Educatie financiara pentru copii?

Educatie financiara pentru copii?

Este cât se poate de clar că majoritatea românilor au ZERO educaţie financiară. Când spargi toţi banii pentru a te da în stambă de sărbători şi faci o groază de greşeli, este clar că habar nu ai cum să rezişti în ‘societatea’ asta şi prea repede nu vei ieşi din rahat.

Pentru mulţi români trecerea asta la ‘capitalism’ s-a lăsat cu capete sparte. Nu suntem încă pregătiţi pentru tot ce înseamnă acesta, avem destule metehne vechi, de pe vremea pe când aveam bani dar nu prea aveam pe ce să-i cheltuim. Să nu mai spunem că suntem mereu tentaţi să facem ‘concurs’ cu alţii pe nesănătosul principiu ‘dar ce vor zice vecinii dacă nu am maşină nouă?’

Pe unii începe să ne preocupe mai serios problema banilor, modalităţi de gestionare inteligentă, eventual economisire, dar sunt încă destui care trăiesc de pe azi pe mâine fără nicio intenţie de a învăţa ceva din greşeli. Iar copiii lor văd toate greşelile astea şi nu primesc educaţia necesară, pentru ca măcar ei să nu facă aceleaşi prostii.

Şcoala este în general inutilă în problema asta, pentru că în general se vorbesc ‘discuţii’ şi teorii, asta dacă se încearcă oferirea unei minime educaţii financiare.

Nu am copil încă, dar cuget că ar fi important să ştie de mic că banii nu cresc în copaci şi că e bine să te pregăteşti mereu pentru viitor.

  • obişnuit cu micile economii – are puşculiţa lui şi vede acolo cum se ‘strâng’ banii
  • atitudine de responsabilitate din partea părinţilor – un părinte care dă vina pe bănci pentru greşelile lui financiare nu-şi va învăţa niciodată copilul să fie responsabil. Da, banca te-a ‘păcălit’ să faci credite, iar tu ai fost destul de prost şi de lacom să crezi toate poveştile. Acum plăteşte-ţi ratele şi respectă-ţi obligaţiile. Odată ce ai semnat un contract, trebuie să-l respecţi şi faptul că încerci să te ‘fofilezi’ nu va transmite un mesaj OK copilului tău.
  • atitudinea fatalistă pică bine în Mioriţa, nu în familie – părinţii care nu fac altceva decât să se plângă că nu sunt bani nu vor educa niciodată un copil cu spirit antreprenorial sau destupat la creier. Sunt destule familii care mai câştigă un leu pe diverse munci (chiar şi ‘de jos’, aşa cum le vede naţia asta de directori) şi care le arată copiilor că, dacă doreşti cu adevărat, chiar se poate. Nu toţi românii pot câştiga un venit suplimentar dar drept este că şi pe majoritatea îi doare exact în dos de ideea asta. Mai uşor să-ţi plângi de milă.
  • dacă spargem banii aiurea, la fel vor face şi ei – dacă tati a făcut credit pentru masa de Crăciun şi pentru concediul de la vară, copilul va învăţa că se poate trăi pe banii ‘altora’, pentru că va fi mai greu să bage la cap că tot banii lor sunt, dar cu o dobândă serioasă. Dacă familia se dă peste cap pentru a ţine pasul cu alţi vecini şi cumpără fără discernământ, juniorul va face la fel.

Suntem rezultatul educaţiei de acasă în mare parte. Ai mei mi-au băgat destule chestii isteţe în căpăţână (economiseşte, plăteşte-ţi la timp facturile, încearcă să nu iei credite) dar au mai făcut şi ei unele greşeli, iar eu le-am imitat. Auto-educaţia financiară nu vine chiar repede, aşa că până la vârsta la care ‘te deştepţi’ se poate să te bagi în rahat cât pentru o viaţă. Asta dacă te vei deştepta vreodată.

De asta consider că ar trebui să ne învăţăm copiii să respecte banul muncit şi să nu facă greşelile noastre sau ale înaintaşilor noştri. Dar atât timp cât nu le dăm exemple viabile şi nu le explicăm unele chestii, cât şcoala nu se omoară să le bage asemenea informaţii în cap, vom avea generaţii întregi de gigei care-şi amanetează viaţa pentru un Q7.

