Ipohondrie sau atenție pentru sănătatea personală?

19
3448
views

Am primit un „reminder” de la Hapi, că nu ar strica să ne căutăm puțin și alunițele. Veți spune că e o prostie să pierzi timpul cu așa ceva, dar, cine știe ceva despre cancerul de piele, probabil nu este atât de relaxat. Este o formă extrem de perfidă care nu prea dă semne decât când este prea târziu.

Chiar am un prieten care s-a dus la un control așa de rutină (i se părea lui ceva suspect cu o aluniță și dorea să fie sigur) și s-a trezit că de fapt are cancer. Poveastea s-a terminat cu bine, i-au excizat imediat alunița respectivă, are o cicatrice pe antebraț, dar este OK. Va merge din 6 în 6 luni la consult.

Bunicul meu a murit de cancer de colon, un cancer de care am aflat când a ajuns la spital că nu se simțea bine. A murit în ATI la câteva ore după operație. La fel s-a întâmplat cu cel mai bun prieten al tatălui meu, prieten ce se plângea de ceva timp că are probleme cu rinichii. Pentru că nu-l deranjau foarte tare și noi, românii, nu suntem obișnuiți să mergem la doctor pentru consulturi preventive, a mers înainte, că doar avea job și copii de crescut, nu timp de pierdut pe la doctori.

Diagnosticul a venit ca o bombă peste familie, când una dintre tumorile rezultate i-a afectat coloana. L-a paralizat și a mai apucat să trăiască vreo 6 săptămâni, cancerul deja făcuse ravagii în interior. Cine știe, dacă ar fi făcut un screening periodic, dacă ar fi dat de un medic bun, dacă prindeau „bucuria” într-un stadiu mai puțin avansat …

Articolul ei mi-a dat niște idei, poate nu strică să-mi inventariez alunițele (nu sunt multe și nici nu par suspecte), să stau liniștită că sunt în ordine. Am făcut deja 2 biopsii în 4 ani, dar și în aceste cazuri dorm liniștită. Dacă ar fi rezultate rele, măcar prinzi ce este de prins în stadiu incipient, nu stă nimeni să aproximeze câte săptămâni de viață mai ai.

Problema cu asemenea consulturi preventive este că îți consumă timp și bani. Dacă mergi pe sistemul „clasic” și dorești să beneficiezi de faptul că oricum plătești asigurări de sănătate, e bine să te pregătești pentru drumuri și pierdut vremea prin fața cabinetelor, plus bucurii de genul „ah, dar nu mai e plafon, veniți luna viitoare etc”. Am fost miercuri dimineață cu bunică-mea să-și facă analizele lunare de sânge (ia medicamente pentru „subțiat” sângele și trebuie ca doctorul să știe mereu cum stă).

La clinica pe care o frecventăm noi (Grigoraș din Timișoara), la 8 și ceva, când am ajuns noi, era deja moarte de om. Am aflat cu bucurie că mai aveau „plafon”, așa că lumea aștepta cu trimiterile în dinți să intre la ac. Cum noi am ales să plătim analizele de fiecare dată (mai puține plimbări și timp pierdut), am intrat la alt cabinet, unde s-au ocupat de cei care plătesc analizele. Oricum am pierdut cam o oră, dar cei care așteptau cu trimiteri mai aveau de stat. Plus că unii deja veneau a doua zi.

Dacă accepți să plătești fiecare consult, teoretic te miști mai repede, dar și costurile sunt pe măsură. Un consult ginecologic cu Papanicolau merge spre 200 de lei, o ecografie mamară e 150 de lei etc. Spun din experiențele mele, probabil fiecare a dat de alte prețuri. Anul trecut, înainte să mă operez la ochi, am făcut o baterie de analize și un consult cardio și am lăsat la clinica respectivă 270 de lei pentru ambele. Un consult orto în iarnă (pentru a afla cu certitudine că am ruptură de menisc) plus un RMN m-au scutit rapid de 450 de lei.

Sănătatea e o chestie tot mai cu cântec și la noi. Ori pierzi timpul, căutând soluții de a te folosi de dreptul tău până la urmă, ori pierzi bani, dacă dorești să lucrezi doar cu anumiți medici (nu toți lucrează cu Casa de Asigurări) sau clinici. Oricum o întoarcem, e bine să ne „căutăm” periodic, nu știi niciodată ce se poate găsi.

Într-un fel mi se par amuzanți cei care sprijină ușile doctorilor la orice suflu mai ciudat. Ne este ușor să facem mișto de ei, că-s ipohondri și că ar putea să-și vadă de viață, nu doar să aglomereze spitalele sau clinicile private. Când e vorba însă de boli grave și de situații limită, probabil că ajungi să regreți că nu ai fost atât de „maniac”.

