Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Tu ti-ai schimba(t) cariera?
Auzim tot mai des despre “reconversie profesională”, despre cum este indicat ca, dacă vechea carieră nu mai “merge”, să te re-defineşti într-un alt domeniu, mai mult sau mai apropiat de specializarea iniţială. Bătrânii noştri aveau un job de la 20 de ani la pensie, de multe ori chiar în aceeaşi fabrică sau instituţie de stat. Din ’90 încoace treaba arată deja altfel şi unii sunt mai mult sau mai puţin pregătiţi să se mişte conform noii situaţii din lumea muncii.
Ca un exemplu pozitiv de om ce s-a mulat pe situaţie, l-aş avea pe tată-miu. Cred că a schimbat vreo 6 specializări în ultimii 20 de ani. Cum se închidea o portiţă la un loc de muncă (mai are şi ghinionul naibii, de s-au tot închis instituţii sau firme ce l-au angajat), şi-a găsit în maxim 2 săptămâni de muncă, chiar dacă pe altă “temă”. După cum îmi spunea şi mie: “nu mă interesează unde muncesc sau ce, ideea e să nu stau acasă”. Nu cred că a primit vreodată ajutor de şomaj, deşi prestează la stat de vreo 3 decenii.
La mine situaţia a fost chiar şi mai interesantă. Ca şi copil, plănuiam să fiu învăţător. Am terminat şi cei 5 ani de studiu, pentru a putea intra la catedră. Moment în care am decis să lucrez în radio, că mă atrăgea mai mult şi salariul era de vreo 3 ori mai mare. Chiar dacă primele luni în media au fost absolut sinistre (ore suplimentare grămadă, mult de recuperat faţă de colegi cu 10 ani de experienţă în domeniu, neplătită, cu stresul omului “în probă”), a meritat efortul şi am intrat apoi în pâine.
Ai mei au mai avut o speranţă că voi deveni profesor, dacă tot pierd timpul cu facultatea. Nouă ani de studiu s-au dus pe “copcă” pentru că nu am dorit şi nu doresc să aud despre învăţământ. Culmea este că de câţiva ani am început să iubesc o carieră nouă, pentru care nu m-a pregătit nimeni. Când s-a terminat povestea cu radioul, am trecut imediat la “hainele” noi de web designer. Fără fiţe, fără regrete.
Nu ştiu dacă peste 5 ani voi face tot situri, cine ştie … Mi-ar plăcea să fiu personal trainer (normal că nu am deloc pregătire pentru asta, doar aşa ca idee). Poate voi face odată ceva în acest sens, poate va rămâne doar la stadiul de idee.
Nu mi-ar fi frică să încerc ceva nou, nu mi-a fost niciodată, şi cred că am destul creier să reuşesc, dacă îmi pun mintea la contribuţie. Plus că prefer la orice oră să mă descurc cu orice job, decât să stau cu mâna întinsă.
[poll id=”21″]
Nu cred ca as ezita sa-mi schimb cariera in anumite conditii (daca nu as mai putea practica meseria actuala din varii motive – fie probleme de sanatate, fie restructurarea postului, fie salariul prea mic pentru nevoile mele, in general daca nu as mai putea face fata in meseria mea, din varii motive – ). Sau, mult mai usor, mi-as putea cauta un al doilea job, in stil part-time, in urma caruia as putea castiga ceva bani in plus in paralel cu jobul de baza, fie pentru a face fata cheltuielilor legate strict de practicarea meseriei de baza (de pilda pentru documentare profesionala, destul de costisitoare), fie pentru a putea trai ceva mai bine…
Nu am ce sa comentez pe acest subiect fiindca nici nu mi-am inceput inca cariera, insa ca sa dau si eu cu parerea… zic ca depinde de cariera ta, de cea pe care ai vrea sa o apuci dupa ce o lasi pe cea actuala, de varsta pe care o ai, ca e nevoie de ani ca sa-ti faci o cariera, din cate stiu eu… si depinde si de impactul pe care-l are asupra vietii tale, familiei tale, nu?