Idei? Soluţii? Experienţe?

 

Orice share ajuta. Multumesc.
Share on Facebook
Facebook
Pin on Pinterest
Pinterest
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

32 Comments

  1. Daca aceasta educatie nu e facuta acasa,la scoala nu ajuta la nimic.Exemplul personal e totul si in acest caz.Chiar daca ai o situatie financiara buna, poti sa iti educi copilul sa fie disciplinat din punct de vedere finaciar. Prioritatil trebuie aratate de mic copilului, pentru a stii inspre ce sa canalizeze resursele

  2. gupi

    – Băi copii, voi vrei calculator, asa-i ?
    – Da tata, ca suntem satui sa te tot bâzâim la cap să ne lași pe internet* de pe laptopul tău.
    – Așa, buun. Uite, voi strângeți bani (din mărunțiș, pentru extra-job-uri făcute în casă, de la bunici, etc) și când aveți destui, luăm un calculator** să vă fie de folos.

    * accesul la internet e guvernat de reguli stricte și e monitorizat de părinți;
    ** model de calculator sugerat pentru copii: Raspberry Pi sau CuBox

    Asta e doar un exemplu minor, dar e clar că trebuie foarte puțin ca dorinta lor să se canalizeaze in disciplină.

    • dojo

      Bun exemplul. Si banuiesc ca juniorii au deja calculator. Sau? 🙂

  3. Hahaha:)) “atitudinea fatalistă pică bine în Mioriţa, nu în familie – părinţii care nu fac altceva decât să se plângă că nu sunt bani nu vor educa niciodată un copil cu spirit antreprenorial sau destupat la creier. Sunt destule familii care mai câştigă un leu pe diverse munci (chiar şi ‘de jos’, aşa cum le vede naţia asta de directori) şi care le arată copiilor că, dacă doreşti cu adevărat, chiar se poate. Nu toţi românii pot câştiga un venit suplimentar dar drept este că şi pe majoritatea îi doare exact în dos de ideea asta. Mai uşor să-ţi plângi de milă.” – Asta mi-a placut la nebunie si ai mare, mare dreptate. Insa nu prea e de ras…

    Si eu am facut si mai fac inca greseli “mostenire de familie”, ca sa zic asa. Am fost invatata sa traiesc de la o zi la alta, ca nu eram prea bogati si ai mei nici nu vor fi vreodata. Tata e arhitect, insa este dezastru ambulant in afaceri. Uneori imi pare rau de incapatanarea lui de a nu evolua. Si sper sa nu citeasca blogul tau:)))

    Acum m-am pus si eu putin pe picioare si incerc sa strang un ban, de fapt sa produc mai mult si sa strang. Nu imi place shoppingul, cumpar rar si numai lucruri de calitate, durabile, iar singurele “chestii” in care investesc sunt calatoriile – adevarata scoala a vietii.

    • dojo

      Am si eu aceeasi frustrare cu al batran, care e un individ FOARTE harnic si, daca si-ar pune creierul la contributie ‘business wise’, mi-ar da fum. Dar considera ca nu mai este la varsta la care sa incerce sa schimbe lumea (peste 50 de ani), asa ca e bine oricum. Uff. 😀

  4. Inainte sa ii invatam pe copii cum sa stranga niste bani la pusculita ar trebui sa invatam si noi cum se face asta. Degeaba ii spun eu copilului meu sa stranga bani pentru viitorul calculator cand eu mananc numai in oras, ma imbrac numai cu toale de firma etc. Caracterul copilului ar trebui sa fie apropiat de cel al parintelui. Daca eu sunt cheltuitor si ma dau in stamba de fiecare data cand am ocazia, copilul va fi la fel.

    • dojo

      Absolut. Nu poti predica o chestie pentru ca apoi sa procedezi altfel, pentru ca un copil va fi imediat contrariat. Deci incepem sa ne educam si noi, pentru ca apoi sa-i putem educa pe cei mici.

  5. kekee

    La mulţi ani Şilavaracald !

