Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Un alt fel de comert
Pornind de la articolul anterior, cu detaliile oferite de un cititor, cuget că am putea discuta ceva mai mult asupra a ce este normal la unii şi de vis la noi. În toţi anii pe care mi-i amintesc cu mersul la cumpărături, ştiu că eram atentă la o chestie: să se potrivească haina sau chiar să fie OK produsul, pentru că majoritatea magazinelor au pus anunţul ăla foarte customer friendly “marfa vândută nu se schimbă”.
Am avut haine care nu mi-au venit chiar bine, pantofi care mi-au zăpăcit picioarele, cu are am rămas în braţe. O imprimantă luată de la Metro acum 5 ani, care s-a dus pe copcă a doua zi. Mare noroc. Sincer, mare noroc, pentru că era sub 24 de ore şi mi-au schimbat-o fără (prea) multe mofturi. Normal că a durat juma’ de oră, ne-am ţigănit ca la uşa cortului, un lache de acolo se chinuia să-mi explice că poate nu am instalat-o cum trebuie, până mi-a sărit muştarul şi i-am explicat ca teoretic am destulă experienţă pe comp, încât să instalez un gunoi de device plug and play. Plus că, dacă tamburul nu trăgea foaia, unde naiba era prostia mea? Era clar că imprimanta primea comanda, dar nu mergea o piesă cum trebuie.
Având şi o prietenă acolo, individul s-a “muiat” şi mi-a returnat banii. Dacă se strica porcăria mâine, rămâneam cu ea în braţe, pentru că Metro nu mai făceau retur şi service-ul era la Cluj. Io-s în Timişoara, după cum probabil ştiţi. Iar poveştile de genul “luăm imprimanta şi e treaba noastră” nu prea funcţionează în România.
Şi aşa ne-am obişnuit. Căscăm foarte atent ochii la cumpărare şi ne rugăm să nu se strice produsul, că ne aşteaptă mulţi draci şi intervenţii pentru a rezolva ceva. Mulţi dintre voi v-aţi plâns că nu aţi reuşit să citiţi toată poliloghia din articolul anterior, gândiţi-vă că cineva a pierdut timp să facă toţi paşii ăia pentru un rahat de telefon. Şi este normal să doreşti ca un obiect pe care ai dat bani să funcţioneze perfect sau să primeşti banii înapoi. Nu e normal pentru toţi românii, dar ar trebui să fie.
O schimbare puternică de stil am simţit în cele 6 luni de peste ocean. Cum am venit aproape în pielea goală (3 perechi de “nemenţionabili”, 3 tricouri, 2 perechi de pantaloni, o pereche de pantofi), era clar că prioritară era completarea garderobei. Aşa că ne-am înfipt la nişte magazine recomandate de prietenii noştri şi ne-am achiziţionat una-alta. Cum D. este mereu în căutare de ceva bun pentru casă sau pentru “gâga” mică, a pus şi ea ceva în coş. Cum nu era prea mult timp şi nici chef nu aveam de cumpărat (a plouat în weekendul ăla ca la tropice), mi-a spus “ia-le şi, dacă nu-ţi sunt bune, le returnăm”.
Poftim? Adică pot lua pantalonii, tricourile şi pantofii aşa la grămadă, le probez ca lumea acasă şi le pot aduce înapoi dacă nu mi-s bune sau nu-mi place cum stau pe mine?
Se pare că da. Şi niciun magazin nu are lipit anunţul cu marfa vândută cu care rămâi în braţe. Majoritatea au departamentul de “returns” pus la punct şi NIMENI nu te întreabă măcar de ce returnezi produsul. Te duci cu el acolo, cu sau fără cutie, cu sau fără bon, pui produsul pe masă şi ai mai multe opţiuni: dacă produsul e în ambalaj şi ai bonul la tine, poţi primi banii înapoi, dacă nu are astea, poţi primi “store credit”, deci cumperi de contravaloarea respectivă, sau ţi se schimbă produsul. E tot alegerea ta.
Hai să spunem că D. a cumpărat pentru nepotul ei din Germania haine şi pantofi, a făcut drumul până acolo şi, ce nu s-a potrivit micuţului, a adus înapoi. Fără discuţii, fără mutre, fără OPC.