Deocamdata mai am ceva pana termin liceul deci nu mi-am inceput cariera ,as vreau sa fiu pilot de curse ;))
momentan “Nu a fost cazul, dar nu m-aş sfii să-mi schimb specializarea”
Da, mi-am schimbat de multe ori cariera, însă acum am ajuns la ceea ce mi se potrivește cu adevărat și nu prea cred că voi mai face schimbări în carieră prea curând… Dar acum depinde, nu se știi ce ne rezervă viitorul.
Sper sa nu imi schimb prea curand domeniul de activitate. Chiar daca beneficiezi de reconversia asta, mereu vei ramane cu trauma ca poate dincolo era mai bine si vei avea flashback-uri cu vechea profesie. Cel putin asa imi imaginez eu lucrurile. Cel putin din jurnalist nu poti sa ajungi brutar, sofer de tir sau croitoreasa.
Cred ca e o problema de alegere aici. Stiu pe cineva care a trecut prin nu stiu cate domenii si nici acum nu cred ca si-a gasit ce vroia.
La fel si barbatii/femeile care trec prin zeci sute de parteneri cred ca sa tot schimbi devine un mod de a trai
E adevărat că mereu te întrebi “ce-ar fi fost dacă”. Eu în facultate voiam să rămân în cercetare, n-a fost să fie şi am trecut de la etnologie la SEO. Ca atare am avut mult timp senzaţia că m-am ratat, cu toate că îmi plăcea (şi îmi place în continuare) meseria mea, eram apreciată de clienţi şi de colegi şi eram conştientă de avantajele de ordin financiar. Depinde şi de condiţiile în care îţi părăseşti profesia: dacă o faci nu fiindcă ţi s-a pus pata, ci obligat de împrejurări, e normal să simţi că ai eşuat.
Pe de altă parte e foarte bine să ştii să faci mai multe şi îi admir pe oamenii care nu se lasă definiţi de ocupaţia lor. Munca e până la urmă o necesitate, dincolo de fiţele noastre despre carieră.
Având în vedere că-s la Administraţie publică, sigur mi-aş schimba cariera înainte de a termina facultatea 😀
[…] This post was mentioned on Twitter by Arcana Pavel, Dan Ciulea. Dan Ciulea said: https://dojoblog.info/2011/01/09/tu-ti-ai-schimbat-cariera/ […]
Nici eu nu mi-am început cariera, dar mi-aș schimba-o dacă aș avea: chef, oportunități, nevoie. Nu e nicio problemă. Nu-mi place limitarea și știu că aș fi bună în orice m-aș dedica, nu mi-ar plăcea să mă duc pe o singură ramură .. 🙂
lol, eu mi-am schimbat “cariera” de vreo 6 ori in 6 ani :)) Visam sa lucrez in publicitate, am si incercat cateva luni dar am ajuns la concluzia ca nu e de mine. Am deschis un site de e-commerce de electronice, altul de telefonie. Cand nu a mai fost bine, am fost vanzatoare de baterii si aparate foto, dupa care agent de vanzari. Am incercat o alta idee marca .com care a insemnat si primul faliment (nici macar nu s-a “ridicat” de la 0, desi mi-am rupt spatele vreo 6 luni), dupa care am deschis atelier de pozat si completat acte auto. In timpul atelierului de pozat am deschis site de restaurari foto. Dupa care m-am enervat, le-am lasat pe toate balta si mi-am urmat pasiunea, webdesignul 🙂 Nu planuiesc sa ma mut prea curand din zona asta, dar daca as face-o, mi-ar placea sa fiu moasa, fotograf de wild-life sau dresor de catei (pe asta am cules-o de la Cezar :))
Esti o fire deschisa catre noi experiente, dovedesti curaj si cred ca ai si multa incredere in ceea ce poti face.Se pare ca o astfel de atitudine se mosteneste din familie! Ce ne facem insa cu cei care, odata cu trecerea timpului, devin mai conservatori si au dificultati mari de a se gandi numai la astfel de situatii?
