Physical Address

304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124

Muncim sau nu în timpul facultății?

Probabil marele complex al familie mele este că nu au putut să mă țină „acasă” pe timpul facultății, pentru că, în ideea lor, datoria unui părinte este să te sprijine complet până termini cu școlile mai mult sau mai puțin înalte.

Am intrat la radio la finalul anului 1998, peste 8 luni aveam deja contract/carte de muncă. Alea 8 luni au fost groaznice, mergeam la școală și la radio, eram roata a unșpea la căruță, mă rugam de fiecare să mă lase pe post, că eram totalmente pe lângă (singurul om care atunci începea, colegii aveau cel puțin 5 ani de radio, mulți chiar un deceniu de muncă în domeniu).

Am răzbit până la urmă, mânată de mania mea de a realiza ceva, dacă mă roade suficient de tare. De la semnarea contractului am început să văd viața chiar mai bine, nu mai aveam doar eterna problemă a „balansării” vieții de student la zi cu munca full time, aveam și un salariu deloc urât. Era cam de 3 ori mai mare decât aș fi primit ca învățător, dacă alegeam să intru în branșă, deci începeam să mă felicit pentru nasul meu cel bun.

Familia rămânea însă constant neconsolată că trebuie să merg la muncă, să mă confrunt cu toate problemele de care are parte un adult la job, să mă trezesc la ore inumane (din fericire am făcut matinal doar 3 luni, dar mi-a ieșit pe nas ora 4:30, ora la care trebuia să „răsar” zilnic), plus că aveam de învățat pentru școală și profesorii mei (majoritatea) nu puteau înțelege că nu toți suntem neam de Rockefeller, să putem merge doar la școală.

Mai aveam colegi care luptau pentru burse de merit și care mă priveau cu superioritatea premiantului clasei. Și erau mirați că nu mă interesează atât de tare subiectul. Preferam la orice oră un salariu de 5 ori mai mare cel puțin decât banii pe care-i primeau ei (dacă-i primeau, că mereu se întârziau plățile), plus că eram deja interesată de munca mea mai mult decât de niște cursuri pe care le învățam în câteva zile la o adică.

Consider că, în afară de Medicină sau poate încă o specializare-două, ce necesită studiu extrem de serios și dedicație 100%, majoritatea facultăților în România sunt „școli de balet” și mi se păreau așa acum vreo 10 ani, să nu mai spunem ce este acum în domeniu. Nu văd niciun motiv pentru ca un student să nu încerce măcar un part-time, mai ales dacă studiază o specialitate mai lejeră. Nu e ușor să lucrezi și să fii student în același timp, dar avantajele unei asemenea situații sunt uriașe:

student

Ai banii tăi încă de atunci

Știu că sunt studenți care nu se rușinează nici la 30 de ani să stea pe spinarea părinților. Eu mi-am dorit să le ușurez munca imediat ce s-a putut, plus să am eu banii mei. Familia mea a făcut eforturi enorme să mă țină în școli și să-mi ofere ce au putut, dar interesul meu, imediat ce am ajuns adult, a fost să îi degrevez cât se poate și, de ce nu, să încep să mai ajut și eu.

E vârsta potrivită pentru a face prostii financiare

Imediat ce te vezi pe salariul tău, ai tendința să faci o mie de prostii. Să-ți cumperi tot felul de bulendre inutile, să faci rate etc. Deh, majoritatea nu am fost sfinți și au trecut ceva ani până să ne băgăm mințile în cap. Una e să faci tâmpeniile astea la 20-24 de ani și alta după 30 când probabil ai și o familie, ce va trage de pe urma imaturității tale financiare.

Experiența de muncă este absolut de neînlocuit

La sfârșitul anilor de școală aveam un post foarte cald la radio, destulă experiență, emisiunea mea bine înfiptă în grila de programe, salariul ce creștea periodic, respect etc. Colegii mei ieșeau amețiți de pe băncile școlii și nu știau ce-i așteaptă, cum să reacționeze, ce vor face de acum încolo. Unii au reușit să se înfigă bine, pentru alții contactul cu piața muncii a fost dureros și șocant.

Majoritatea angajatorilor cer deja experiență și e până la urmă de așteptat să facă asta. Mulți absolvenți de facultate sunt atât de pierduți în spațiu, încât îți ia săptămâni sau chiar luni să-i aduci la un nivel normal pentru a putea lucra eficient pentru companie.

Școala este una, experiența în câmpul muncii este altă Mărie, chestie pe care mulți studenți refuză să o vadă. Faptul că profesorul X te vede ca pe noul Einstein în materia lui nu înseamnă nimic, dacă materia aia nu te pregătește CLAR pentru ce vei face la job. Discrepanța între ce se învață la școală și care este realitatea în câmpul muncii e cam vizibilă în toate domeniile, pe IT/web de pildă este deja chiar amuzantă.

Notele alea mari sunt cam irelevante în majoritatea cazurilor

Dacă nu e vorba de nu știu ce job minunat, unde trebuie să fii cel mai tare din parcare și diploma e chiar importantă, veți observa că bursele alea de merit contează cam zero barat. În multe domenii angajatorului nu îi pasă de notele din timpul anilor de studii, de nota de licență și alte daravele, dorește un om care să fie în stare să lucreze cât mai bine în respectivul domeniu.

Pe mine ca angajator nu m-ar încălzi cu nimic că ai nevoie de o remorcă să-ți cari toate diplomele și medaliile, dacă la un test practic ești praf. Notele tale nu înseamnă nimic, când tu trebuie să îmi produci mie bani și eventual să te descurci în domeniu cât mai repede, că nici timp și chef nu am să te dădăcesc. Și, dacă o fac, sigur nu pupi salariile alea uriașe la care crezi că-ți dă dreptul diploma în cauză.