La nicio lună de când am luat laptopul (de pe net), R. mă întreba dacă sunt mulţumită de el. Cum să nu fiu, merge genial de bine. Pentru că, dacă nu îmi convenea ceva sau pur şi simplu găseam un deal mai bun, puteam să-l fac pachet şi să-l trimit vânzătorului. Primeam toţi banii, fără discuţii. Nu a fost cazul, pentru că tractorul e absolut superb, dar puteam să-l schimb, dacă ceva nu-mi convenea.
Am făcut un retur la o bluză, luată împreună cu D., pe care nu am mai probat-o în magazin. Ajunsă acasă, am văzut că stătea chiar ca pe gard şi, cum nu sunt chiar generoasă în zona propice silicoanelor, arăta ciudat. Am dus-o înapoi peste câteva zile şi am ales să primim “store credit”, că oricum mai aveam una-alta de cumpărat.
Tot acolo am găsit un rucsac de laptop pentru tractor. Deşi rucsacul este pentru un laptop cu diagonala de 17 inchi, iar al meu are 17,3, D. mi-a recomandat să iau “sacoşa”, că oricum pot să o returnez, dacă e laptopul prea mare. Nu a fost din nou cazul, s-a potrivit de minune, dar era oricum plăcut să ştii că, dacă nu intră tractorul în “husă”, nu rămân cu un rucsac inutil, doar pentru că marfa, odată vândută, rămâne la mine.
La o săptămână de la întoarcerea în ţară, tată-miu, că el este marele specialist în compuri, a luat un rahat de router wireless. Un gunoi ieftin şi prost, de la o firmă de care nici naiba nu a auzit până acum. Care a funcţionat 3 zile şi după aia abia mă conectam la net. După 2 săptămâni de draci şi “du-l naibii şi dă-le-n cap cu gunoiul ăsta”, m-am iritat destul încât să-l iau de toartă şi să cumpăr altul. Odată ajunşi acolo, deşi ăl bătrân era tăcut ca o fecioară în noaptea nunţii, l-am anunţat pe vânzător că mirobolantul obiect luat de la ei nu funcţionează.
Pentru că este un magazin cu care ăl bătrân face “biznis” de ani buni, plus că le-a adus destui clienţi, omul ne-a spus să-i aducem routerul şi aruncă un ochi pe el. A confirmat şi el ulterior că era ceva zbanghit la el şi ne-a dat banii înapoi. Fără plângeri, fără tămbălău. Deci se poate.
Ar exista români care să poarte hainele 29 de zile şi să le returneze în ziua 30? Cu siguranţă. Aşa cum cred sincer că există americani care fac măgării din astea, profitând din plin de politica de “30 days money back guarantee”. Aşa cum sunt români care fac blatul pe mijloacele de transport şi sunt chiar mândri de ei. Dar nu ar fi atât de mulţi. Ne-ar fi mai plăcute cumpărăturile, dacă am şti că avem şi această protecţie suplimentară. Eu nu m-aş duce să schimb un produs doar pentru că pot, dar, dacă aş avea probleme cu el, mi se pare normal să-l duc înapoi şi să primesc alt produs sau să-mi fie rezolvată situaţia prompt.
Nu cu OPC, cu ameninţări şi scandal. Oare pierd magazinele americane pe faza asta? Nu prea cred. La ce vânzări sunt, mi-e greu să cred că li se întâmplă ceva doar că Gigel a adus blenderul a doua zi înapoi. Că Gigica a descoperit că au deja unul şi i-a troznit o cratiţă peste ochi, să-i caşte a doua oară. Gigel însă ştie că, dacă se întâmplă ceva de genul, primeşte banii imediat sau poate cumpăra de contravaloarea blenderului. Poate-i ia nevestii un alt set de cratiţe, că s-a crăpat cea pe care a primit-o în cap. Oricum, dacă pe nevastă o apucă iar pandaliile, poate aduce şi setul ăla înapoi. Capul să-i reziste …
Nu cred ca solutia asta cu 30 days guaranteed e foarte buna la noi! In primul rand din cauza igienei (daca ai observat romanu e cam certat cu sapunul) – asta in cazul produselor de imbracaminte. In al doilea rand din cauza snobismului (cred ca ar fi foarte multe persoane care sa foloseasca produsul 29 de zile, ca sa-l vada prietenii, dupa care l-ar duce inapoi) Tu nu ai face, nici eu nu as face, pun pariu ca 99% dintre comentatorii de aici nu ar face. Dar noi suntem “fraierii”, “sclavii”, “prostii” – adica minoritatea!