Am trecut de la industrai cosmeticelor în domeniul financiar. Și mă gândesc să mă reprofilez.
My 2c :
Schimbatul carierei e ceva cu dus si intors. E in general catre meserii unde poti invata relativ repede si nu esti obligat sa investesti mult timp in educatie. Partea mai putin distractiva e ca daca te reprofilezi catre o cariera in care se cistiga relativ bine, citiva ani mai tirziu concurenta va creste si implicit veniturile vor scadea. Iar asta inseamna ca vei fi obligat sa te orientezi catre o alta cariera si ciclul continua.
Mai exista un dezavantaj major al schimbarii de cariera: niciodata nu vei fi egal cu cineva care a investit ani buni in educatie pentru carierea respectiva.
Avantajul e ca mereu poti incepe de la zero.
Ma rog ,cred ca in primii ani de tinerete nu vorbim de o ”schimbare a carierei”. Eu ma facut game design, PR, jurnalism si pe moment lucrez in publicitate. In afara de jobul curent si de cel anterior, pe restul le incadrez la cautari (indiferent daca unele, precum munca in PR-ul politic, au fost pe contract).
Cred ca vorbim de schimbatul carierei atunci cand ai o cariera, cand ai avansat profesional pana la un punct si a decis ca ceea ce faci in momentul respectiv nu mai functioneaza, nu te mai face sa vii la munca cu expresia aia de ‘fain, ia sa vedem ce proiect facem azi!’.
Schimbarea poate sa apara la orice varsta. Si schimbi de voie sau de nevoie.
Daca ceea ce ai nu te multumeste, o faci de voie si cu voie-buna.
Daca ceea ce ai este si ceea ce iti doresti, o faci de nevoie si asta te doare. Dar trebuie, asa ca nu mai stai sa te gandesti. Poti doar sa incerci un “comeback” in cazul in care te mai tin puterile sau oportunitatile.
Si ce sa faci sa nu te doara ? Eu am incercat sa ma detasez de forma si sa ma concentrez pe “sa fac bine, indiferent ce fac”. Fiindca trebuie sa imi castig traiul si abia apoi sa vorbesc de placere. Plus ca am datoria sa fac bine ceea ce imi revine.
Am schimbat cateva locuri de munca (totusi nu am facut din cartea de munca o “carte de bucate”) si pe unele le-am luat de la zero. Inclusiv activitatea de “freelancer”. Si ce am facut, am facut cat am putut de aproape de “nota 10”.
Este adevarat bunul Dumnezeu mi-a deschis de mai multe ori cate o usa … si acum fac ceea ce imi place si primesc si bani pentru asta.
In continuare cred ca este foarte important sa faci ceea ce ai de facut, de nota 10, indiferent daca ai de gand sa te misti sau ai de gand sa stai. Restul este “de voie” sau “de nevoie” si poate ca este mai putin important :).
BabySitter, customer support, Inginer (intr-o uzina),Programator.
Deci au fost ceva schimbari de cariera. 🙂
Iar acum ma chinui sa ajung intr-un cu totul alt domeniu.
De cand am intrat in campul muncii este al doilea job pe care il am. Primul a fost in “evenimente media” a.k.a. nunti, concerte, evenimente private si tot ce tine de “hamaleala” …
Acum, schimbare 180 de grade, dar spre mult mai bine! Caldura biroului, laptop, organizare de multinationala, IT si logistica…conditii mult mai bune!
Daca ar fi sa schimb in alta directie? Da, sigur as face asta si nu as da inapoi de la absolut nimic din ce mi-ar face placere si eu inca nu stiu.
