiar sunt momente cand imi doresc sa citesc o carte, dar pana ma hotarasc care imi trece pofta.

    Voi ce mi-ati recomanda? Ceva nu foarte mare (preferabi pana la 350 de pagini) si care sa nu fie ceva gen Harry Potter sau chestii de genu’ 🙂 ”

    R: Incercati sa cititi seria de carti The Wheel of Time, a aparut si in romana la editura Rao sub denumirea Roata Timpului. Este fabuloasa. Eu am citit-o pe toata (12 volume) si pot sa spun ca nu numai ca este usor de citit in engleza, dar este atat de buna ca nu iti mai vine sa o lasi din mana odata ce te-ai apucat de citit. Este un roman de tip Fantasy, dar nu pentru copii ca Harry Potter, ci mai degraba pentru adulti. Desi seria toata are in jur de 4000 de pagini, prima carte nu are mai mult de 300 de pagini format A4.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.