Pentru mine, faptul că am intrat la job încă de la terminarea liceului a fost probabil cel mai bun lucru ce mi s-a întâmplat, oricât de triști erau ai mei că mă confrunt cu probleme de oameni mari, deși pentru ei eram încă Ramonica aia de se juca în casă cu păpușile. A fost o educație excelentă, am câștigat experiență, gust pentru bani, plus că am avut mereu o senzație de reușită, chiar dacă unii colegi mai studioși făceau mișto de „chiulurile” mele.

Îmi amintesc că o prietenă a reușit să mă scoată din țâțâni la o fază, când mi-a comentat „mai vii și tu la școală”, ocazie pentru mine să-i amintesc că, în timp ce ei stăteau pe banii părinților (și unele familii abia reușeau să se descurce cu un copil student la Timișoara) și ardeau gazul amboulea la discoteci (că doar nu toți rupeau băncile cu munca), eu aduceam bani în casă, îmi plăteam o groază de chestii ce aveau legătură cu școala, aveam carte de muncă și eram „cineva”.

Pentru mine deci, răspunsul este cât mai simplu: dacă se poate, faceți școală și căutați-vă un job. Nu e ușor, dar veți avea niște satisfacții uriașe, să nu mai spunem că, pe când alții vor da din colț în colț, la final de studii, voi veți avea deja experiență și probabil chiar un salariu mărit, că doar n-ați lucrat degeaba toți acești ani.

Daca ți se pare interesant, un share ajută mereu. Mulțumesc.
dojo
dojo

Fost om de radio, transformata in karatista si apoi web designer. Am o firmă de online marketing si mi-am redeschis un webmaster forum.

Articles: 1761

63 Comments

  1. Eu n-am muncit in perioada facultatii, din pacate… Am terminat universitatea de arte si scoala dura cam toata ziua, de la 9 dimineata pana la 7, uneori 9 seara. Fireste ca acum vad ca a fost cam degeaba, dar ce sa fac, eram copil constiincios plus ca pe atunci ai mei isi permiteau sa “ma tina”. Am avut o studentie lipsita de griji, la fara taxa, am luat note bune si bursa, dar regret enorm ca n-am lucrat, pentru ca am resimtit un soc puternic apoi, cand a trebuit sa-mi gasesc un job fara experienta. Intr-adevar experienta e cea care conteaza cel mai mult si mi-as fi dorit sa-mi spuna cineva asta si in studentie. 🙂

    • Daca ai reusit totusi sa gasesti dupa asta un job OK, zic ca ai ajuns bine. Pana la urma si ai tai au facut ce doresc majoritatea parintilor: sa te ajute cat mai mult.

  2. DA! Exact aceeasi parere o am si eu: experienta e nepreteuita si oricine ar trebui sa isi caute job inca din timpul facultatii, chiar si daca posibilitatile materiale ale parintilor sunt bune.
    De fapt, prin strainataturi am vazut ca tineretul e incurajat sa munceasca, chiar si atunci cand provine din familii care si-ar permite lejer sa ii tina in spate si pana la 50 de ani…

  3. Si eu am lucrat putin in timpul facultatii, numai colaborari insa, nimic cu program fix. Mi-a prins foarte bine din diverse motive, plus ca atunci cand am terminat cursurile si am inceput sa caut de lucru nu am avut CV-ul gol-golut. Desi am fost unul din studentii care aveau bursa – nu de merit, insa, si doar pentru ca facultatea era una “de balet” :))- sunt total de acord ca notele mari si coronita de premiant nu te ajuta cu nimic mai tarziu, in viata. Zbaterea studentilor pentru note mari n-am inteles-o niciodata, mai degraba s-ar zbate sa castige ceva experienta.
    Totusi, sunt de parere ca un job full-time in timpul facultatii te priveaza de singurii ani din viata in care esti oarecum liber sa-ti traiesti aceasta viata, inainte sa te inhami in jugul monotoniei pe piata muncii.

    • Eu am avut un job absolut fascinant, as fi stat acolo si 16 ore pe zi. Acu’ depinde si de job, zic 😉

  4. Tocmai am terminat cls 12 si vreau sa urmez specializarea informatica la bbcluj. Desi poate parea un vis vreau sa imi gasesc ceva de lucru in domeniu si in acelasi timp sa iau si bursa+intrare la buget.

    Am auzit foarte multi care spun ca poti sa inveti mult mai multe pe parcursul facultatii si sa iesi mai bine cand termini decat daca lucrezi si inveti in acelasi timp.

    • Nu te baza doar pe faculta, mai ales pe informatica. In domeniul asta chiar poti invata enorm si acasa (de pe net). Vezi ce se cere si eventual ia-ti cate ceva de lucru. Cine stie, poate prin anii terminali deja ai o afacere de succes in domeniu sau un job misto

    • Ștefan, depinde de ce anume vrei pe viitor. Dacă vrei doar să dai cu sapa sau să ajungi manager, poate că merită să lucrezi mai serios din timpul facultății. Așa capeți anii de experiență (care-s același an de mai multe ori) cu care să iei fața fetelor de la personal și te mai obișnuiești cu prostiile corporatiste.

      Dacă aspiri însă la competențele astea de bun programator, eu zic să te axezi mai mult pe studiu; după facultate o să ai tot timpul din lume să lucrezi. Că înveți la școală sau acasă, important e s-o faci și bineînțeles și în direcția bună. Nu ignora fundamentele alea care-ți par criptice și inutile că mai încolo o să-ți vină greu, plus că alea oferă beneficii înzecite.

      De lucrat eu zic s-o faci pe perioada verii în vreun stagiu de practică la o firmă de la care ai ce învăța. Apropo, atenție că în unele firme mici e posibil să înveți mai mult ca în cele mari, de exemplu faimoasele multinaționale, unde poți fi doar un mic roboțel care face cafele sau răspunde la telefon. O alternativă ar fi și contribuția la proiecte open source. Ca să iei și bani te poți băga la Google Summer of Code.

      Îți recomand să citești și Advice for Computer Science College Students.

      În fine, alegerea e ta, dar măcar sper să fie ceva mai informată după comentariul ăsta.