  6. genul acesta de educatie este nemaipomenit pentru copii !
    insa, inainte de toate, parintii ar trebui sa fie “absolventi”, pentru a-si putea modela copii corect.

  7. dam167

    Ultimul paragraf tine de educatie, nu de educatie financiara. Atata timp cat omul care are Q7 e bine vazut pentru simplul motiv ca are asa ceva, asta se intampla. Si nu e vorba numai de pustani. Sunt patroni de firme care se folosesc de o asemenea imagine pentru a-i prosti pe altii. Vorba aia, de ce n-ai avea incredere intr-un om prosper? De unde stiu? Pai are Q7.

    Cat despre pusculita, ce strang adultii nu prea e treaba copiilor, cel putin nu cat sunt mici. Conteaza cum si pentru ce le dai bani – pana la urma venitul copiilor si implicit economiile lor se fac tot din banii tai ca parinte. Modul in care un copil percepe sumele de bani tine si de preocuparile lui si de modul in care isi imparte prioritatile. Cel mai important e modul in care dai bani unui copil si felul in care il faci sa inteleaga situatia financiara a familiei.

  8. Gabriel

    Salut,
    Nu stiu ce aveti voi impotriva creditelor. Sint un motor puternic al capitalismului. Ar fi trebuit sa merg cu autobuzul si sa stau la parinti pina cind stringeam bani de masina si de casa, sau sa le iau pe amindoua pe credit cind dobinzile erau mici. Voi va ginditi la bani in termeni absloluti. Banii si timpul sint relativ. De ce sa nu iau $100 credit acu cind fac $10/ora cind stiu ca in 10 ani o sa fac $30/ora. Si ce daca o sa platesc $200 in total? Am salvat azi 10 ore care o sa ma coste 6. Aici in Canada totul e pe credit. Pe ansamblu tarii oamenii au 123% datorii fata de assets. Si ce daca? If the shit hits the fan chiar daca ai stat cu chirie toata viata tot in strada si flamind te trezesti.
    Hai spor,

    • dojo

      Gabriel, uiti sa mentionezi ca sunt destui oameni (SUA cel putin) care-si PIERD CASELE pentru ca au credite. Nu spune nimeni ca sunt rele complet, dar sa iei credit pentru cumparaturi sau vacante e idiot. Mai ales cand mai nou lumea isi pierde jobul, ca asta e cam problema peste tot 😉

  9. Cristian

    Cel Rau. Mai ales ca are si de ce. Dupa ce te-am laudat pentru textul ireprosabil de ieri, vii astazi si mi-o trantesti de n-am aer sa ma ridic de jos ! Deci 1. Copilul nu trebuie lipsit sub nicio forma de atributul principal al existentei sale : copilaria ! A-l responsabiliza prematur cu griji financiar-contabile, cu studii de piata, cu atitudini fata de imprumuturi bancare si perspectiva zilei de maine, nu inseamna altceva decat a-i rapi cea mai frumoasa perioada a vietii iar acest lucru e posibil sa-ti fie reprosat mai tarziu. Copilaria trebuie sa fie una fara griji, de orice natura ar fi ele, iar noi, in calitate de parinti, nu am inteles nimic din rostul nostru pe pamant daca ii punem de mici sa economiseasca in locul nostru “pentru a-si lua calculator” sau te miri ce. Educatia financiara se acumuleaza in timp, in special la varsta adolescentei si nu este o materie predata nici la scoala si nici de catre parinti.Este un cumul de experiente extrase autodidact din momente de viata, dorinte, impliniri sau neimpliniri, de amploare sau insignifiante. Si, deoarece am pus 1. acum trebuie sa pun si 2. Nu admit niciun fel de replica sau contraziceri pe aceasta tema. La varianta pusculitei, discutata cu ceva timp in urma intr-un grup de amici am auzit si urmatoarele doua variante : unul dintre copii incepuse “sa-i faca” pe parinti prin buzunare si prin poseta iar altul nu isi cumpara nimic de la patiserie in pauza de la scoala , ambii din dorinta de a ajunge la suma necesara pentru a le fi cumparate stiu eu ce chestii normale pentru varsta si nevoile lor. Deci sa le lasam copiilor bucuria de a trai fiecare zi veseli, zambitori si mai ales, lipsiti de griji. Punct.