Nu vorbesc de produsele stricate sau cu defecte – de alea mi se pare normal sa ti le schimbe fara comentarii!
Eu sunt curios cand se va respecta politica urmatoare si in magazinele din Romanica:”clientul nostru, stapanul nostru”?!
pai, la noi problema este ca vanzatorul recunoaste cu greu, spre deloc ca produsul are un defenct, (din fabrica, in urma transportului, un defect care nu e din vina ta-ulizator/cumparator).
dar ce te faci cand constati ca mai ai un produs la fel. ai uitat, primesti un cadou. ai comentat fata de prieteni ca ti-ar place un ceva. te trezesti cu 2-3 cadouri la fel de ziua ta.
nu ti-ar placea sa le poti returna pe cele “in plus”?
daca negustorul si consumatorul american isi asuma riscuri de genul snobi/magari/ nespalati de ce nu ni l-am asuma si noi (negustor si consumator roman). ca, desi nu cunosc alte natii, eu refuz sa cred ca numa’ in romania exista indivizi certati cu apa si sapunul.
Eu pot compara doar cu Spania, ca acolo am stat mai mult timp. Din pacate este diferenta intre noi si ei – acolo puteam sa merg cu autobuzul fara sa am nevoie de servetele parfumate sa trag “pe nas”, cum aveam nevoie cand stateam in Bucuresti!
Patania ta cu imprimanta imi aduce aminte de experienta mea cu defunctul “Interhome” (cred ca a falimentat intre timp). Pe bancul de proba de la iesire s-a dovedit ca produsul nu e in regula si a durat mai mult de jumatate de ora ca sa ne primim banii inapoi pe el (era ultimul).
Pe de alta parte, am intalnit si magazine in care am fost asigurata ca daca ma intorc cu produsul (si cu bonul, de obicei), pot sa il schimb sau sa imi iau banii inapoi. N-a fost cazul, din fericire 🙂
Mi s-ar parea normal sa pot returna un produs, cu conditia sa fie in stare buna sau sa aiba un defect din fabrica. Nu cred ca e nevoie sa iesi cu o rochie o noapte intreaga in club ca sa observi ca nu ti se potriveste.
Depinde de noi ca aceste situatii neplacute sa fie rezolvate corect, cu respectarea legislatiei. Asta inseamna, in primul rand, ca noi sa cunoastem legislatia.
De multe ori problemele sunt datorate necunoasterii legislatiei. Si, tot de multe ori, este vorba si despre neatentie (sau confuzie) – nu te uiti foarte bine la ce semnezi (stiu, uneori este de-a dreptul enervant sa buchisesti un document scris cu font de 5, avand vreo 5 – 6 pagini). Si este vorba, tot de multe ori, de lipsa de profesionalism a vanzatorilor.
Totul se rezolva in timp dar numai si numai daca, in fiecare moment, suntem gata sa cerem calitate. Indiferent daca discutam despre sosete sau computere, despre servicii de internet sau bancare. Tebuie sa cerem calitate.
Dar pentru asta trebuie sa stim ce este calitatea. Vedem, unii dintre noi, ce este “afara” – si acolo s-a ajuns la niste relatii normale fiindca oameni stiu ce vor.
Chestia cu “piata regleaza” este o poveste mult prea vaga. NOI reglam, noi, cerand si oferind la randul nostru calitate.
Intr-un supermarchet, ma uitam la oamenii care scormoneau intr-un morman de portocale cal. II cu pret de cal. I … incercau sa gaseasca cate ceva care sa fie comentibil, in loc sa fi lasat totul balta, ca se spele pe cap cu ele, figurantii aia de manageri.
Cat timp vom accepta gunoaie, vom primi gunoaie – si la propriu, si la figurat.
Ah … era sa uit : majoritatea dicteaza trendu’ …
Asta inseamna ca, pe langa ce faci pentru tine, sa duci si “munca de lamurire” cu fraieru’ de langa tine, care este gata sa “inghita” orice.
Eu nu inteleg returnatul la produsele de igiena gen aparat de ras electric sau epilator daca sunt functionale. Si nici returnatul hainelor nu mi se pare ok: daca nimeresti una returnata e ca si cum ti-ai lua haine second la pret de noi.