  5. Incepand cu inceputul : facultatea e degeaba dpdv al experientei/invatatului de meserie dar hartia aia e nepretuita pt ca deschide usi care de altfel ar fi inchise pt totdeauna(asta pt cei care se gandesc sa nu faca fac.).

    HARTIE am zis pt ca niciodata nimeni nu ma intrebat cu ce note sau cu cat am terminat facultatea, toti vroiau hartia/titlul si experienta/portofoliu.

    La inceputurile IT in romania ani de zile te intrebau numai : University degree ? la care puteam sa raspund mandru YESSS asta pana un destept a intrebat Computer Science? la care a trebuit sa corectez No, mechanical engineering … a aparut si HR in ro 🙂

    Tu ai fost extrem de norocoasa sa prinzi un post ca cel de la radio, pt restul studentilor muncile la care au acces sunt cele de necalificat, sclav in magazin/mall orice job de cacao la care “experinta” de acolo e egala cu zero pt viitorul lor si o fac numai pt bani. Si nici acolo nu sunt bine priviti pt ca nu presteaza ore suplimentare ca sa ajunga la scoala/sesiune, sunt “neseriosi”.

    Experienta si banii sunt minunati, job+scoala=25 ore pe zi asa ca povesteste-ne la cate chefuri ai ajuns, ce ai vazut din viata de stundent ? cati prieteni ti-ai facut in facultate(ca facand foamea in camin si impartind ultima bere te leaga pe viata), ce povesti ai de zis copiilor/nepotilor despre anii de studentie ? asta e partea ailalta a monedei, anii de tinerete pe care le ucizi muncind.

    Nu o sa zic sa nu muncesti(si sa incerci tot ce se poate) daca ai ocazia sau nevoia dar sunt cei mai buni ani ai tai care nu se mai intorc, asa ca nu te lua nici prea in serios, traieste-ti viata la maxim 😀

    • 1. Spui asta în 2013. Dacă ai fi spus-o în 2006, era altceva. Chiar şi prin faptul că dacă o spuneai în 2006 riscai să fii bătut.

      2. Joburile de cacao sunt necesare fiindcă produc bani, şi nu puţini. Chelner, şaormar, secretară, vânzător, piţifelnic de ghişeu, zugrav, animatoare, reparator de electronice etc dar ştii că bagi 1200-1500 RON pe lună în buzunar. Dacă ai noroc de ceva ciubucuri, încă o dată pe atât. Majoritatea debutanţilor pe post de studii superioare au minimul pe economie în schimb. De aici putem trage şi concluzia că angajarea ca debutant cu studii superioare e doar la îndemâna unor copii de bani gata pe care îi ţin părinţii până mai avansează în carieră 🙂

      3. Prin 2006 (să o numim “Epoca În Care Riscai Să Fii Bătut Dacă Erai Student”, sau pe scurt EICRSFBDES 🙂 ), teoria cea mai populară prin blogărime şi comentaci suna cam aşa: “munca nu e pentru bani, banii sunt un rahat, care te face să cheltui pă cluburi şi imitaţii dă D&G din Dragonul Roşu, cocalare dă cocalari.com – adevăratul motiv pentru care trebuie să munceşti e faptul că trebuie să fii integrat în societate, să te scoli la oră fixă, să asculţi de ordinele cuiva, să plăteşti CAS.”

      De aici şi propaganda sinistră în favoarea (co)mu(n)iştilor, că “erau modeşti”, “erau decenţi”, “nu ţineau la bani, că oricum nu aveai ce cumpăra cu ei”, “nu căutau averi, că oricum le-ar fi pierdut sub Legea 18”, “erau respectuoşi”, “n-aveau cluburi şi piţipoance”, “aveau statut social fiindcă erau merituoşi, nu fiindcă aveau bani” (exemplu: ca inginer ai fi avut în comunism 2600-2800 de lei pe lună, şi ca zugrav 4000-5000, dar toţi voiau să fie ingineri 🙂 )

      • @Kathy aia era mai repede ’96 decat ’06, am fost acolo, am vazut 😀

        Exact faptul ca joburile de cacao platesc cat platesc iar ca debutant cu studii superioare ai minim pe economie e una din marile no-no pt. job full time in fac.

        Am pierdut destui colegi in anii 2-3 chiar 4 din 5 care pt gustul banilor si-au bagat picioarele in scoala, iar asta inseamna ca pana la pensie raman cu jobul de cacao.

        Neglijand idei de genul pierdere intelectuala etc. ai vrea ca copilul tau sa faca asta ? 🙂 ma indoiesc, sau sunt eu prea idealist ?

    • Nu am fost mare amatoare de chefuri niciodata. Am preferat sa-mi dorm noptile, nu sa umblu de tampita prin cluburi.

      Dar am avut viata personala, no worries. Am avut iubit, am facut sport aproape la nivel de performanta, am avut timp sa invat web design, am mers la lucru si la scoala.

      Deci depinde si cum iti imparti timpul. Au fost si luni cand eram plecata 18 ore pe zi de acasa, dar nu le regret, m-am simtit al naibii de bine chiar si in cazul asta 🙂

  6. Eu am lucrat full time. Chiar imediat dupa ce am terminat liceul, apoi m-am bagat la facultate la FR. Nu stiu daca a fost cea mai buna varianta, dar intre timp am reusit sa-mi fac o experienta, am intrat pe un domeniu OK, zic eu, care, poate ma va ajuta pe viitor.
    Chiar acum ceva vreme am facut si eu un articol asemanator…din punctul meu de vedere un DA mare pentru lucrul in facultate.

    Totusi, am si exemple care au invatat, au fost bursieri si…nici nu au dat licenta, dar sunt angajati ca ingineri la firme mari din Romania. Asa ca se poate!