Prietenul nostru trăiește bine merci după ce deja a primit un diagnostic neplăcut, doar pentru că ipohondria lui l-a dus la medic înainte ca „the big C” din alunița lui să înceapă să facă ravagii în corp. A scăpat cu o intervenție ușoară, la 2 săptămâni după asta era deja în concediu, trebuie doar să facă un consult la 6 luni. Sunt oameni pe care i-am cunoscut și care nu au avut luxul acesta. Care au primit diagnosticul prea târziu și, oricâtă poftă de viață au avut și putere de luptă, au pierdut bătălia.

Voi cât sunteți de „ipohondri”? Ați avut probleme de sănătate pe care le-ați rezolvat ușor pentru că au fost depistate din timp?

19 COMMENTS

  1. Ipohondru ? Nu cred. Ma duc anual pentru cele mai uzuale teste de laborator. Ma duc la medic daca vad ca o anumita stare dureaza mai mult decat as fi crezut ca este cazul, daca durerea este mai mare decat as fi crezut ca este cazul. Am in vedere ceea ce ar fi putut sa-mi lase mostenire ai mei, ceea ce as fi putut castiga prin viata dusa pana acum si am in vedere ceea ce se spune ca ar fi cazul sa se caute in anumite intervale ale vietii. Dar mai am si scapari (de exemplu, tin de prea mult timp in geanta noua recomndare pentru ochelari si cred ca pana o sa ma hotarasc, va fi nevoie de un nou examen sau iau un medicament pa care mi l-a recomandat medicul acum doi – trei ani fara sa ma mai duc la o noua examinare).

    Mi-am indepartat o alunita si l-am crezut pe cuvant pe medic cand a spus ca nu este cazul sa o disece. 🙂

    La noi cheltuielile pentru sanatate sunt imense fiindca nu se “cheltuie” nimic cu preventia. O informare la timp este ieftina si scuteste de niste vizite la medic. Dar cine ar dori ca sa fim o natiune inteleapta si sanatoasa ? Daca am gandi ceva mai atent la sanatatea noastra, am avea numai de castigat, pe toate planurile, dar fiindca golanii ar pierde niste sume enorme de bani se lasa intuneric peste aceste informatii. Doar ici, colo, niste luminite plapande – cei mai multi nu le vad si orbecaie pana ii loveste … ceva.

  2. Preventia nu e prioritara pentru romanul de rand din cauza lipsei de educatie, lipsei de timp si de bani. Iar cei care trebuie sa promoveze asta, asa cum spui, au chestii mai importante de facut

    Cand ai un salariu amarat si o groaza de probleme, iti doresti sa inchizi ochii si sa speri ca va fi mai bine.

    • Lipsa banilor este doar o scuza. Platim cotizatii pentru sanatate, avem clinici private cu tarife DECENTE, nu exista lipsa de bani cand vine vorba de sanatate.

      Eu cred ca oricine se poate lipsi de tigari pe 2 saptamani sa isi faca un set de analize, sau poate sari peste 2 iesiri in oras si plati o consultatie cand il supara ceva.

      Problema e in mentalitate. Cei mai multi romani au impresia ca doctorii sunt niste dobitoci care nu fac altceva decat sa le ia banii. De ce sa mergi la doctor cand ai o raceala? Oricum trece de la sine in 1 saptamana. Cam asta e gandirea celor mai multi 🙂

      • A spune asta despre “cei mai multi romani” cred ca este o generalizare, poate exegerata. Nu ma aflu intr-un segment reprezentativ al celor mai multi romani, dar majoritatea celor din jurul meu merg regulat la medic, fie pentru control, fie pentru tratarea afectiunilor pe care le au. Eu am experiente negative cu sistemul medical privat de sanatate, as putea spune periculos de negative. Si nu ma refer la afectiuni de gravitatea unei raceli sezoniere si nici la costuri echivalente cu bani de tigari… Am dat bani “adevarati” si era sa fie rau de tot. Nu fac un capat de tara din asta. probabil ca se vor regla lucrurile cu timpul. Deh, cel care s-a fript cu ciorba va sufla si in iaurt.

  3. Eu incerc sa nu fiu ipohondru, desi de fiecare data cand mai descopar vreo “chestie ciudata” la corpul meu mi-e greu sa mi-o mai scot din minte (gandindu-ma bineinteles la ce e mai rau) pana nu ajung la un doctor care sa ma linisteasca.
    Cu toate asta sunt convins ca daca e sa vina cancerul – o sa ajung prea tarziu la doctor. E foarte parsiva boala asta, si de cele mai multe ori nu da simptome alarmante.
    De cele vizibile (cancerul de piele, cancerul oral, sarcoamele) ma pot feri, imi cunosc toate alunitele, le stiu dimensiunea si as stii cand vreuna dintre ele isi schimba forma. Dar cancerele interne nu le pot anticipa.
    Iar screeningul e prea costisitor, atat ca bani cat si ca timp in Romania. Am incercat odata sa fac un screening pentru mai multe tipuri – mi-a luat vreo luna de plimbat pe drumuri si peste 2000RON.

