Altele de-a valma dupa Summit

Ieri am făcut un tur de forţă la Social Media Summit, încercând să scriu în timp real ce se discută pe acolo, în ideea că sunt destui bloggeri sau cititori ce ar fi dori să fie acolo, dar nu le-a permis distanţa. Puteţi citi deci primul şi al doilea articol, un fel de “stenograme”, dacă pot folosi expresia unei prietene.

Cum a fost? Obositor. Interesant. Plăcut.

A fost o mică problemă dimineaţa, cu luatul de ecusoane. Erau de-a valma, aşa că s-au scris unele noi pentru mulţi, pentru a nu aştepta. Sfat amical organizatorilor: puneţi-le mereu în ordine alfabetică, e mult mai uşor. Oricum situaţia a fost tranşată foarte elegant şi amabil, aşa că nu a fost o problemă.

Nu ştiu nici acum cine mi-a băgat reportofonul în dinţi, că n-a binevoit să se prezinte. Regulă de la unul ce-a mâncat ceva radio la viaţa sa: PREZENTAŢI-VĂ, că fac oamenii cu herţ-ul altfel. Nu ştiu deci cine este şi unde se va pune înregistrarea, deci de două ori fail, că nici nu am cum să urmăresc emisiunea sau ce naiba o fi.

Asta a fost cea mai mare problemă a summit-ului – lumea nu se prezintă. S-au pornit vreo 2 să vorbească şi nu ştiam cine sunt şi ce doresc de la noi. În afară de Manafu, restul de moderatori nu s-au făcut simţiţi, iar ÎN SPATE, nu s-a auzit cine ce este. Şi am reuşit să recunosc prezentatorul de la Treeworks doar că ştiu că ei au făcut zelistul, iar pe doamna de la cirip am identificat-o după comentariul lui Gabi.

Este absolut HALUCINANT să te trezeşti vorbind a proasta unei săli pline de oameni fără să te prezinţi. Chiar dacă te-a introdus moderatorul, nu îţi crapă măselele să spui ceva de genul “bună ziua. Mă numesc Ramona Iftode, probabil mă ştiţi ca dojo de pe dojoblog.info”. Nu-i aşa că nu durează mult?

La fel de ciudat mi se pare să vorbeşti de nebun fără să spui la început “azi aş dori să vă vorbesc despre importanţa Twitter-ului în viaţa intimă”, sau cum soarele meu s-o chema subiectul. Au fost oameni care au vorbit excepţional (probabil se vede calitatea conţinutului prezentat din “stenogramele” mele) şi oameni care mai bine stăteau acasă.

Este inadmisibil să vorbeşti despre chestii super-tehnice (cum e situl ăla de se va folosi coroborat cu Analytics) şi să mergi aşa de repede prin materie că nu am apucat să notez CU PIXUL, necum să tastez ce a vrut să spună. La fel de inadmisibil este să vorbeşti cu “îs” în loc de “sunt”. Nu este întâlnire la cafea cu gaşca, nici măcar un blogmeet la care să vorbim cum ni se arată. Este vorba de nişte “şedinţe” cu niscaiva pretenţii.

De la proiector s-a văzut prost de pe la jumătatea sălii. Sistemul de iluminat nu a ajutat, pentru că era prea multă lumină. E adevărat că nu ne-ar fi convenit nici să fie mai întuneric, pentru că nu  mai vedeam să scriem. Aşa că bieţii organizatori intrau oricum la faza de “şi-aşa-i rău, şi-aşa nu-i bine”. Sunetul a fost bun, s-au strecurat ceva microfonii la final, când vorbeau doi deodată.

Nu am decât cuvinte de laudă, lăsând micile sincope despre care am scris. A fost un eveniment organizat frumos, cu oameni interesanţi. Mâncarea a fost bună (ne-au şi hrănit, nu te joci), lumea amabilă şi politicoasă. Felicit organizatorii pentru acest efort şi mulţumesc pentru ocazia de a mai învăţa câte ceva.

Orice share ajuta. Multumesc.
Share on Facebook
Facebook
Pin on Pinterest
Pinterest
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

10 Comments

  1. Imi vine sa rad. Inainte sa citesc acest aticol am discutat cu sotia despre prezenta numelui in scenariile filemelor istorice koreeene. Nu ca as citi de fiecare data numele lor sau ca reusesc sa le memorez, dar … mai fratilor … am inceput sa ma obisnuiesc cu: “Buna ziua, sunt NUME din clanul NUME, si … “.

    Asa se intampla cand ne limitam doar la rasfoirea unor pdf-uri in engleza, fara sa fim capabili sa intelegem esenta – piatra de baza a identitatii personale este NUMELE. Ignora-l si vei fi ignorat. Schimba-l si o iei de la capat, pierzand radacinile.

  2. am urmarit evolutia pe tuitar 🙂 … fain punctu’ tau de vedere… diferit fata de ce se discuta pe tuitar… Parca as asista la o cearta, si pana acum am vazut /auzit doar versiunea uneia dintre parti … in sfarsit acum aud si versiunea nr. 2 😀

    • dojo

      Nu stiu ce era pe Twitter, ca nu am aruncat decat un ochi asa scurt. Aveam de scris. probabil scriau aia care stateau sa se uite la poze funny pe laptop (aveam in dreapta unii de genul asta) sau faceau putina conversatie intre ei, in loc sa caste urechile la ce se spune 😀

  3. Treaba asta cu vorbitul fara o prezentare prealabila vine, cred, din faptul ca cei mai multi profesionisti online isi petrec o buna parte facand SM si nu doar S. 🙂 Adica, socializeaza mai mult prin intermediul calculatorului decat in mod real, cu fiinte reale pe care le privesti in ochi, carora le mai intinzi si o mana si trebuie sa le zici un Salut, sunt X.
    In online presupui ca lumea stie cine esti/ doar ai un nume, un ID, fie ca te cheama zoso sau arhi etc. Si uiti ca atunci cand ai iesit din castelul tau online, lumea habar n-are cine esti!

  4. @coolnewz: in cazul asta le recomand niste cateva sedinte de utilizare patologica a internetului

  5. dojo

    Bun chestia este ca sunt unii inca fara experienta unui speech. S-a vazut foarte clar cine a mai facut asta si nu mai are nici trac. Cel mai impresionata am fost de Cristi Manafu, care se vede ca rontaie chestiile astea deja de mult timp. A facut si “moderatie” si chiar a stiut sa puncteze bine si sa ajute chiar speaker-ul sa iasa din unele mici dificultati.

    Faza cu prezentatul la mine e deja meteahna, ca la radio trebuia sa-ti spui numele la inceput si la final de emisiune, chiar daca aveai genericul personalizat sau spunea stiristul de pilda cine urmeaza. Asa ca oricum, e deja “tic” verbal sa zic asa 😀

    Summit-ul a avut multe chestii excelente, m-am simtit super, am povestit cu oameni misto si cred ca am si venit cu ceva acasa, ca informatie.

  6. @ COOLNEWZ: Sa-mi dai voie, te rog, sa te contrazic.
    Chestia cu neprezentarea numelui e un moft de prea mult nas pe sus: cum, nu stii cine sunt eu, mai e cazul sa spun ?

  7. @ DOJO: prea multe tab-uri deschise dauneaza grav comentatului. Este cazul meu, fiindca in timp ce scriam comentariul de mai sus a aparut al tau !!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.