    • ionut

      @cristian ar trebui sa-ti faci si tu blog :), in rest rezonez cu tine

  10. ady

    cristian, iarta-ma, dar vreau sa te contrazic. putin. nu chiar de tot.
    ok, lasam copii sa fie copii si sa se bucure de copilarie si le oferim chestii normale pentru varsta si nevoile lor, dar cand copilu’ vrea numa’ toale cu hanna montana/cars/micky mouse sau mai stiu eu ce alte dracii, care costa o caruta de bani doar pentru o poza lipita, eu cred ca ar cam trebui sa invete ca banii aia se fac muncind si nu batand din palme.
    nimeni nu zice sa-l indomi cu informatii privind DAE si RASDAQ sau mai stiu eu ce de la 2 ani, da’ sa incepi cand e adolescent, e deja prea tarziu.
    dap, banii aia pe care copilul ii economiseste vin tot de la tine, dar ii poti oferi responsabil: ca un cadou cu o ocazie speciala, pentru niste rezultate spectaculoase la scoala (mda, nu prea sunt de acord aici, da’ pentru o chestie nemaipomenita, poate), pentru anumite “munci” prestate in familie (nu toate, copilul trenuie invatat sa ajute in casa fara recompense financiare, ca nici mama nu calca/spala/gateste pentru familie pentru bani, nici tata nu schimba becuri/repara masina/duce gunoiul pentru bani; sau invers, ca am fost cam sexista).
    parte cu a nu-ti cumpara nimic de la patiserie ca sa economiseste, tine tot de educatia financiara. daca ai un sanwich/fruct/ceva in ghiozdan, da, e aiurea sa dai banii la patiserie.
    in educatia financiara intra inclusiv sa inveti copilul ca unele cheltuieli “inutile”/”de lux”/”de placere” sunt utile, ba chiar foarte necesare vietii. trebuie invatat sa discearna si sa aleaga si sa-si faca alegerile cu ochii deschisi. trebuie sa invete inclusiv ca in viata mai trebuie sa te mai si distrezi, nu doar sa muncesti ca o masina sa faci bani.
    educatia financiara e o chestie extrem de complexa, cred eu.
    discutia despre credite pe mine ma distreaza. eu am invatat de la ai mei ca se pot face credite. ca au pornit de la lingura, si chiar n-aveau cum sa economiseasca ca sa-si ia cele necesare. dar m-au invatat in acelasi timp ca creditele se platesc. chiar si atunci cand rata creste. ai semnat, ai luat banii, stiai ca e posibil ca rata sa creasca (trebuie doar sa citesti contractul; acu’ bancile scriu tot), ai luat banii si i-ai folosit, atunci platesti. fara comentarii.
    am un singur credit. pentru casa. sunt uneori tentata sa mai iau unul de consum pentru niste chestii, dar fac socoteala si imi dau seama ca desi in majoritatea lunilor reusesc sa pun un ban deoparte, sunt luni in care cheltui pana la leu. asa ca imi pun pofta in cui si astept vremuri mai bune (un job mai bun/salariu mai mare).

    • Cristian

      Sa nu “urle” dupa toale cu hanna montana/cars, etc.,e chestie de educatie a bunului gust si delimitarea de spiritul de turma, sa isi ia mar sau pachet la el tine de educatia unei alimentatii sanatoase. Ce treaba au astea cu … prefectura ?

      • ady

        in viziunea mea, toale “de firma” la 4-5-6-7 ani, ca sa te vada copii la gradi, echivaleaza cu credit pentru plasma/Q7 la 25-30-40 de ani ca sa te vada vecinii din bloc. tine tot de educatia financiara si stima de sine.
        ok, inlocuieste pachetul din ghiozdan cu merdelene/patiserie facuta in casa. din banii de-o portie de la chioc ies macar 4-5 portii. ca sa nu mai intram in sfera educatiei alimentare.
        parerea mea ca nu poti sa incepi educatia financiara la 15 ani/in adolescenta.
        un copil il educi de la nastere, sub orice aspect. adaptat fiecarui nivel de varsta, dar incepi “de la inceput”.