    • Oamenii cu adevarat capabili isi gasesc locul lor. Mai greu poate, dar il gasesc. Chiar vreau sa cred asta 😉

  7. Am muncit in timpul facultatii pentru ca parintii mei nu aveau prea multi bani
    Am facut si voluntariat, am scris articole in diverse publicatii. Apoi am gasit un job la radio, castigam bine,dar timp liber nu-mi mai ramanea deloc
    Nu-mi pare rau, au fost experiente- pozitive si negative care m-au ajutat sa evoluez

  8. Îți dau dreptate în cea mai mare parte; totuși, partea cu “notele nu contează” este discutabilă – dacă aplici în străinătate, chiar foarte discutabilă.

    De pildă, aplicând la BMW – un post de intern la departamentul de Public Relations – am avut surpriza ca formularul de aplicație online să solicite nota de la licență – pe care, dacă nu o treceai, nu puteai finaliza aplicația.
    Și n-a fost singurul caz – mi s-a mai întâmplat, și numai la firme măricele – chiar dacă postul era de fapt un internship de jumătate de an, de pildă.

    Cred că nota la licență ar trebui să fie onorabilă. În unele cazuri, chiar poate face diferența.

    • Iata un exemplu de job la care notele sunt importante, deci probabil faculta’ aia nu o faci ca pe scoala de balet 😉

    • Ai dreptate, mai putin ca e vb de o firma straina care are cu totul alte masuri 🙂 in germanica facultatea te invata si practica, au cu totul alte criterii de predare/evaluare etc. pe cand in ro te indeasca cu teoria teoriei si atat….

      Uite si o ghicitoare : o lucrare de licenta facuta pt bani de mine a luat 9.50(ca era tocilara cea care la prezentat), lucrarea mea a fost evaluata la 8, sunt inca onorabil cu nota aia ? 🙂 sau trebuie sa fac media la cele 7 lucrari de licenta scrise de mine numai in anul ala ?

  9. Sunt de acori cu tine. In afara de Medicina si inca vreo cateva facultati grele, unde daca pierzi o lectie cineva ar putea platii cu viata, majoritatea specializarilor iti ofera timp pentru a munci. “Moda” asta de stat pe capul parintilor e o dovada de lene si cam… comunista. In tarile civilizate ca sa zic asa, multi studenti lucreaza, chiar si cei cu situatie buna.
    Eu am doua specializari, am dat peste 100 de examene. Anul I n-am lucrat si eram printre primii. Pe urma mi-am deschis firma. Am facut destule prostii dar bine ca le-am facut la timpul lor. Lucrez si acum, dupa 10ani in domeniul in care aveam firma si nu ceea ce am studiat, dar in alta tara…

  10. Hai ma Dojo, lasa-ma dracului cu experienta si cu bullshit-uri din astea ipocrite. Stim bine cum sta situatia de fapt in tara cocalarilor : patronii se cred stapani de sclavi. Atat si nimic mai mult. Sigur, stiu ca nu am ce sa cer mai mult de la romani…

    Nu mai zic de parlamentari, pentru care singurul scop e SA SCOATA CAT MAI MULTI BANI DE PE FRAIERI, SA SE IMBOGATEASCA in timp scurt. Atat si nimic mai mult.

    ROMANIA E DISTRUSA, nu va mai hraniti cu iluzii…

    • Rezumat : M-AM SATURAT DE IPOCRIZIE ! Daca nu ai pile, nu existi. Restul sunt vorbe goale, ne pierdem vremea…

  11. Iar ma enervez… Ma scot din sarite expresiile astea comuniste de genu “experienta n campu muncii”.

    Care munca mai ?! Ce dracu se produce in tara asta ?! Zici ca suntem El Dorado, in puii mei, si nu stiu io !! Patronii vor sclavi pe salariul minim, despre ce munca vorbim, despre ce experienta ?! EU PERSONAL STIU PESTE TOT LA PRIVATI NUMAI ANALFABETI ANGAJATI, DOAR PE PILE !!

    Mai terminati cu political-corectness-ul ca imi da sangele pe urechi…

  12. In principiu sunt de acord, dar fiind o persoana care a lucrat pe timpul facultatii vreau sa spun ca mi-as fi dorit sa mai fiu ‘copil’ pana la absolvire. Sunt hotarata ca daca voi avea vreodata copii sa-i tin in scoala pana au terminat facultatea pe banii mei. Au o viata intreaga la dispozitie sa dea cu capul in lumea job-urilor, nu vad pentru ce trebuie inceput de cat mai devreme. Nu zic s-ajungi la 30 de ani sa stai pe banii parintilor, dar pana ai absolvit o facultate (pe la 23 de ani) e chiar ok. Mi-a fost greu in scoala, cand altii stateau cu burta la soare pe timp de vara eu lucram full-time in domeniul pe care mi l-am ales. Intr-adevar, am o slujba minunata, salariu foarte ok, colegi misto si in general sunt norocoasa. Sunt angajata la o companie la care am lucrat in anul 3 de facultate. Teoretic ar trebui sa le doresc tuturor acelasi lucru, dar sunt ferm convinsa ca mi-as fi putut gasi de lucru si fara toate astea. Mi-ar fi luat inca vreo 3 ani sa ajung intr-un asemea job dar daca e sa ma gandesc “in the grand scheme of things” nu cred ca conteaza.

    • Eu iti spun SINCER ca am fost foarte fericita sa am job si sa studiez. Am avut mereu senzatia ca nu stau chiar ca ghiuleaua pe umerii familiei, am avut satisfactia de a face ceva mai mult decat sa ma prefac ca studiez.

      In multe cazuri nu ai atat de mult de invatat, incat sa fii nevoit sa stai 14 ore pe zi la birou. Sunt discipline groaznic de grele, pentru care trebuie dedicatie 100%, dar in multe cazuri viata asta de student inseamna sa arzi gazul de pomana, sa pierzi noptile si cam atat.

      Daca tot nu am fost discotecomana si chiar aveam timp destul, am ales sa fac ceva cu acest timp. Si, asa cum spuneam intr-un alt comentariu, am avut o studentie misto de tot, chiar daca am si lucrat. Sa nu spun ca am avut timp sa invat chestii care acum imi sunt utile, ca intregul meu business se bazeaza pe asa ceva.