    • Si eu sunt tot mai speriata de porcaria asta de boala. Am aflat despre prea multe cazuri si am fost chiar noi loviti in familie de asa ceva. Pana la urma zic ca nu au fost totusi bani aruncati, stii macar o treaba.

  4. Nu le foarte am cu ipohondria… dar cand le-am avut, chiar medicii mi-au spus-o: “Ce cauti, fa, aici? Esti nebuna? N-ai nimic.” De 5 luni am dureri cumplite in partea dreapta sus a abdomenului. Am facut in Germania teste si analize in valoare de peste 1000 de Euro si concluzia lor a fost ca n-am absolut nimic. Chiar daca durerea nu a disparut nici pana astazi, e oarecum mai bine ca am fost la doctor si sa am aflat ca sunt paranoica, decat sa fi aflat de-un cancer ceva…

    • Mai bine sa te intrebe medicul ‘ce naiba cauti aici?’ decat sa te intrebe ‘dar nu puteai veni mai devreme?’. Chiar daca testele in cauza au fost ‘inutile’, stii macar cum stai. Mai bine sa pierzi ceva timp si bani pentru un asemenea rezultat decat sa fie prea tarziu 🙁

  5. Traiesc o experienta dureroasa prin intermediul mamei mele, medic, care si-a facut o ecografie la fiere si a descoperit “o piatra” la rinichi. Au urmat 6 luni de drumuri la Fundeni si taraganat pt ca “ce aveti dvs doamna suporta amanare”. Dupa operatie a avut o surpriza de proportii, neplacuta, evident. As vrea sa iti trimit pe mail mai detaliat si poate accepti sa publici totul pe blog, in speranta ca niste ochi se vor deschide.

    • Maria, sigur ca da. Trimite povestea pe dojodesign la gmail punct com si ii dam de capat.

      Imi pare rau sa aud ca familia ta trece prin asa ceva. 🙁

  6. Pentru a împiedica un val de pacienţi paranoici să ajungă la uşa lor, medicii dermatologi spun aşa: pacientul să se examineze singur, şi să vină imediat la consult dacă descoperă o aluniţă de tip melanom (formă neregulată, margini zdrenţuite, sângerare) şi să le ignore pe cele normale (formă rotundă sau ovală, margini bine delimitate).

    Pentru exemplificare, se dau şi diferenţele dintre aluniţe şi melanoame:

    http://drugline.org/img/term/cancer-malignant-melanoma-2453_1.jpg

    În mod curios, foarte mulţi pacienţi normali oscilează în mod isteric între a da fuga la doctor în mod inutil, sau a pretinde că toţi doctorii sunt proşti, ne otrăvesc cu medicamentele lor, cu Codex Alimentarius ş.a.m.d. 😀

    ~Nautilus

    • Medicii aia care considera un om paranoic doar pentru ca se intereseaza de sanatatea lui ar face bine sa se lase de meserie. Eventual sa ramana in somaj, sa nu ii mai deranjeze nimeni. Este datoria lor sa consulte, ca de aia s-au facut doctori.

      Problema in Romania nu este ca suntem multi ‘paranoici’, problema este ca foarte multi romani ajung la medic in ultimul stadiu. Exact din cauza unor replici din astea cretine, plus faptul ca pierzi o groaza de timp si chiar bani (daca alegi calea ‘privata’).

      Si eu am alunite si nu stiu ce e cu ele. Deci ce fac? Stau acasa si ma ghidez dupa poze de pe net sau ii smulg unui medic 10 minute din timpul sau pretios pentru a stii ce este cu mine? Sau acum e OK sa ne dam singuri diagnosticul de pe net? 😀

  7. Ii vad pe medici ca pe niste preoti. Nu ii scoti din dogma “pastilele vindeca” sub nicio forma. Prefer sa ii evit. Mi-a luat cativa ani sa descopar o amarata de alergie si cu durerile de oase de la frig nu m-a lamurit nimeni. Plus ca am primit tratament pentru o infectie, dar fara sa se stie cu ce anume sunt infectata.

    Pana la urma, dupa atatia ani de “ti se pare, nu te doare”, m-am invatat sa ma tratez singura, fara pastile sau licori magice (nici macar naturiste). La doctor ajung doar daca ma depaseste problema sau nu sunt sigura ca am rezolvat-o bine.

  8. Damn…M-am confruntat cu aceasta problema. Sa mi se spuna ca sunt ipohondru pt ca ma duc la doctor si imi fac analize anuale, sau cand simt ca ceva e in neregula. Probabil ca multi nu stiu definitia exacta a acestui cuvant 🙂

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.