      • Shoptimist

        Asta se intampla deoarece parintii isi abandoneaza copii in fata televizorului…

  11. Rosca Liviu

    Eu când eram şi mai mic decât sunt acum, eram destul de strâns la bani. Ţin minte că, mai primeam bani de la ei mei când mă duceam la magazin şi mie îmi dădeau în plus ca să îmi cumpăr ceva.
    Eram prin clasa a 5-a (acum 7 ani), strângeam 2-3 săptămâni ca să îmi cumpăr… ghici ce :)) Credit pe cartelă, eram pe orange prepay şi era opţiunea aia wap unlimited de 4 euro :))
    Stăteam toată ziua pe wap :)) dar stăteam pe banii mei 😛

  12. Shoptimist

    Parerea mea e ca depinde in primul rand de educatia pe care au parintii si in al doilea rand de situatia financiara. Daca nu exista o stabilitate financiara in familie e destul de greu sa inveti copilul sa stranga bani cand abia reusesti sa acoperi cheltuielile lunare.

  13. ady

    educatia financiara nu inseamna musai sa inveti copilu’ sa stranga bani. educatie financiara se face si atunci cand abia acoperi cheltuielile lunare. unul din cele mai importante aspecte este sa inveti sa te intinzi cat iti ajunge plapuma. vorba lu’ dojo, sa nu iei credit sa duci familia in vacanta in grecia/bahamas/etc, cand tu n-ai bani sa ajunci de la bucuresti la pitesti pe autostrada, si dupa-aia sa nu te vaieti ca te-au inselast bancile si n-ai bani sa platesti creditul.

    sa ma opreasca cineva, va rog. 🙂

  14. Claudiu

    Off-topic: you’ve got mail

      • Claudiu

        oh; it uorcs 😛

  15. hmmm, e dificila speta. Intr-adevar, e bine sa iti inveti copilul inca de mic sa respecte valoarea banului. Dar privind pe cealalta parte, parca iti este drag sa ii oferi lucrurile de care noi am fost privati in anii dinainte de 90, chiar daca nu intoatdeauna le “merita”. Este extrem de greu sa gasesti intoatdeauna un echilibru.

  16. Bogdan

    Dojo girl, ar trebui sa scrii mai multe articole legate de educatia financiara. IMHO sunt cele mai educative articole pe care le-am citit pe blogul tau. Felicitari!

  17. Parere mea este ca..cum il cresti asa il ai..dc l-ai invatat rasfatat ti se va sui in cap si niciodata nu va aprecia valorarea banului….si cred ca va copia ceea ce vede la parinti tata a fost un om foarte chibzuit ..si eu cred ca il cam mostenesc!

  18. Poate sa nu conteze ca il cresti sa stranga bani. E posibil sa isi schimbe viziunea in timp. Eu am strans doar din banii de buzunar de la ai mei, acum mai bine de zece ani, sume pe care multi oameni se plang ca nu le pot strange acum dintr-un salariu de la ai mei. Si nu, nu primeam sume enorme. Dar tot ce puneam puneam deoparte. Si in fiecare luna depuneam ceva in banca. Si am continuat asa o vreme si dupa ce am inceput facultatea, dupa ce am si fost angajata o vreme. Pana prin 2007. Cand am inceput sa nu mai pun deoparte. Si sa cheltui din cei pusi deoparte. Ca doar erau banii stransi de mine, nu? Am inceput cu un laptop. Si apoi s-au mai gasit si alte chestii tentante. N-a contat ca am fost educata sa pun bani deoparte. In ultimul an am inceput sa mai pun bani deoparte, dar nu asa cum o faceam cand eram mica. Diferenta e maricica. Atunci puteam sa strang de vreo 7-8 ori mai mult in acelasi interval. Acum stiu mai multe motive pentru care as putea sa intru in banii aia.

  19. Ceea ce nu inteleg eu este -de ce parintii nu isi invata copii ca in viata iubirea este cea mai mare avere ?

  20. Cristina

    Cred ca e bine ca educatia financiara a copiilor sa fie facuta acasa, in familie: prin puterea exemplului parintilor, prin asumarea unor responsabilitati/riscuri, prin recunoasterea greselilor proprii si ale celor din jur…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.