Din pacate ce se aplica in US,nu cred ca ar fi posibil in Romania.Sa luam exemplu Costco,care da 2 ani garantie. Mergi azi si cumperi un tv(de la Costco).Peste un an te gandesti ca vrei unul nou!Ce faci?Mergi la Costco,aia iti dau banii inapoi,si apoi iti cumperi un produs mai bun cu aceeasi bani.Eee cati romani au facut asta,si se mai si laudau dupa!Dar si americanii profitau!Asa ca dupa ce faci faza de cateva ori,ti se spune frumos,sa mergi la plimbare!:)))
De obicei nimeni nu prea sta sa probeze hainele in magazin.Asa ca le cumpara si daca nu-s bune…return. Cand sunt “final sale”(foarte reduse la pret de obicei),atunci nu le mai poti returna.
Io ma intreb destul de des,cum ar fi sa fie in Ro magazine care au refill la bauturi-sucuri,cafea etc.Deja imi imaginam cum stau “bietii oameni” cu sticlele de plastic sa le umple!lol:))
Diana, ai dreptate. Am uitat de refill. Noi cumparam ceva suc si beam din pahar, dupa care plecam, pe ideea ca doar am platit pentru un pahar, desi la fast-food-ul in cauza puteai sa-ti mai pui de cateva ori in pretul ala. 😀
La probat de haine e nasol cand prinzi weekendul si e toata lumea la Mall. Spre deosebire de mall-urile noastre, la alea se cumpara in draci. Am stat si 30 de minute la coada sa intru in cabina de proba. Ai dreptate la faza asta, iei produsul acasa, il probezi si-l aduci a doua zi daca nu-ti convine. Oricum aveam timp la dispozitie macar. Plus ca incepusem sa merg la cumparaturi in timpul saptamanii, cand lumea era la munca si magazinele goale.
Laptop de 17 inci? Mai mare nu găseai? Ori nu era pe stoc. Cred că e imens… :))
Am avut un 15 inchi inainte, si, daca tot au aparut astea mai mari, am luat din asta. Pentru web design ai nevoie de un monitor ceva mai marisor si, cum nu doream desktop, trebuia sa fie o strutocamila din asta. E un tractor de calculator, asta e clar si greu ca mama ciorilor. De aia am si luat rucsac, ca si asa il simt pe spinare. Fie vorba intre noi, existau si de 18 inchi, asa ca zic ca am fost chiar modesta 😀
Cat despre stoc, la shopul online de la care am luat, era pe stoc. Bun, si pretul a fost de vreo 3 ori mai mic decat in Romania. Pe bani romanesti am dat cam 1900 de lei pe magadau, deci am facut un bisnit foarte bun.
Eu in locul tau cumparam un laptop normal si un ecran mare. Eventual un docking station sa nu mai fi obligat sa conectezi/deconectezi mufe.
Pai daca returnezi o haina in mod normal nu ar mai trebui scoasa la vanzare…dar nu m-ar mira sa o porti dupa ce a terfelit-o unu vre 2 saptamani si a poi a zis ca nu i mai place
E scosa la vinzare la un pret special (undeva la 50%) pentru ca a fost returnata fara posiblitatea de a o returna iar. Deci daca o vrei o cumperi daca nu, cumperi una noua.
Ramo, gândeşte din perspectiva ta: n-o să faci toată viaţa web design, hai să zicem că vreodată vei dori să-ţi deschizi afacerea proprie. Ai vinde românilor haine cu opţiunea de returnare peste 30 de zile? Eu nu. Sau poate da, însă cu menţiunea strictă că e la latitudinea vânzătorului dacă acceptă haina înapoi, şi dacă nu are urme vizibile de purtare pe ea. Altfel, cum ziceau şi antecomentatorii, te trezeşti cu români care-ţi folosesc magazinul pe post de închirieri-shop.
Sorry dar asta e mentalitate de rupt in dos.
Care to elaborate, honey?
Mentalitatea asta de rupt în dos e deja peste ce se practică la noi, deci .. m-ai pierdut pe drum.
Ar fi frumos, dar suntem încă departe. Avonu-ul avea o politcă de acest gen, dar acum au schimbat condițiile și te lipsești să trimiți înapoi chiar dacă rujul este cu 5 nuanțe mai deschis decât ceea ce era în catalog.