Nu am schimbat niciodata domeniul in care lucrez desi am ceva ani in spate…si asta din comoditate, pe de o parte, iar pe de alta parte sunt foarte multumita din punct de vedere financiar. Cu toate astea nu vin cu placere la job , mai ales in ultima perioada, si din pacate acest lucru il resimt emotional. Daca as fi nevoita as lucra orice pentru ca nu am prejudecati dar ce mi-ar place cu adevarat sa fac ar fi sa studiez intr-o biblioteca, sa ma documentez citind carti de istorie, sa descopar lucruri de mult uitate. Ceva de acest gen…
da mi-am schimbat-o si nu o data..m-am adaptat din mers la alta..
Se spune ca am schimbat directia carierei daca am studiat relatii economice internationale, administrarea afacerilor si management de proiecte si acum sunt project buyer pentru proiecte auto? Ce lucrez acum necesita ceva ce mai greu gasesti la noi, inginerie si economie asa ca pot spune ca intrucatva am schimbat directia.Si tare mi-ar placea sa fac ceva mai putin stresant si mai agreabil cen resurse umane, mult bla bla si munca mai putin
am trecut de la lipit afise electorale la programare. Se pune?
Hmm, interesant… toti zicem ca eu nu as face nicodata meseria aia si totusi asa credeam si eu pana cand m-am lovit de nevoie, nevoia de a exista.
Aceasta ispita de a exista vine ca un cutremur launtric caci e greu sa te desparti de sanatatea ta atat fizica cat si pshica atunci cand pasesti pe campul munci si totusi e normal sa uiti ca te poti imbolnavi, ca poti muri ori, ca te poti pierde in masa mare a oamenilor, ca te poti inregimenta in lumea asta damnata a celor ce traiesc doar pentru maine… insa e al naibii de bine cand poti renunta, cand te poti reconverti, cand iei totul de la capat si nu mai poti fi vreodata ce ai fost la inceput… totul e sa nu iti fie frica sa te pierzi de de umbra ta…
Eu am avut 3 joburi: agent de paza- extrem de solicitanta meserie si periculoasa insa plictisitoare, muncitor necalificat la o firma destul de cunoscuta de salubrizare, din Bucuresti unde am prestat munca si unde am testat toleranta mea fata de o etnie conlocuitoare, acum is profesor, nu pot impartasi din experienta asta care ma consuma incet, incet de toate lucrurile mele bune, exploatand la maxim emptia asta umana si nu in ultimul rand mesria mea de baza: aceea de om, pe care o voi lasa simbrie la urmatoarea reconversie … la moartea mea…
Constructor-> Electrician -> Tehnician HR -> inspector HR -> inspector HR + digital designer. Am 22 de ani.
Ionut, bine ai venit. Mamaa, cineva chiar a schimbat joburile ca pe sosete 🙂
Schimbarea a fost la mine nu de voie…de nevoie…
Mai intai am lucrat vreo 12-13 ani la stat…pe vremea aia in comert- gestionar.Dupa ravolutie…se incerca acolo sa faca “afacerea” nerentabila pentru privatizare…deci nu se mai castiga bine…m-am mutat la primul magazin privat din oras.Am lucrat acolo8-10 ani dupa care de nevoie nu am mai putut lucra(probleme grave de sanatate ale fiului meu). Dupa ce s-a stabilizat starea de sanatate, nu mai puteam lucra…oricand daca s-ar putea as avea curajul sa o iau de la capat, oriunde…numa sperie nici schimbarile, ma adaptez rapid…aha si nu am inceput cu inceputul…cand am inceput prima data sa lucrez la 17 ani am lucrat intr-o fabrica de tricotaje la C.T.C.dar si la masina de cusut.
Nu e un lucru rau sa-ti schimbi cariera. totul este sa faci ce iti place. iar cum oamenii se schimba, e posibil ca peste 5 ani sa nu-ti mai placa de faci acum.
Asa ca…. mult succes. Cu atitudinea potrivita ajungem acolo unde ne dorim (cu conditia sa stim ce ne dorim :))