      Nu am nicio intentie sa-mi cocolosesc copilul. Mi-as dori sa invete sa isi castige banul cat de curand se poate, chiar daca ne va avea mereu pe noi de backup. Dar prefer n copil care ori face o facultate din aia extra-serioasa (si-l tin io cu ta-su in scoala), ori munceste si studiaza 😉

  13. Dojo, ai perfecta dreptate. Experienta conteaza in viata. Eu in facultate am fost student model, invatam bine, bursa, locul I, II in promotie si aveam colegi cu zeci de restante, abia treceau dintr-un an in altul. Si ce sa vezi, sunt angajati la aceeasi institutie ca mine, pe acelasi salariu si cu aceleasi avantaje. Deci, da, dragi studenti, sa munciti cat de putin in timpul facultatii, dar sa o faceti.
    Felicitari pentru articol Dojo!

    • Daca isi fac treaba OK, asta conteaza pentru angajator. De multe ori toate diferentele de studii se cam sterg la angajare, cand aproape repetentul s-ar putea sa se descurce mai OK in job decat un premiant. Nu se intampla mereu, dar conteaza ce faci ACUM, nu ce ai facut acum 10 ani. Notele bune iti pot da un avantaj la angajare (daca se ia in considerare), dar dupa asta esti pe pielea ta 😀

  14. Eu zic ca intrarea cat mai devreme pe campul muncii aduce doar beneficii. Desi, in cazul meu nu se aplica, eu am intrat pe piata muncii doar dupa ce am terminat faculta. Insa de atunci nu am parasit-o deloc 🙂

  15. Si eu am lucrat in timpul facultatii, in ultimii 1.5 ani mai ales. Si am avut timp si de chefuri si de invatat. N-am fost printre primii ca si note, dar consider ca m-am descurcat ok (am avut 2 restante in 5 ani).

    Nu-mi pare rau ca am lucrat, ca altfel n-as fi avut bani pentru multe lucruri.

    N-am nimic impotriva celor care aleg sa nu o faca. Mi s-ar parea totusi corect din partea lor ca, daca tot stau pe banii parintilor, macar sa termine facultatea atunci cand trebuie si sa nu isi lase o multime de examene pentru toamna. Mi se pare o forma de respect datorata celor care fac sacrificii pentru ca tu sa poti merge la facultate in oras strain (sau chiar si la tine in oras).

    @alin, un privat care angajeaza incompetenti pe pile merita sa dea faliment, pentru ca prostia e a lui.

    • Da, ma irita si pe mine sa vad destui studenti, tinuti de parinti in scoala, ca nu invata. Jobul lor unic era sa studieze, nici asta nu se putea?

  16. vorbeam zilele trecute de nepoata mea care începe munca de ospătar în centrul vechi – de mâine, pentru că are o situaţie mai specială. şi da un student are nevoie de bani pentru diverse nevoi ale lui, fie că fumează, fie că vrea să iasă mai mult cu colegii şi prietenii, fie că vrea un mobil mai de fiţe, o vacanţă mai nu şţiu unde. de ce să nu facă ceva ca să cunoască lumea şi să scoată un ban? alin spunea că muncesc sub prgătirea lor. poate, dar nu vâd de ce ar trebui să le fie ruşine pentru asta. problema este că, în general, patronul român este mai neserios dar, dacă fiecare tânăr va şti să se impună, îşi vor revizui şi ei atitudinea. până la urmă părintele este dator să-ţi asigure un minim decent, dacă vrei mai mult poţi să munceşti, de ce nu? acum, pot fi cazuri şi cazuri, dreptate pot avea ambele tabere dar mă enervează tinerii care au doar pretenţii.

    • Poate n-o fi chiar rușine să muncești sub pregătirea ta, dar utilitatea în afară de cea financiară nu prea e. Ce, poți să faci rachete cu experiența aia? Nu zic că nu înveți nimic de acolo, doar că mie mi se pare cam puțin sau prea puțin relevant pentru unele domenii.

  17. Da. si eu am lucrat in timpul facultatii. Si de ar fi sa fiu student din nou poate ca as lucra mai de la inceput.

    Am intrat la facultate la buget la Automatica (in 2000) insa parintilor mei le-a fost foarte greu sa ma tina si stiam extrem de bine ce efort depuneau. Am lucrat in vacantele de vara (2001 si 2002) si apoi din 2003 m-am angajat pana la terminarea facultatii in 2005 … Ah, plus de asta am fost si bursier (conditiile fiind destul de lejere pentru asta) pe toata durata facultatii.

    Nu regret o clipa ca am lucrat si sunt de acord cu toate beneficiile enumerate de tine Dojo. Plus de asta ar mai fi un avantaj pe care ti-l aduce acest tip de viata: disciplina. Inveti singur pe pielea ta cum sa iti imparti timpul si viata si sa le faci pe toate destul de bine. E drept ca nu excelezi in toate, insa ajungi la un time management eficient, lucru ce cu siguranta iti este de ajutor pe mai departe.

    My 0.02$
    /Sabin

  18. Măi oameni buni. Școlile alea de balet sau cum le spuneți voi, printre atele, sunt următoarele:
    – Inginerie – toate ramurile;
    – Arhitectură – e foarte clar aici;
    – Medicină;
    – Farmacie;
    – Chimie;
    – Economie.
    Baletul de mai sus te LICENȚIAZĂ în ceva. Adică îți dă dreptul să profesezi. Diploma și implicit dreptul de a profesa nu te face bun sau competent. Școala îți oferă un minim, pe o arie destul de largă. Pe lângă minimul ăla, tu prinzi ce vrei sau ce poți. Nu avem noi cel mai bun sistem, dar școala te ghidează, nu te învață – înveți tu. Ca să treci un examen poți a) să înveți cursul, b) să trișezi, c) să ai noroc sau d) să înveți din mai multe locuri, având cursul ca ghid. În facultate nu mai există lecția 5, ci doar lucruri extrase din lucrări. Ăla care era student model probabil a învățat cursul și atât. Da, el era model, dar unul limitat.
    Oricine, dar absolut oricine, care spune că a învățat în tot în facultate nu știe prea multe.

    Acum legat de experiență. Sunt curios cum poate un student la arhitectură să aibă experiență lucrând pe perioada facultății? Am pus experiență, adică experiență de arhitect, nu că a lucrat și el pe lângă alți arhitecți. Ăsta e un caz unde ai spune că poți dobândi experiență pe perioada facultății, dar ce faci când e vorba de farmacie?

    Mai era cineva cu CV-ul bogat când a terminat facultatea. A, deci eu sunt inginer mecanic și am lucrat la o pizzerie, la o librărie și agent de vânzări? Asta ziceți voi că ajută? Ce experiență de viață și alte tâmpenii? Cât contează că te angajezi abia peste 2-3 ani? Începi atunci să-ți faci experiența și defilezi cu lucrurile pe care le știi, nu cu ce TREBUIA școala să te învețe. Începi ca debutant, dar ai o problemă cu ce trebui să știi din școală?

    Faptul că lucrezi nu-ți justifică absențele sau proasta pregătire. Sunt de acord că trebuie înțeleși cei care trebuie să muncească ca să poată face o facultate, dar restul, care nu au nevoie dar o fac pentru că vor nu au o scuză. Mi-ar plăcea să treacă un arhitect pe aici și să-i spuneți toți cum putea fi șaormar în facultate și să câștige experiență și maturitate, dar în același timp să-și facă proiectele la care a lucrat zi și noapte.

    • Am spus deja ca exista facultati care cer 100% prezenta si studiu. 🙂

      In rest .. sunt pline birturile de studenti care ‘invata’ de zor. Singurele perioade din an, cand incep sa se goleasca locurile in cauza sunt sesiunile (asta daca binevoiesc atunci sa invete).

      Chiar daca lucreaza la shaormerie, nu vad care e problema. Da, are mai multa experienta decat un lache care habar nu are cum se deschide usa in profesia lui, dar vine la angajare cu pretentia sa-i dai 2000 de euro, ca el are diploma. Macar ala de a lucrat la shaormerie a inceput de jos si macar a castigat ceva bun simt, daca nu chiar o doza puternica de realism.

      Pe ‘nisa’ mea, ca tot iti place cuvantul, dau permanent de prunci din astia cu scoala, care au impresia ca, daca au facut facultatea, is deja senior developeri. Si majoritatea (zic de aia care au fost loaze si nu si-au rupt fundul sa invete mai multe decat ce se cerea) nu-s in stare sa faca un template decat pe tabele (ca asa se lucra acu’ 100 de ani) si, daca le zici de responsive design de pilda se uita la tine ca la Star Trek.

      Vorbesc de domeniul meu, ca pe asta-l cunosc, desi e plin de absolventi de diverse facultati minunate, care nici sa scrie corect nu-s chiar in stare, sa nu zic de alte cerinte.

      Absolut de acord ca, daca ai de facut o facultate serioasa, iti tii dosul in casa si inveti pana te ia dracu’. Pentru ca in domeniul tau, ori esti top, or nu existi.

      Dar sunt destule specializari care nu iti cer chiar atat de mare efort, asa ca poti sa mai misti si altceva. Chiar si sa vinzi shaorme. Fir’ar, ca te-a pus dracu’ sa vorbesti de astea si mi s-a facut o pofta 😀

      • Eu n-am nimic cu ăia care vând șaorme – muncă cinstită, ban cinstit. Ai făcut un ban din asta, indiferent de diplome și ți-a fost bine – e ok. Dar nu, faptul că ai lucrat ca vânzător de și tu te vrei doctor, nu contează.

        Sunt mulți comentatori care au făcut facultăți ușoare sau le-au făcut degeaba – de asta m-am convins.

        Da, să știi că mi-a veni aia cu șaorma pentru că de aseară mi-e poftă 🙂

      • Tu-ti bati joc de o femeie gravida, tot vorbind de din astea 😀

        Maine ma lipesc de una, orice-ar fi

  19. Cat am fost la facultate, nu am fost angajat, cu toate ca mi-am cautat ceva part-time in anul 3. Dar, in toate vacantele am lucrat. Fie in constructii, fie gaseam cate ceva de lucru pe la vecinii instariti de pe la Bucuresti (la tara la bunici). Atat in timpul fac, cat si in vacante, am alergat mult sa repar pc-uri. Am facut ceva banuti din treaba asta. Aveam ceva clienti fideli care reuseau sa le “buseasca” de fiecare data.

    Am mai cumparat si vandut telefoane mobile, vreo 2 pc-uri, un golf 2.. mai gaseam sa invart cate ceva sa fac bani de club :)) si de componente pc. Sau ma rog.. am strans si ceva bani. Dar n-am dus lipsa niciodata de cascaval. M-au sustinut bunicii la facultate, ei m-au crescut de mic, asta era mandria lor. Situatia financiara nu era rea, asa ca aveam banul tot timpul pe mine. Asta nu inseamna ca nu a trebuit sa muncesc. Dupa cum am zis mai sus. Chit ca faci o facultate, nu trebuie sa-ti fie rusine sa te umpli de praf (constructii), ulei (masina), stres (reparatii pc), sa faci treaba si pe acasa si etc.

    Deci, muncim in timpul facultatii, dar nu inseamna neaparat si un job in adevaratul sens. Ceva acolo, sa scoatem $$.

    • Alex, vezi, pai asta-i baiul, in ziua de azi nici macar chestiile astea nu mai merg. Din 2008 incoace nu prea ai ce spilcui de nicaieri, toti oamenii sunt “crizati”, nu mai “dau cu bani” dupa nimeni….dar carucioarele supermarketurilor sunt pline varf, masini au cate 10….si se plang de criza… Ce popor ipocrit…

  20. Total de acord cu tine. Eu am avut mai multe joburi in facultate si mi-a prins bine ca sa-mi dau seama ce vreau sa fac cu viata asta.
    Si ca sa toc niste bani care ai mei nu mi i-ar fi dat, of course.
    Oricum, in momentele in care m-am dus la interviuri serioasa, experienta aia a cantarit greu si in timp ce alti fosti colegi incearca acum joburi de vanzatori sau chelneri eu lucrez in domeniu si ca angajata si ca freelancer.
    Eu sunt pro munca in facultate, sper sa raman asa si cand o sa am copiii mei. 🙂

  21. Eu unul n-am lucrat in facultate, decat ceva voluntariat pe ici pe colo si ce am facut cateva site-uri. Dar ce tin minte de atunci extrem de clar este ca intradevar in afara de cateva specializari dure, studentii o lalaiesc. Pune un student sa munceasca macar o luna incheiata, pe langa studii si o sa invete sa-si foloseasca timpul de 5 ori mai eficient. De putut, se poate, si unii au chiar rezultate mai bune la scoala pentru ca vin cu ceva gandire si experienta practica si invata sa gandeasca singuri, nu numai sa reproduca ce e in cursuri si in carti.

  22. Pe vremea mea nici nu se punea problema asta. (Iote că am ajuns să zic şi aşa ceva! :D)
    Şi-apoi, la medicină nici nu prea e posibil chiar şi în ziua de azi. Dar în rest, da, sunt de acord cu tine. Unul dintre copiii mei a decis să lucreze în facultate şi asta l-a ajutat foarte mult să-şi găsească locul după absolvire. Celălalt a preferat să fie un student conştiincios şi i-a fost destul de greu să-şi găsească o slujbă după aceea. Concluzia se poate trage de la sine. 🙂

  23. Inchei in curand un ciclu de facultate si pot spune ca s-a meritat cu varf si indesat sa incep sa lucrez. Am avut de ales intre note mari si o bursa de maxim 100E sau o facultate terminata cu note de 7-8-9, ceva mai multe sacrificii si banii mei. AM ales varianta a doua si nu regret deloc. Ba chiar as indrazni sa spun ca acum, daca as lua totul de la cap, n-as mai astepta sa ajung in anul 2 sa incep sa lucrez ci as lucra inca din anul 1.

  24. Am muncit trei din cei patru ani de facultate. Nu era cel mai placut lucru sa adormi la cursuri, dupa 6-8 ore de munca fizica sau sa nu stea nici prietena langa tine pentru ca nu iesea diluantul de vopsea din piele nici cu mama Protexului cu arome de mazare jamaicana si nici nu te simteai prea bine cand ii vedeai pe altii ca abia isi beau cafeaua de trezire, cand tu erai satul de munca.
    Insa nu am mai cerut bani alor mei, aveam mereu doua pachete den tigari in buzunar si nu ma scarpinam dupa maruntis cand ieseam la o bere sau cu vre-o fufa in parc.

  25. eu am facut la seral, asa ca am muncit 8ore pe zi si apoi dupa masa scoala. am prins scoala si sambata vreo 3ani, dar am reusit sa le fac pe toate, chefuri, am avut banii mei si am fost tare mandra de asta. a fost greu, dar m-am trezit mai devreme si n-am asteptat niciodata sa-mi dea altii ce aveam nevoie. fie-mea e anul 1 la fac, nu se omoara cu studiul si imi doresc s-o vad muncind macar in vacanta. sa vedem daca-mi reuseste 🙂

    • Ce va mai laudati cu joburi si cu perspective, de parca suntem mai tari ca Germania, nu altceva ! De parca economia noastra duduie ! Poate in Epoca de Piatra…ca in 2013 am impresia ca nu stiti cat de grava e de fapt situatia… Aveti impresia ca joburile cresc in copaci, ca te iau de acasa patronii cu forta si te duc la serviciu… Fantastic, nu stiam asta

  26. Hop si eu cu ceva intarziere ca nu am mai verificat RSS-ul… iti dau dreptate, insa doar partial (hai 50% ca sa fim politically correct).
    Depinde mult ce facultate faci si cum faci respectiva facultate. Eu am facut calculatoare 5 ani, iar ultimul an am lucrat. M-am angajat dintr-un motiv simplu de tot: in ultimul an am facut doar un semestru cursuri, iar celalalt trebuia sa lucram la diploma, asa ca a fost lejer. Pentru mine si mai importante au fost concursurile studentesti: Microsoft Imagine Cup si Hard & Soft… din punctul meu de vedere alea au fost mult mai utile decat orice job. De ce? Simplu: acolo ai posibilitatea sa inveti enorm, sa progresezi, sa vezi unde esti comparativ cu alti studenti (buni) si ai o libertate enorma de creatie si alegere. Acolo poti sa folosesti ce limbaj vrei, ce framework ai tu chef, tu esti omul orchestra (programator, project manager, sales dude in fata juriului etc). La job castigi experienta doar daca faci ceea ce te intereseaza pe tine, insa iti pierzi libertatea de a alege ce faci: pe sef nu-l intereseaza ce framework misto a aparut recent, el vrea rezultate rapide. Daca ar fi sa ma intorc in facultate as merge la concursuri inca din anul I pentru ca sunt o experienta super misto… de munca, sefi, deadline-uri si overtime e timp dupa 🙂

  27. Si eu am ales sa lucrez in timpul facultatii. Nu a fost cea mai desteapta miscare… Facultatea de Constructii nu se prea pupa cu munca… cel putin in cazul meu. Din cauza aceasta mi-am amanat terminarea facultatii cu cativa ani. Privind retrospectiv, nu as mai face asta. Dar na, unii sunt nevoiti sa munceasca in timpul facultatii, fie ca vor fie ca nu vor.

  28. Depinde de facultate… Urmarea cursurilor la anumite facultati nu-ti prea permite sa ai si un job serios, cu carte de munca, mai ales la facultatile ceva mai solicitante din punctul de vedere al informatiilor ce trebuie asimilate. Mai ales daca vrei sa mai inveti si ceva in plus fata de ceea ce este prins in materiile oficiale, obligatoriu de parcurs. Nu de alta, dar uneori nu strica sa stii ceva mai mult decat ceea ce iti da scoala, ca nu se stie cand si cum iti trebuiesc informatiile si deprinderile dobandite. Dar o ocupatie aducatoare de venit, chiar si ocazionala, nu strica nimanui.

  29. Sunt total de acord cu munca in timpul facultatii .Din punct de vedere financiar nu imi lipseste nimic,parintii imi ofera totul,au bani,dar eu tot vreau sa imi gasesc de lucru in timpul facultatii,chiar daca ei nu sunt de acord si spun ca la 19 ani trebuie sa ma tin de facultate nu sa si muncesc.Daca iti doresti cu adevarat acest lucru,sunt de parere ca poti face fata foarte bine .

  30. Facultatile in Romania sunt fabrici de bani.Decanul facultatii mele a fugit in afara cu banii si in consecinta s-au marit taxele!
    Am fost la cu Taxa si plateam in fiecare an mai mult pentru orice, taxa studii,taxa laborator, taxa carnet, taxa parcare, taxa, taxa.
    Am lucrat in timpul facultatii, am facut 3 ani cu restante si alte porcarii, apoi am fost exmatriculat! Nu le-a pasat ca nu puteam veni la cursuri pentru ca munceam, iar Facultatea era la 40 minute distanta de munca/casa cu masina.
    Era din ce in ce mai greu sa tin pasul, 1 absenta nu te baga in examen!
    Acu am inceput iar anul 1 la facultate!
    Lasati vrajeala cu munca in timpul facultatii, poate sa te duci Sambata si Duminica sa vinzi bilete cand nu ai cursuri!

  31. Eu sunt pro munca in timpul facultatii, din pacate structura de invatamant nu e suficienta si avem nevoie de practica

  32. ->Ce spui tu este un caz fericit. Nu gasesti asa usor de munca in timpul facultatii, si sunt specializari care iti ingradesc mult aceasta libertate.
    ->Facultatea nu e o fabrica de diplome. Unii o fac pentru hartie, altii pentru a fi initiati si familiarizati cu un domeniu. Dar partea de formare este cea mai grea si depinde de mai multe variabile. Articolul tau zgarie suprafata problemei, daca suntem indulgenti.
    ->Multa lume crede ca facultatea e inutila sau folosesc alti termini pentru a o descrie gresit, totul din cauza unui complex de inferioritate. Facultatea este sau mai bine zis ar trebui sa fie UN mod (sunt mai multe) de a rafina pregatirea unui individ intr-un domeniu ales.
    ->Invatamantul nostru este informativ intr-o mai mare masura decat este formativ, de aceea avem multi absolventi doar aparent pregatiti. In afara de multinationale si firmele de marime medie, nu ai prea multe locuri unde sa faci stagii de practica. Piata muncii ar trebui sa lucreze in stransa legatura cu sistemul de educatie pentru a realiza un echilibru mai bun. Ce avem acum este un joc de barbut la care nu intra decat “greii”.
    ->Sunt multi parinti care isi imping odraslele doar catre ce li se pare lor ca le va aduce bani multi, si uita sa puna in valoare inclinatiile copilului. Sunt de asemenea multi absolventi de liceu care viseaza ca daca fac ASE-ul vor iesi directori executivi, daca fac Politehnica ies ingineri-sefi, s.a.m.d. La mine in clasa toti au dat la ASE cu exceptia mea. Stii de ce? Pentru ca ei au considerat ca trebuie sa urmeze “trendul”.
    ->Notele sunt irelevante din cauza subiectivismului care creste an de an la profesori. Daca am evalua obiectiv toti studentii, in cazul in care facultatea isi face treaba bine ar trebui sa avem o distributie a notelor de tipul clopotul lui Gauss. A, si daca sistemul de invatamant n-ar mai fi asa rigid, si daca reformele n-ar mai fi niste capricii ale fiecarui nou ministru de invatamant.

  33. Buna, Dojo vreau sa iti multumesc ca ai scris acest articol.Vreau sa spun ca am citit tot ce ai scris aici si cam fiecare comentariu.Vad ca doar un comentariu e de anul acesta, dar nu conteaza.Acum sa revenim la ce ma doare pe mine si anume faptul ca am terminat clasa a 12-a, am dat bacul (luni aflu rezultatele) si vreau sa merg la Politehnica (inginerie mecanica) in Timisoara (eu sunt din Arad), iar situatia financiara pe care o am nu este grozava. Chiar imi doresc sa fac ceva cu viata mea si as prefera sa fac facultatea in Timisoara doar ca aspectul financiar ma descurajeaza sa fac o facultate buna care ,cred eu ca imi poate oferi mai multe si mai bune oportunitati in viitor. Am auzit pe cativa spunand ca nu ai cum sa lucrii ,cel putin din primii 2 ani pentru ca ai cursuri toata ziua si e greu. Acuma sunt confuz si nu stiu ce sa fac si ideea e ca am sanse mari sa intru primu an la fara taxa. Orice sfat e bine venit…

  34. Pai depinde de norocul fiecaruia si de pretentiile de la viata. Intr-adevar, e foarte greu sa ai un serviciu paralel cu facultatea.

  35. Sunt student, anul 4 la Arhitectura navala, si am muncit un an de zile la o firma de constructii inca din primul an de facultate ca proiectant! Pe urma am luat o pauza de un an ca sa promovez restantele vreo 15 ca na mai mult stateam la munca decat la scoala. Si acum m-am agajat recent la firma auto tot part-time ca proiectant, dar nu pe motiv de bani ci de a acumula cat mai multa experienta. Sper ca aceste doua experiente sa ma ajute cat de cat la obtinerea unui loc de munca ca inginer naval ,caci ma gandesc de multe ori ca un student care a avut note mari de-a lungul facultatii sa conteze mai mult decat ceea ce am muncit.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.